Medicover
Ureea serica, creatinina si acidul uric reprezinta compusi obtinuti ca urmare a descompunerii proteinelor si procesarea purinelor care, in conditiile unei insuficiente renale nu pot fi indepartate in mod corespunzator. Prezenta lor in cantitati crescute la nivel circulator afecteaza toate organele si sistemele corpului. Alaturi de acestea, alti metaboliti cu efect toxic ce se pot acumula in organism in boala cronica de rinichi includ: beta 2 microglobulina, PTH hormonul paratiroidian, poliaminele si produsii finali de glicozilare avansata care apar in urma legarii neenzimatice a zaharurilor de proteine, lipide sau acizi nucleici.
Studiile desfasurate pana la momentul actual atesta existenta a peste 100 de substante cu potential uremic toxic ce se pot acumula la nivel circulator in diferite concentratii, in prezenta insuficientei renale cronice, alterand semnificativ calitatea vietii pacientului cu cresterea riscului de morbiditate (risc de imbolnavire) si mortalitate.
Cuprins
| Sumar: Uremia apare atunci cand functia renala este sever afectata, iar substantele toxice rezultate din metabolism nu mai pot fi eliminate eficient din organism. |
Cauze uremie
Uremia asociaza etiologie multipla si poate surveni in contextul mai multor afectiuni ale sistemului excretor care includ:
- Insuficienta renala primara pana la nefropatia cu iga
- Glomeruloscleroza focala segmentala
- Glomerulonefrita membranoproliferativa
- Boala renala polichistica.
Patologiile sistemice care pot asocia de-a lungul evolutiei uremie sunt reprezentate, de regula, de:
- Lupus eritematos cu afectare sistemica
- Diabet zaharat
- Mielom multiplu
- Amiloidoza
- Boala anti membrana bazala glomerulara (sindrom Goodpasture)
- Purpura trombotica trombocitopenica
- Sindromul hemolitic uremic.
Diabetul zaharat se afla printre cele mai des intalnite afectiuni metabolice care asociaza uremie in contextul nefropatiei diabetice avansate, alaturi de acesta mai putand fi enumerate: hipertensiunea arteriala, glomerulonefrita, boala interstitiala, cistita si bolile neoplazice.
Afectarea functiei renale genereaza dezechilibre acido bazice si hidroelectrolitice severe, sinteza hormonala deficitara de renina, eritropoietina si alti compusi cu functie vasoactiva si eliminarea insuficienta a substantelor toxice rezultate in urma proceselor metabolice fiziologice cu acumularea lor in organism.
Cum se manifesta uremia?
Principalele manifestari clinice care pot fi intalnite in evolutia pacientilor cu uremie includ:
- Senzatia de greata
- Varsaturile
- Pierderea apetitului alaturi de care mai pot aparea pierderea neintentionata in greutate
- Disfunctie cognitiva
- Oboseala cronica
- Dispnee (lipsa de aer)
- Perceptia unui gust caracteristic metalic
- Crampe musculare
- Prurit (mancarimi ale pielii).
In formele severe de uremie apare respiratia cu miros caracteristic de urina, la nivel tegumentar se pot observa cristale alb-galbui formate dupa evaporarea transpiratiei, durere toracica cauzata de afectarea pericardica, convulsii, si in etapele finale de evolutie stare comatoasa.
Diagnostic uremie
Diagnosticul uremiei este stabilit de catre medicul specialist cu ajutorul informatiilor furnizate de catre anamneza, examenul clinic al pacientului si rezultatele investigatiilor biochimice care includ, in principal, determinarea ratei de filtrare glomerulare, ureea si creatinina serica.
Rata filtrarii glomerulare reprezinta o metoda de evaluare a functiei excretorii renale care poate fi estimata din sangele periferic prin determinarea concentratiei de creatinina din sange, in conformitate cu varsta, rasa, sexul si greutatea corporala a pacientului. Rata de filtrare glomerulara reprezinta cel mai bun indicator al functiei renale, acest parametru variind în funcție de severitatea afectarii renale.
Tratament uremie
Managementul terapeutic al uremiei are ca scop restituirea functiei renale (atunci cand boala renala nu se afla in stadiul final de evolutie) sau suplinirea acesteia pentru o anumita perioada de timp cu ajutorul hemodializei. Principalele optiuni de tratament in cazul pacientilor cu uremie includ:
- Hemodializa, o metoda extracorporeala de epuratie extrarenala care asigura filtrarea sangelui cu ajutorul unui echipament medical numit hemodializor care asigura indepartarea eficienta a reziduriilor inainte de reintroducerea sangelui in organism;
- Dializa peritoneala, o metoda intracorporeala de epuratie extrarenala care indeparteaza in mod eficient toxinele de la nivel circulator cu ajutorul unei membrane speciale inserate la nivel peritoneal;
- Transplantul de rinichi, ca ultima solutie in cazul pierderii totale si ireversibile a functiei renale, care nu mai poate fi substituita in mod eficient prin intermediul dializei.
Este important de mentionat faptul ca hemodializa si dializa peritoneala substituie doar partial functiile unui rinichi indemn si anume excretia si mentinerea homeostaziei hidroelectrolitice si acido-bazice. Functia endocrina care se refera la capacitatea de a secreta eritropoietina, renina si alte substante cu rol vasoactiv alaturi de hidroxilarea vitaminei D pot fi substituite numai prin realizarea unui transplant renal.
Complicatii uremie
In absenta managementului corespunzator, uremia poate cauza aparitia complicatiilor care, de regula, includ:
- Anemie si hemoragii semnificative - anemia asociata insuficientei renale cronice este de regula normocroma normocitara si hipoproliferativa si apare ca urmare a sintezei insuficiente de eritropoietina la nivel renal; hemoragiile se datoreaza diminuarii capacitatii de aderare a trombocitelor la nivelul endoteliului (invelisul intern al vaselor de sange), degradarea rapida a trombocitelor si scaderea usoara a numarului de trombocite;
- Acidoza, o complicatie metabolica severa datorata excretiei insuficiente de amoniac, acumularea fosfatului si altor acizi organici care includ acidul lactic, acidul sulfuric, si acidul hipuric la nivel circulator;
- Afectare cardiaca prin acumularea de lichid intre pericard si muschiul cardiac si inflamatia pericardului (membrana care inveleste cordul);
- Encefalopatie, convulsii, coma asociate efectelor toxice ale metabolitilor asupra sistemului nervos central;
- Malnutritie severa.
Respectarea schemelor de tratament elaborate de catre medicul curant si monitorizarea regulata a functiei renale, in cazul pacientilor cu afectare renala primara sau secundara, constituie principalele masuri de preventie in cazul uremiei. Scaderea ratei de filtrare glomerulara sub valoarea de 45 necesita prezentarea cat mai rapida la medicul specialist nefrolog pentru initierea tratamentului specific, care de regula implica dializa renala sau pentru demararea procedurilor specifice in vederea realizarii unui transplant renal, in conformitate cu particularitatile clinice ale fiecarui pacient in parte.
Referinte:
- Hemolytic uremic syndrome (HUS), Mayo Clinic
- Uremia, Cleveland Clinic
- Uremia, Preeti Rout, Lisa A. Foris, Shravan Katta, Khalid Bashir
Intrebari Frecvente (FAQ)
1. Care sunt primele semne care pot indica aparitia uremiei?
Printre manifestarile frecvente se numara greata, varsaturile, pierderea apetitului, oboseala cronica, crampele musculare, pruritul si gustul metalic persistent.
2. Diabetul zaharat poate favoriza aparitia uremiei?
Da. Diabetul zaharat reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze ale uremiei, in contextul nefropatiei diabetice avansate.
3. Cum se stabileste diagnosticul de uremie?
Diagnosticul se bazeaza pe evaluarea clinica si pe investigatii care includ determinarea ratei de filtrare glomerulara, a ureei si a creatininei serice.
4. La ce complicatii poate duce uremia netratata?
Uremia poate provoca anemie, hemoragii, acidoza, afectare cardiaca, encefalopatie, convulsii, coma si malnutritie severa.
