Mielom multiplu: simptome si tratament

Este o forma de boala incurabila, rara, reprezentand aproximativ 1% din toate tipurile de cancer si fiind a doua boala ca frecventa in ceea ce priveste cancerul de sange.

Cuprins

• Care sunt cauzele de aparitie ale mielomului multiplu?
• Simptome mielom multiplu
• Metode de diagnostic ale mielomului multiplu
• Optiuni de tratament
• Prognosticul pacientilor cu mielom multiplu
• Tratamentul modern si supravietuirea

Care sunt cauzele de aparitie ale mielomului multiplu?

Cauzele exacte ale aparitiei mielomului multiplu nu sunt pe deplin intelese, insa exista mai multi factori de risc si conditii care au fost asociate cu cresterea probabilitatii de a dezvolta aceasta boala. Acesti factori includ:

Factori genetici si de mediu:

• Varsta - riscul de mielom multiplu creste odata cu inaintarea in varsta, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate la persoanele peste 60 de ani.
• Sex - barbatii sunt mai predispusi decat femeile sa dezvolte mielom multiplu.
• Rasa -afro-americanii au un risc mai mare de a dezvolta mielom multiplu comparativ cu alte rase.
• Istoricul familial - persoanele cu un istoric familial de mielom multiplu sau alte boli maligne ale limfocitelor B au un risc crescut.
• Expunerea la radiatii - expunerea la niveluri mari de radiatii poate creste riscul de a dezvolta mielom multiplu.
• Expunerea la anumite substante chimice - substantele chimice industriale, precum bifenilii policlorurati (PCB) si alti compusi toxici, au fost asociate cu un risc crescut de mielom multiplu.

Conditii medicale preexistente:

Gamapatia monoclonala de semnificatie nedeterminata (MGUS) este o afectiune in care o cantitate mica de proteine anormale (paraproteine) este prezenta in sange. Desi MGUS in sine nu este canceroasa, poate progresa in timp, determinand aparitia mielomului multiplu sau alte boli maligne ale celulelor plasmatice.

Desi acesti factori de risc pot creste probabilitatea de a dezvolta mielom multiplu, este important de retinut ca nu toti cei care au acesti factori de risc vor dezvolta boala, iar unii oameni care dezvolta mielom multiplu nu au niciunul dintre factorii de risc cunoscuti.

Simptome mielom multiplu

Mielomul multiplu se manifesta printr-o varietate de simptome si semne, care pot varia in functie de stadiul bolii si de organele afectate. Iata principalele manifestari ale mielomului multiplu:

Simptome secundare afectarii osoase

• Durere osoasa - durerea este frecventa, mai ales la nivelul coloanei vertebrale, coaste si oase lungi. Este cauzata de distrugerea osoasa produsa de celulele mielomului.
• Fracturi osoase - oasele devin fragile si se pot fractura usor, chiar si in urma unor traumatisme minore.

Simptome legate de afectarea maduvei osoase

• Anemie - oboseala, slabiciune si paloare cauzate de scaderea numarului de celule rosii din sange.
• Infectii frecvente - scaderea productiei de celule albe normale si anticorpi poate duce la o susceptibilitate crescuta la infectii.
• Probleme de coagulare - scaderea numarului de trombocite poate cauza sangerari si echimoze.

Simptome secundare bolii renale

Proteina anormala produsa de celulele mielomului poate afecta rinichii, ducand la insuficienta renala. Simptomele pot include:

• Oboseala
• Pierderea apetitului
• Greata
• Edeme.

Simptome neurologice

• Durere si slabiciune - daca boala comprima nervii, poate cauza durere, slabiciune sau amorteali in special la nivelul membrelor superioare si inferioare.
• Confuzie si somnolenta - acestea pot fi cauzate de nivelurile ridicate de calciu in sange (hipercalcemie) sau de cresterea vascozitatii sangvine (datorita proteinei anormale).

Alte simptome

• Hipercalcemie - nivelurile ridicate de calciu in sange pot provoca simptome precum sete excesiva, urinare frecventa, constipatie, greata, dureri abdominale si confuzie.
• Pierderea in greutate - poate aparea din cauza scaderii apetitului si a bolii in sine.

Simptome sistemice

• Oboseala extrema - cauzata de anemie, insuficienta renala si hipercalcemie.
• Transpiratii nocturne si febra - pot aparea din cauza infectiilor sau a progresiei bolii.

Metode de diagnostic ale mielomului multiplu

Diagnosticul mielomului multiplu implica utilizarea unei combinatii de teste de laborator, proceduri imagistice si evaluari clinice pentru a confirma prezenta bolii si a stabili extensia acesteia. Principalele metode de diagnostic utilizate:

Analize de sange

• Electroforeza proteinelor serice (SPEP) - aceasta detecteaza prezenta si cantitatea de proteine anormale (paraproteine sau proteine M) in sange.
• Imunofixarea - ofera o identificare specifica a tipului de proteine monoclonale.
• Dozari ale Ig si lanturilor usoare libere kappa si lambda - Aceasta detecteaza prezenta si cantitatea de Ig cu lant greu si usor implicate in boala. Foarte utile in detecarea activitatii bolii, necesitatea initierii tratamentului; stabilirea tipului de raspuns la tratament si progresia bolii.
• Beta-2 microglobulina - nivelurile ridicate pot indica o boala mai avansata si sunt utilizate pentru evaluarea prognosticului.
• Albumina serica - nivelurile scazute pot fi asociate cu un prognostic mai rau.
• Hemograma completa (CBC) - evalueaza numarul de celule rosii, celule albe si trombocite. Anemia este frecventa la pacientii cu mielom multiplu.
• Nivelurile de calciu si creatinina serica - hipercalcemia si insuficienta renala sunt frecvente la pacientii cu mielom multiplu.

Analize de urina

• Electroforeza proteinelor urinare (UPEP) - detecteaza proteina Bence Jones (proteina monoclonala) in urina, care este frecvent prezenta la pacientii cu mielom multiplu.
• Imunofixarea urinara - similara cu imunofixarea serica, ofera o identificare specifica a proteinelor monoclonale din urina.

Biopsie de maduva osoasa

• Aspiratul si biopsia maduvei osoase - evaluarea directa a maduvei osoase pentru a determina procentul de celule plasmatice anormale.
• Citogenetica si testele de biologie moleculara - evaluarea anomaliilor genetice in celulele plasmatice, cum ar fi deletiile cromozomiale sau translocatiile, care pot influenta prognosticul si tratamentul.

Proceduri imagistice

• Radiografii scheletice - utilizate pentru a identifica leziunile osoase cauzate de mielomul multiplu (pierd 50% din leziunile osoase).
• Tomografie computerizata (CT) whole body low dose – ex. CT fara substanta de contrast cu doza mica de iradiere care scaneaza intregul sistem osos. Poate detecta leziuni osoase care nu sunt vizibile pe radiografii.
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) - evaluarea leziunilor la  nivelul maduvei osoase din coloana vertebrala sau bazin cu detectarea afectarii nervilor sau a altor tesuturi moi.
• Tomografie prin emisie de pozitroni (PET-CT) - utilizata pentru a evalua extinderea bolii si raspunsul la tratament. 20-30% din leziunile din mielomul multiplu nu capteaza radiotrasorul.

Formular de programare

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Optiuni de tratament

Tratamentul mielomului multiplu variaza in functie de stadiul bolii, de starea generala de sanatate a pacientului si de alti factori individuali. Scopul tratamentului este de a controla boala, de a reduce simptomele si de a imbunatati calitatea vietii.

Primul lucru care determina alegerea tratamentului este incadrarea pacientului in indicatia de autotransplant medular (este eligibil sau nu pentru autotransplant?).

Principalele optiuni de tratament:

1. Combinatii de medicamente targhetate imotriva plasmocitului (targeted therapy):

Aceasta implica medicamente care vizeaza specific celulele plasmocitare si proteinele secretate anormal. Fiecare medicamente apartine unei clase terapeutice:

• Inhibitori de proteazomi - Bortezomib, Carfilzomib, Ixazomib
• Imunomodulatori - Talidomida, Lenalidomide, Pomalidomide
• Anticorpi monoclonali - Daratumumab, Elotuzumab, Isatuximab.

2. Terapia biologica (imunoterapia) - aceasta utilizeaza sistemul imunitar al organismului pentru a combate mielomul multiplu

• Anticorpi bispecifici: Teclistamab, Talquetamab
• CAR T cell

3. Chimioterapia utilizeaza medicamente pentru a distruge celulele maligne. Este folosita tot mai rar in terapia mielomului multiplu. Medicamentele pot fi administrate oral sau intravenos. Regimurile comune includ combinatii de medicamente precum:

• Melphalan ( in special la autotransplant)
• Ciclofosfamida
• Doxorubicin
• Vincristin/Etoposid.

4. Terapia cu corticosteroizi

Corticosteroizii, cum ar fi dexametazona si prednisonul au efect direct tumoricid, distrugand celulele plasmocitare si potentand efectul celorlalte medicamente utilizate in tratamentul mielomului multiplu.

5. Transplant de celule stem

Transplantul de celule stem (autolog) este folosit in prima linie de tratament pentru pacientii cu varsta sub 65 ani sau pana la 70 ani, dar fara comorbiditati asociate. Transplantul autolog are doua etape: recoltarea celulelor stem si transplantul propriu zis, cu utilizarea chimioterapiei in doze mari (Melphalan), urmata de admnistrarea celulelor stem proprii intr-o perfuzie.

6. Radioterapia

Radioterapia utilizeaza radiatii de inalta energie pentru a distruge celulele maligne. Este frecvent folosita in tratamentul mielomului multiplu in special pentru leziunile tumorale cu distructii osoase sau invazie in alte tesuturi sau ca si terapie a durerii osoase.

7. Tratamentul complicatiilor

• Hipercalcemia - se trateaza cu hidratare, corticoterapie, bifosfonati ( acidul zoledronic) sau inhibitori ai resorbtiei osoase (anticorp monoclonal tip Denosumab) si alte medicamente pentru a reduce nivelul de calciu din sange.
• Afectarea renala - se gestioneaza prin ajustarea dozelor de medicamente, hidratare adecvata si alte tratamente pentru a proteja functia renala, chiar si hemodializa temporara sau permanenta
• Anemia - poate fi tratata cu eritropoietina sau transfuzie de sange.

8. Suport si ingrijire paliativa

Pe langa tratamentele specifice pentru mielom, pacientii pot beneficia de ingrijire paliativa pentru a gestiona simptomele si a imbunatati calitatea vietii. Aceasta poate include tratament pentru durere, suport nutritional si suport psihologic.

9. Participarea la studii clinice

Pacientii pot avea posibilitatea de a participa la studii clinice care testeaza cele mai noi tratamente sau combinatii de tratamente pentru mielom multiplu.

In concluzie, tratamentul mielomului multiplu este complex si necesita o abordare personalizata. Colaborarea cu o echipa medicala specializata, care poate include hematologi, radioterapeuti, nefrologi, neurologi, radiologi si alti specialisti, este esentiala pentru a asigura cel mai bun plan de tratament si management al bolii.

Prognosticul pacientilor cu mielom multiplu

Prognosticul pacientilor cu mielom multiplu variaza semnificativ in functie de o serie de factori, inclusiv stadiul bolii la momentul diagnosticului, raspunsul la tratament, varsta pacientului, starea generala de sanatate si prezenta anumitor anomalii genetice. Iata cativa dintre factorii cheie care influenteaza prognosticul si informatii despre supravietuirea generala:

Factori care influenteaza prognosticul:

1. Stadiul bolii: Sistemul International de Stadializare (ISS) sau R ISS sunt utilizate pentru a clasifica mielomul multiplu in diferite stadii, in functie de parametrii clinici si de laborator.
• Stadiul I: Bolnavii in stadiul I au cea mai buna perspectiva de supravietuire.
• Stadiul II: Intermediar, cu un prognostic mai putin favorabil decat stadiul I, dar mai bun decat stadiul III.
• Stadiul III: Bolnavii in stadiul III au un prognostic mai putin favorabil.
2. Anomalii genetice: Anumite modificari genetice detectate prin citogenetica sau FISH (Fluorescent In Situ Hybridization) pot influenta prognosticul. De exemplu:
• Translocatiile t(4;14) sau t(14;16) sunt asociate cu un prognostic mai putin bun.
• Deletia 17p este de asemenea asociata cu un prognostic nefavorabil.
3. Nivelurile serice de beta-2 microglobulina si albumina: Niveluri ridicate de beta-2 microglobulina si niveluri scazute de albumina indica un prognostic mai nefavorabil.
4. Anemia si boala renala: factori de prognostic nefavorabil
5. Raspunsul la tratament: Pacientii care raspund bine la tratamente initiale au, in general, un prognostic mai bun.
6. Varsta si starea generala de sanatate: Pacientii mai tineri si cei fara alte afectiuni

Tratamentul modern si supravietuirea

Terapia moderna: Progresele in tratamentul mielomului multiplu, cum ar fi utilizarea inhibitorilor de proteazom (de exemplu, bortezomib), imunomodulatorilor (de exemplu, lenalidomida) si terapiilor cu anticorpi monoclonali (de exemplu, daratumumab) sau anticorpi bispecifici au imbunatatit semnificativ prognosticul si rata de supravietuire a pacientilor.

Prognosticul pacientilor cu mielom multiplu este variabil si depinde de numerosi factori. Avand in vedere progresele recente in tratament, perspectivele pentru pacientii cu mielom multiplu s-au imbunatatit considerabil. Este esential ca pacientii sa fie evaluati si tratati de o echipa medicala specializata, care poate oferi un plan de tratament personalizat si monitorizare continua pentru a optimiza rezultatele pe termen lung.