Spre deosebire de sarcina ectopica, unde ovul fertilizat se implanteaza in afara uterului, sarcina molara este o sarcina nereusita, in care placenta si fatul nu se formeaza in mod corespunzator si copilul nu se dezvolta.
Cauzele sarcinii molare
O sarcina molara nu este cauzata de nimic din ceea ce tu sau partenerul tau faceti sau nu faceti.
Sarcinile molare apar ca urmare a unui dezechilibru al materialului genetic (cromozomi) in timpul sarcinii. Aceasta se intampla de obicei atunci cand un ovul care nu contine informatii genetice este fertilizat de un spermatozoid (o sarcina molara completa) sau atunci cand un ovul normal este fertilizat de doi spermatozoizi (o sarcina molara partiala).
In timpul sarcinii molare complete, embrionul nu se dezvolta deloc. Intr-o sarcina molara partiala, un fat se poate dezvolta, dar niciodata intr-un copil sanatos, din cauza dezechilibrului dintre cromozomii masculini si cei feminini.
Sarcinile molare sunt rare. Intre 1 si 3 sarcini din 1000 se dovedesc a fi sarcini molare.
Factorii de risc pentru aparitia unei sarcini molare
- Varsta - sarcini molare complete sunt mai frecvente la femeile adolescente si la cele care au peste 45 de ani. Varsta influenteaza prea putin sau deloc riscul de sarcina molara partiala
- Sarcina molara anterioara - daca ai avut anterior o sarcina molara, riscurile de a dezvolta o alta sunt de aproximativ 1 - 2 din 100, comparativ cu una din 600 pentru femeile care nu au dezvoltat niciodata o sarcina molara. Daca ai avut doua sau mai multe sarcini molare, riscul de a dezvolta alta este de aproximativ 15-20 din 100.
- Etnicitatea - sarcinile molare sunt mai frecvente in tarile asiatice, cum ar fi Taiwan, Filipine si Japonia, dar si printre amerindieni. Cu toate acestea, in ultimii ani, diferentele in incidenta sarcinii molare intre aceste comunitati si populatia generala au devenit mai putin semnificative.
Simptomele si tratamentul sarcinii molare
Adesea nu exista semne ca o sarcina este molara. In majoritatea cazurilor, problema este depistata in timpul unei ecografii, care poate fi prima scanare din timpul sarcinii, in saptamanile 10-14. Daca exista simptome, acestea apar de obicei intre 4 si 12 saptamani de sarcina. Cel mai frecvent simptom este sangerarea sau eliminarea unui fluid rosu-maro din vagin.
Starile de rau si varsaturile pot fi mai severe decat intr-o sarcina normala.
Sangerarea necesita, de obicei, efectuarea unei ecografii. Daca aceasta ecografie este anormala, este urmata de o evacuare a uterului. Aceasta se intampla atunci cand sarcina molara este indepartata, de obicei printr-o procedura chirurgicala numita evacuare prin aspiratie. Interventia chirurgicala implica deschiderea colului uterin (gatul uterului) si indepartarea oricaror tesuturi ramase, cu un dispozitiv de aspiratie. Tesutul din sarcina este trimis la un laborator pentru a confirma ca este o sarcina molara. Daca o femeie are un avort spontan sau o intrerupere de sarcina din alte motive, tesutul poate fi trimis la un laborator pentru analiza. Acest lucru poate confirma ca sarcina a fost molara, chiar daca nu a fost suspectata o sarcina molara.
In unele cazuri, sarcina molara poate fi tratata prin inlaturarea uterului (histerectomie), dar aceasta se intampla de obicei numai daca nu mai vrei sa ai copii.
Dupa tratament
Dupa eliminarea sarcinii molare, unele celule vor fi lasate in uter. Aceste celule, de obicei, mor in decursul timpului la aproximativ 90% dintre femei.
Pentru a verifica daca celulele au murit, toate femeile care s-au confruntat cu o sarcina molara vor fi supuse monitorizarii hormonului hCG (gonadotropina corionica umana). HCG este hormonul testului de sarcina produs de o placenta normala, dar si de celulele molare, fiind un hormon ce este detectat printr-un test de sarcina. Acesta poate fi, de asemenea, detectat in testele de sange si urina.
Femeile din programul de supraveghere trimit la fiecare doua saptamani probe de sange sau urina. Scopul este ca acestea sa fie monitorizate pentru semne de boala trofoblastica persistenta, care este un risc dupa o sarcina molara.
Boala trofoblastica persistenta necesita tratament suplimentar cu chimioterapie.
O noua sarcina
Se recomanda sa nu ramai insarcinata pana cand nu completezi monitorizarea hormonului hCG dupa o sarcina molara. Acest lucru se intampla in mod normal in cateva luni, dar in unele cazuri poate dura pana la un an.
Majoritatea femeilor care au primit tratament chimioterapeutic pentru boala trofoblastica persistenta au reluat incercarile de a ramane insarcinata dupa sase luni de tratament.
Centrul Medicover sugereaza evitarea sarcinii timp de 12 luni dupa terminarea chimioterapiei.
In timp ce recuperarea fizica este adesea relativ rapida, poate dura mai mult pentru recuperarea emotionala. Nu doar ca aceasta implica pierderea sarcinii, ci si un risc mic de crestere canceroasa, situatie care ingreuneaza, de obicei, lucrurile.
Comunicarea sentimentelor cu partenerul, cu medicul, cu un consilier sau cu altcineva care a trecut printr-o experienta similara poate fi benefica.