Sindromul de oboseala cronica (encefalomielita mialgica)

Encefalomielita mialgica/sindromul de oboseala cronica (ME/CFS), reprezinta o boala complexa, cu manifestare multisistemica. Aceasta se caracterizeaza prin fatigabilitate accentuata, disfunctie cognitiva, tulburari ale somnului si/sau mialgii (dureri musculare) si artralgii (dureri articulare) si stare generala de rau accentuat dupa depunerea de efort fizic/intelectual. Simptomele altereaza in mod considerabil calitatea vietii cotidiene a pacientului prin ingreunarea desfasurarii activitatilor de zi cu zi.
Sindromul de oboseala cronica (encefalomielita mialgica)

Diagnosticul precoce al encefalomielitei mialgice si instituirea prompta a tratamentului sunt deosebit de importante pentru prevenirea aparitiei complicatiilor pe termen lung si scurt si ameliorarea considerabila a calitatii vietii pacientului.

Studiile de specialitate afirma faptul ca encefalomielita mialgica limiteaza sever functionalitatea pacientului, fiind estimat faptul ca intre 25-29% din numarul persoanelor afectate sunt incapabile de a desfasura activitati in afara domiciliului sau necesita repaus total la pat, nefiind capabili de a merge la munca (aproximativ 19% dintre pacienti au un loc de munca stabil, full-time).

Conform statisticilor, encefalomielita mialgica afecteaza aproximativ 1% din intreaga populatie a lumii, numarul total al cazurilor diagnosticate fiind cuprins intre 17 si 24 de milioane.

Cuprins

Cauzele encefalomielitei mialgice

Etiologia sindromului de oboseala cronica este controversata, complexa si incomplet elucidata, pana la momentul actual existand mai multe teorii conform carora:

  • Predispozitia genetica este responsabila pentru aparitia unui numar considerabil de cazuri noi de boala in fiecare an la nivel mondial, studiile demonstrand existenta unei tendinte familiale de manifestare a bolii;
  • Infectiile cauzate de entitati virale de tipul Epstein Barr, herpesvirusuri si parvovirus B19 reprezinta o alta cauza care ar putea fi implicata in aparitia manifestarilor clinice ale encefalomielitei mialgice. Cercetarile au pus in evidenta o frecventa crescuta a pacientilor diagnosticati cu aceasta boala care asociaza titruri crescute de anticorpi de tip IgM si antigene specifice herpes virusului uman 6 si parvovirusului B19;  
  • Scaderea capacitatii de functionare a sistemului imunitar manifestata prin diminuarea sintezei de CD21+, CD19+ SI CD5+ poate cauza encefalomielita mialgica. Studiile afirma faptul ca in cazul acestor pacienti au mai fost depistate scaderi ale sintezei de limfocite de tip B alaturi de o crestere a CD 24+ si a imunoglobulinelor de tip IgG, aspecte paraclinice care sustin teoria conform careia encefalomielita mialgica poate fi cauzata de disfunctii ale sistemului imunitar.

Simptome encefalomielita mialgica/sindromul de oboseala cronica (ME/CFS)

Simptomul cardinal la pacientii cu encefalomielita mialgica este reprezentat de stare generala de rau post-efort (post exertional malaise) care se manifesta prin alterarea considerabila a starii generale, dupa depunerea de efort fizic/cognitiv de intensitate redusa. Oboseala descrisa de catre pacienti nu se amelioreaza dupa repausul nocturn si poate fi insotita uneori de:

  • Mialgii
  • Artralgii
  • Dureri de cap severe
  • Tulburari ale somnului
  • Hipersomnolenta diurna
  • Declin cognitiv
  • Dificultati de memorie
  • Scaderea capacitatii de focusare si a celei de a efectua simultan mai multe actiuni.

Diagnosticul de encefalomielita mialgica/sindromul de oboseala cronica (ME/CFS)

Lipsa de specificitate a manifestarilor clinice asociate sindromului de oboseala cronica reprezinta principala cauza de intarziere a diagnosticarii prompte a acestei afectiuni indiferent de specialitatea medicului curant. Aproximativ 67% din pacienti au raportat faptul ca diagnosticul a fost stabilit la mai mult de 1 an de la debutul manifestarilor, in timp ce aproximativ 29% dintre acestia sustin faptul ca simptomele au evoluat pentru o perioada de cel putin 5 ani pana la descoperirea etiologiei.

Suplimentar, intarzierea stabilirii diagnosticului este cauzat si de lipsa de informatie in randul personalului medical, patologia fiind inclusa in mai putin de 1/3 din programele de invatare ale universitatilor de medicina la nivel mondial.

La momentul actual, diagnosticul ME/CFS este clinic (nu exista investigatii specifice care pot fi efectuate pentru confirmarea bolii), fiind stabilit in conformitate cu o serie de criterii specifice mentionate in Revised Canadian Consensus Criteria for ME/CFS (2010) care includ:

  • Oboseala accentuata;
  • Alterarea considerabila a starii generale dupa depunerea de efort fizic/cognitiv de intensitate redusa cunoscuta ca starea de rau post efort (post exertional malaise – PEM);
  • Somn neodihnitor;
  • Disconfort algic cu caracter migrator (dureri tranzitorii nespecifice unui organ sau sistem al corpului);
  • Cel putin 2 manifestari de cauza neurologica si/sau cognitiva;
  • Cel putin 1 simptom care sa afecteze sistemul autonom, neuroendocrin si imun;
  • Persistenta sau recurenta simptomelor pentru o durata de timp de cel putin 6 luni consecutive;
  • Intoleranta ortostatica - accentuarea manifestarilor clinice la adoptarea ortostatismului (ridicarea in picioare) si ameliorarea acestora la adoptarea decubitului (culcat pe spate) sau elevarea membrelor inferioare.

Tratamentul encefalomielitei mialgice/sindromului de oboseala cronica (ME/CFS)

Managementul non-farmacologic al ME/CSF se concentreaza pe conservarea energiei (Pacing), o strategie prin care pacientii sunt invatati sa evite depasirea limitelor individuale pentru a preveni PEM.

Strategiile pentru prevenirea deteriorarii aparatului locomotor in cazul pacientilor cu ME/CSF au ca scop mentinerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii musculare, imbunatatirea echilibrului postural, a calitatii oaselor si a functionalitatii sistemului cardiovascular. Principalele recomandari pentru mobilizarea pacientului cu ME/CSF se refera la prevenirea ulcerelor de decubit, a trombozelor venoase profunde si a contracturilor musculare care pot surveni dupa perioade indelungate de imobilizare la pat.

Este important de mentionat faptul ca practicarea exercitiilor fizice cu intensitate progresiva poate declansa episoade severe de ME/CFS cu deteriorarea starii generale a pacientului si cresterea riscului de aparitie al complicatiilor ireversibile pe termen lung si scurt.

Tratamentul farmacologic este simptomatic si se adreseaza in mod specific sindromului algic care poate fi reprezentat de mialgii si/sau artralgii, tulburarilor de somn, intolerantei ortostatice, starilor de anxietate si depresiei, putand include administrare de antialgice nesteroidiene, antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina sau inhibitori ai recaptarii de serotonina-norepinefrina.

ME/CFS prognostic si complicatii

Encefalomielita mialgica/sindromul de oboseala cronica reprezinta o patologie incurabila cu evolutie indelungata care poate include perioade de remisie intercalate cu recaderi bruste. Conform studiilor de specialitate, aproximativ jumatate din pacientii cu ME/CFS isi pot relua activitatea profesionala in regim de full-time sau part-time, factorii asociati cu un prognostic prost al bolii fiind reprezentati de evolutia indelungata a manifestarilor clinice, alaturi de prezenta anxietatii si a depresiei.

Complicatiile care pot surveni de alungul evolutiei ME/CFS includ depresia si anxietatea, tulburari psihice ce pot altera semnificativ calitatea vietii pacientilor in cazul in care nu sunt abordate in mod corespunzator.

Atat diagnosticarea, cat si managementul specific al ME/CFS constituie o provocare pentru specialistii in sanatate, pacientii cu aceasta patologie beneficiind de regula de evaluare si ingrijiri multidisciplinare efectuata de o echipa de medici care poate fi alcatuita din psihiatru, psihoterapeut, medic generalist, osteopat, neurolog, cardiolog, somnolog si nu numai.

 

Referinte:

Data publicării 15.10.2025
Data ultimei actualizari 16.10.2025