Totul despre otita acută

Otita acută reprezintă inflamația sau infecția urechii. Există 3 grupe mari de otite, corespunzând localizării inflamației: externă, medie și internă. Otita externă reprezintă inflamația pavilionului auricular și/sau a conductului auditiv extern (canalul ce duce spre timpan).
Otita medie reprezintă inflamația timpanului și a cavității timpanice; cavitatea timpanică este o cămăruță mică, situată în spatele timpanului, în mod normal plină cu aer. În otită această se umple cu lichid (ser, mucozități sau puroi). Otita internă, mai rar întâlnită, cuprinde inflamația labirintului cohlear și vestibular.

Otita externa acuta difuza

Apare cel mai frecvent vara, mai ales din cauza contaminării microbiene din apa piscinelor. O altă cauză o reprezintă uzul bețișoarelor de ureche, care ar trebui evitate. Practic, în otita externă se inflamează pielea conductului auditiv extern. Cei mai frecvenți microbi întâlniți sunt Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus.

Simptome si semne:

  • durere la apăsarea pe ureche sau la tracțiunea posterioară a pavilionului;
  • pielea de la intrarea în canalul auditiv apare tumefiată, îngustând canalul;
  • de regulă, auzul este normal sau doar ușor scăzut (spre deosebire de otita medie);
  • Otita externă nu are legătură cu răceala;
Tratamentul în principal este local și constă în aplicarea de către medic a unei meșe de tifon îmbibată cu o soluție de antibiotic. Meșa se schimbă la 24-48 ore de către medic, care va practica și aspirația eventualelor secreții din ureche. Pacientul își va pune peste meșă picături din soluția de antibiotic, de 2-3 ori pe zi, timp de 5-7 zile. În primele zile se vor administra și calmante orale. În cazurile mai severe este nevoie și de antibiotice.

Otita medie acuta

Există 3 forme principale:
  • otita medie acută sero-mucoasă
  • otita medie acută congestivă
  • otita medie acută bacteriană

Otita medie acuta sero-mucoasa

Apare frecvent în cadrul rinofaringitelor (răcelile obișnuite). Se produce prin inflamarea și obstrucția trompei Eustachio (canalul care face legătura între urechea medie și faringe), din cauza obstrucției nazale, a secrețiilor nazale și faringiene și a inflamării faringelui.. Urechea medie se umple de mucozități, fără infecție bacteriană.

Simptome și semne:

  • senzație de înfundare, de plenitudine auriculară;
  • dureri ușoare și trecătoare de ureche;
  • pot apărea zgomote în urechi de tonalitate gravă;
  • pacientul își aude propria voce în ureche (autofonie)
  • context de răceală sau context de variație bruscă a presiunii atmosferice (exemplu: la aterizarea avionului);
Tratament: este reprezentat de tratamentul răcelii: antiinflamatoare orale, dezobstruante și dezinfectante nazale, mucolitice. Nu sunt necesare antibioticele. Otita medie acută sero-mucoasă cedează într-un timp variabil, de la câteva zile la câteva săptămâni, mențînându-se de multe ori și după vindecarea răcelii.

Otita medie acuta congestiva

În 4 din 5 cazuri are etiologie virală; în 1 din 5 cazuri reprezintă primul stadiu al otitei bacteriene.
 
Apare în timpul răcelilor (rinofaringitelor), dar și în timpul expunerii directe la frig sau aer condiționat, pe un fond de răceală chiar și ușoară.

Simptome și semne:

  • durere de ureche moderată sau intensă;
  • scădere  ușoară a auzului;
  • simptomele răcelii (dureri în gât, nas înfundat); există și otite congestive fără simptome clare de răceală (exemplu: doar dureri ușoare în gât)
  • nu există durere la apăsarea pe ureche și nici la masticație;
  • durerea cedează destul de ușor la antalgice orale sau la picături otice antalgice
Tratament: picături auriculare cu soluții antiinflamatoare, dezinfectante și anestezice; antiinflamatoare orale; dezobstruante și dezinfectante nazale. Acest tip necesită supraveghere și consult la fiecare 24-48 ore, având în vedere posibilitatea progresiei către otita bacteriană (supurata). Nu sunt necesare antibioticele (decât în cazul progresiei către otita bacteriană).

Otita medie acuta bacteriana

Apare tot în context de răceală (rinofaringită) ; simptomatologia este însă mult mai pregnantă.
 
Etiologia este bacteriană: în principal Streptococcus pneumoniae (40%), apoi haemophilus influenzae și moraxella catarrhalis.

Simptome și semne:

  • durere de ureche intensă, profundă, adeseori pulsatilă;
  • durerea cedează greu sau doar pentru scurt timp la antalgice (uneori deloc);
  • hipoacuzie (ureche înfundată semnificativ);
  • febra este prezentă frecvent (la copii apare întotdeauna);
  • timpanul este intens roșu și bombează; dacă se instituie tratamentul adecvat, timpanul se vindecă fără să se perforeze și nu apare scurgerea din ureche; dacă se amână tratamentul, timpanul se perforează, apare scurgerea de secreții din ureche (otoree) și durerea în acest moment cedează, această neînsemnând însă și cedarea infecției.

Tratamentul

Este atât general cât și local  Tratamentul general cuprinde antibiotice oral sau injectabil (10zile), antiinflamatoare orale, dezobstruante și dezinfectante nazale. Local: aspirare secreții otice (în caz că apar prin perforarea timpanului); meșă din tifon în conductul auditiv (cu rivanol sau soluție cu antibiotic ne-ototoxic).

 

Este necesar control la 24-48 ore în primele zile, pentru supravegherea efectului tratamentului; în caz că nu sunt semne de ameliorare, se practică o mică intervenție chirurgicală, timpanotomia, prin care se efectuează o mică incizie în timpan în scopul evacuării secrețiilor purulente. De asemenea, se poate practica și prelevarea de culturi din secreția otica pentru aflarea tipului de microb și a sensibilității la antibiotice.

 

Data publicării 04.10.2018