Pofta de dulce: de unde vine dorinta de a consuma zahar?

Pofta de zahar este cauzata adesea de dezechilibre ale nivelului de glucoza din sange. Cand glicemia scade, organismul transmite semnalul ca are nevoie rapid de o sursa de energie, alimentele dulci fiind cea mai la indemana sursa de energie. Creierul nostru se bazeaza in proportie mare pe glucoza pentru a functiona. Glucoza este un tip simplu de zahar din sange si principala sursa de energie pentru celulele corpului. In lipsa glucozei necesare, creierul intra intr-un mod de „supravietuire”. Deoarece zaharul este absorbit cel mai repede, organismul prioritizeaza sursa care ii poate oferi energie instantaneu, ignorand optiunile cu absorbtie lenta, mai sanatoase.
Pofta de dulce: de unde vine dorinta de a consuma zahar?

Cuprins

Sumar:

Pofta de dulce poate avea cauze multiple, nu doar foame sau lipsa de vointa

Stresul, hormonii, anumite medicamente si unele afectiuni pot intensifica dorinta de a consuma dulciuri

Dulcele activeaza mecanisme din creier legate de recompensa, placere si obicei alimentar

Alimentele hiperpalatabile pot perturba senzatia normala de foame si satietate si pot intretine poftele alimentare

Din ce cauze apare nevoia de a manca dulce?

Pe langa glicemia scazuta, senzatia ca trebuie sa mananc acum ceva dulce este influentata si de alti factori:

  • Stresul
  • Administrarea anumitor medicamente
  • Dezechilibre hormonale
  • Anumite afectiuni medicale.

De asemenea, este bine de stiut ca pofta alimentara, definita ca o dorinta intensa pentru un anumit aliment:

  • Este experimentata de majoritatea oamenilor, dar
  • Frecventa si intensitatea episoadelor de pofta sunt determinate de factori ca -
  • Nostalgia (amintirile din copilarie, alte episoade placute din trecut asociate unor obiceiuri alimentare/ alimente)
  • Obisnuinta
  • Plictiseala
  • Stresul psihic sau emotional resimtit in acele momente
  • Dezechilibrele hormonale, mai ales cele specifice perioadei de sarcina si ciclului menstrual
  • Afectiuni fizice si tulburari mintale (de la diabet zaharat la depresie, tulburari de alimentatie si dependente diverse - adictia )
  • Anumite medicamente eliberate cu sau fara reteta.

Despre pofte si teoria serotoninei. Ce presupune?

Serotonina, neurotransmitator cheie in reglarea starii de spirit, contribuie la aparitia depresiei. O masa bogata in carbohidrati tinde sa creasca productia de serotonina, prin cresterea disponibilitatii triptofanului, aminoacidul din care este sintetizata serotonina.

In acest context, pofta de alimente dulci, bogate in carbohidrati, reprezinta o forma inconstienta de auto-medicatie a depresiei. Este practic modalitatea prin care organismul incearca sa creasca temporar nivelul de serotonina si sa imbunatateasca starea de spirit. Afla ce sunt carbohidratii si de ce avem nevoie de ei

Pe baza studiilor disponibile pana in prezent, cercetatorii sustin ca atunci cand ai pofta de carbohidrati, esti, de fapt, atras de alimente care stimuleaza productia de serotonina. Alimentele cu index glicemic mare (bomboane, biscuiti, chipsuri etc.) au un efect imediat, deoarece provoaca un varf glicemic (deci glicemia creste brusc), dar si o crestere a nivelului de serotonina. Pe termen lung insa, desi creierul cere glucoza pentru „supravietuirea imediata”, asaltarea constanta a celulelor cu glucoza duce la oboseala cronica si inflamatie.

Prin urmare, efectul dulcelui nu este de durata. De asemenea, merita mentionat si faptul ca episoadele cu un nivel scazut al glicemiei sunt precedate de cele mai multe ori de varfuri glicemice. Cum? Prin favorizarea unui cerc vicios in care consumul de zahar produce doar o ameliorare temporara a energiei si a starii de spirit, urmata de scaderi rapide ale glicemiei, care reaprind pofta de dulciuri.

De ce vrem sa mancam dulce cand suntem stresati?

Pofta de dulce in conditii de stres este maniera in care organismul incearca sa ne sara in ajutor. Pe termen lung, o punga mare de bomboane sau 2 prajituri nu sunt cea mai sanatoasa alegere, insa pe moment par sa ne aline in starile de tensiune.

Cum ne ajuta corpul sa facem fata stresului prin alimentatie? Stresul creste nivelul de cortizol, iar la randul lui, cortizolul creste pofta de mancare si totodata, ne directioneaza catre alimente bogate in zaharuri, deoarece ele asigura aproape instantaneu energia necesara.

De asemenea, zaharul contribuie la eliberarea dopaminei, similar manierei in care o fac si substantele ilicite. Creierul invata repede aceasta scurtatura: stres-durere/pericol-zahar-placere, asa ca o cauta de cate ori are ocazia.

Ce medicamente pot influenta pofta de dulce?

  • Antidepresivele
  • Corticosteroizii
  • Antipsihoticele
  • Anumite medicamente prescrise in diabetul zaharat.

Cum influenteaza dezechilibrele hormonale pofta de dulce?

Fluctuatiile de insulina, leptina, grelina sau hormonii sexuali pot sa amplifice dorinta de a consuma dulciuri si poftele alimentare.

  • Insulina, daca celulele nu mai raspund corect la insulina, glucoza ramane in sange in loc sa intre in celule. Rezultatul? Celulele „infometate” trimit semnale catre creier ca au nevoie de mai mult zahar, desi in sange exista deja suficient.
  • Leptina si grelina, de exemplu, in lipsa somnului suficient si/ sau de calitate scazuta ori in perioade de stres, grelina (hormonul foamei) creste, iar leptina (hormonul satietatii) scade. Asa apare dorinta de a mai manca ceva dulce, desi tocmai ai mancat.
  • Ciclul menstrual si sarcina sunt perioade cu fluctuatii hormonale fiziologice. Spre exemplu, scaderea progesteronului si a estrogenului inainte de menstruatie afecteaza nivelul de serotonina, ceea ce explica poftele intense de ciocolata sau dulciuri din acea perioada.

Ce conditii medicale pot influenta nevoia de a manca dulciuri?

Pofta de dulce este asociata si cu unele boli:

  • Diabetul zaharat, uneori prediabetul; rezistenta la insulina
  • Hipoglicemia
  • Tulburari tiroidiene
  • Sindromul ovarelor polichistice (SOPC)
  • Tulburarile de alimentatie si deficientele nutritionale.

Citeste despre Poate fi glanda tiroida singura responsabila pentru excesul ponderal?

Neurobiologia poftei de a rontai ceva

Dincolo de practicile comune de a arunca vina pe „obiceiurile proaste” de a rontai ceva nesanatos sau un dulce, si dincolo de reprosul lipsei de vointa, de autocontrol, din punct de vedere neurobiologic aceasta nevoie are la baza interactiunea complexa a mai multor factori si include, de la mesajele primite de creier, la comportamente transformate in obiceiuri in timp si la accesibilitatea acestui tip de alimentatie.

Studiile realizate atat pe animale, cat si pe oameni au demonstrat ca alimentele care stimuleaza regiunile de recompensa ale creierului ne influenteaza alegerile alimentare si modul in care ne hranim. Atunci cand consumam anumite alimente, neuronii din regiunea de recompensa devin foarte activi, dand nastere unor senzatii intense de placere. In mod firesc tindem sa cautam aceste alimente in cantitati cat mai mari, tot mai des. Printre caracteristicile alimentelor astfel alese se numara: usor de digerat, cu proprietati ca - dulce, sarat, textura onctuoasa (cremoasa).

Despre alimentele hiperpalatabile

Alimentele hiperpalatabile pot stimula eliberarea de hormoni metabolici, de stres si de apetit, inclusiv insulina, cortizolul, dopamina, leptina si grelina, toti acestia jucand un rol major in aparitia poftelor (din englezescul cravings).

Un alt punct fundamental cu privire la modul in care alegem, constient sau nu, ceea ce consumam: in mod normal, in timp ce mancam sunt eliberati unii hormoni ai apetitului. Peptida asemanatoare glucagonului si colecistochinina din tractul digestiv, precum si leptina din celulele adipoase, produc senzatia de satietate si ii transmit creierului sa se opreasca din mancat.

Pe de alta parte, organismul care nu a primit hrana timp de cateva ore elibereaza grelina de la nivelul stomacului pentru a semnala foamea.

Consumul prea frecvent de alimente hiperpalatabile poate interfera cu modul in care creierul proceseaza semnalele hormonale. Prin urmare, o persoana poate simti pofte continue, in ciuda faptului ca tocmai a consumat suficienta hrana.

Studiile pe animale au aratat ca semnalele cerebrale pot fi perturbate atunci cand se consuma o dieta foarte bogata in zahar sau grasimi, ceea ce poate declansa eliberarea de hormoni care reduc emotiile stresante si, prin urmare, conduc la o dorinta habituala (obisnuinta) pentru aceste alimente „confortabile”.

 

Pofta de dulce nu este doar o chestiune de vointa, ci rezultatul unor mecanisme biologice si emotionale complexe. Intelegand cauzele care o declanseaza, putem face alegeri alimentare mai constiente si mai echilibrate.

 

Referinte:

Data publicării 12.03.2026