Cardiomiopatie tipuri, cauze, simptome, diagnostic si tratament

Cardiomiopatia constituie o afectiune a inimii care implica aparitia unor modificari structurale ale muschiului inimii ce interfera cu functionalitatea acestuia. Cuvantul cardiomiopatie semnifica boala a muschiului cardiac. Cardiomiopatia se poate manifesta atat prin diminuarea fortei de contractie si a fractiei de ejectie, cat si prin deficitul de relaxare al muschiului cardiac care genereaza scaderea capacitatii de umplere a camerelor inimii.
Cardiomiopatie tipuri, cauze, simptome, diagnostic si tratament

Cuprins

Cum se manifesta cardiomiopatia?

Principalele manifestari care pot intra in alcatuirea tabloului clinic al cardiomiopatiei include:

  • Dispnee (respiratie dificila)
  • Fatigabilitate (stare de oboseala accentuata in absenta efortului fizic)
  • Senzatie de ameteala
  • Sincopa
  • Edem al gleznelor si al membrelor inferioare
  • Durere in piept in cazurile severe.
  • Tulburarile de ritm cardiac resimtite de catre pacient sub forma de palpitatii constituie alte manifestari care pot completa clinica pacientilor care sufera de cardiomiopatie.

In cazul copiilor, cardiomiopatia se poate manifesta prin:

  • Varsaturi
  • Sindrom diareic
  • Dispnee
  • Dificultati de alimentatie
  • Stare de irascibilitate (copilul este agitat, plange fara motiv)
  • Sincopa
  • Edem al membrelor (superioare si/sau inferioare) si la nivelul abdomenului
  • Somnolenta accentuata
  • Retard de crestere si dezvoltare in conformitate cu varsta asociata.

Tipuri de cardiomiopatie

Afectiunea poate fi clasificata in mai multe tipuri, in functie de cauza care ii genereaza aparitia si de modificarile patologice pe care le cauzeaza, dupa cum urmeaza:

  • Cardiomiopatie dilatativa - aceasta forma se manifesta prin dilatarea ventriculilor si diminuarea capacitatii de pompare a sangelui exercitata de acestia ca urmare a slabirii fibrelor musculare;
  • Cardiomiopatie peripartum - aceasta forma de suferinta a miocardului este rar intalnita si ,de regula, debuteaza in ultimul trimestru de sarcina sau in decursul primelor luni postpartum;
  • Cardiomiopatia hipertrofica obstructiva - acest tip de boala implica ingrosarea si cresterea in dimensiuni a muschiului cardiac care afecteaza capacitatea inimii de a pompa sange;
  • Cardiomiopatia aritmogena - aceasta forma de boala apare, in special in cazul in care tesutul miocardic functional este inlocuit cu tesut cicatriceal sau grasos nefunctional care intrerupe conducerea impulsurilor electrice la nivelul inimii;
  • Cardiomiopatia restrictiva - este rar intalnita si se manifesta prin rigidizarea ventriculilor; aceasta modificare patologica impiedica relaxarea corespunzatoare a inimii in timpul diastolei si umplerea ineficienta a camerelor;
  • Forma septica sau cardiomiopatia indusa de sepsis - apare pe fondul unei infectii diseminate la nivel circulator, fiind estimat faptul ca intre 1 si 7 copii din 10 diagnosticati cu sepsis vor asocia afectare cardiaca;
  • Cardiomiopatia Takotsubo - cunoscuta si ca sindromul inimii frante; aceasta forma de boala apare in coditii de stres fizic si emotional exagerat.

Din ce cauze apare cardiomiopatia?

Cauzele care pot genera aparitia cardiomiopatiei sunt multiple si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

  • Genetice - anumite mutatii genetice mostenite de la parinti pot cauza dezvoltarea necorespunzatoare a muschiului cardiac, un astfel de exemplu fiind reprezentat de cardiomiopatia hipertrofica si cardiomiopatia aritmogena;
  • Dobandite - acest tip de cardiomiopatie sunt cauzate de alte patologii care se pot complica de-a lungul evolutiei determinand modificari structurale si functionale ale inimii;
  • Congenitale - cardiomiopatia este prezenta inca de la nastere sau se poate dezvolta ca urmare al unui defect cardiac congenital, insa nu prezinta determinism genetic.

Principalele riscuri care pot favoriza aparitia cardiomiopatiei se refera la:

  • Consumul cronic de alcool
  • Utilizarea de substante ilicite (amfetamine, cocaina, steroizi anabolici)
  • Stresul psihic si fizic prelungit
  • Patologiile infectioase.

Factorii de risc neinfluentabili ai cardiomiopatiei sunt reprezentati de:

  • Varsta:
  • Forma septica este mai des intalnita la nou-nascuti
  • Cardiomiopatia aritmogena este diagnosticata in special la adolescenti si adulti tineri
  • Cardiomiopatia dilatativa afecteaza cu precadere persoane cu varsta cuprinsa in intervalul 20 - 60 de ani
  • Forma hipertrofica este mai des intalnita la persoanele aflate in cea de-a treia decada de viata
  • Cardiomiopatia Takotsubo afecteaza preponderent persoanele de sex feminin aflate la menopauza.
  • Istoricul familial
  • Apartenenta rasiala - persoanele de culoare prezinta un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta cardiomiopatie dilatativa raportat la populatia caucaziana
  • Chimioterapia si radioterapia cuprinse in tratamentele oncologice
  • Alte conditii fiziologice sau patologii asociate - sarcina, distrofia musculara Duchenne, sarcoidoza, amiloidoza, inflamatia cardiaca, HIV, hepatita virala si COVID19, obezitatea, diabetul zaharat, starile septice si afectiunile tiroidiene.

Simptome alarmante cardiomiopatie

Principalele semnale de alarma asociate cardiomiopatiei in prezenta carora este necesara apelarea serviciului de ambulanta includ:

  • Durerile in piept
  • Dispneea severa instalata brusc
  • Tusea cu expectoratie sangvinolenta sau aerata cu mucus
  • Pierderea starii de constienta (lesin)
  • Tulburari ale ritmului cardiac care genereaza manifestari clinice evidente.

Principalele modificari care trebuie sa indrume pacientul catre medicul specialist in vederea unei reevaluari a gradului de afectare cardiaca se refera la castigul ponderal brusc (mai mult de 1,5 kg in 24 de ore), cresterea in dimensiuni a edemelor membrelor inferioare, agravarea dispneei (respiratia dificila apare in conditii de repaus), aparitia starilor de dezorientare si confuzie, tuse persistenta sau wheezing (respiratie suieratoare).

Stabilirea diagnosticului de cardiomiopatie

Diagnosticul afectiunii este stabilit de catre medicul cardiolog cu ajutorul informatiilor furnizate de anamneza, examenul clinic al pacientului si cele obtinute dupa efectuarea investigatiilor de laborator, functionale si imagistice de specialitate. Electrocardiograma, ecografia cardiaca, profilul genetic pentru cardiomiopatie si markerii cardiaci reprezentati de Brain Natriuretic Peptide BNP sau NT proBNP constituie investigatii uzuale recomandate de catre cardiolog pentru stabilirea diagnosticului de cardiomiopatie.

RMN-ul si CT-ul cardiac constituie alte investigatii imagistice non-invazive care pot fi recomandate de catre medicul specialist pentru evaluarea severitatii cardiomiopatiei, in timp ce cateterismul cardiac si biopsia miocardica reprezinta teste invazive ce pot fi utile in procesul de diagnosticare al afectiunii.

Tratament cardiomiopatie

Managementul farmacologic al afectiunii variaza in conformitate cu etiologia bolii si poate necesita administrarea de beta-blocante, diuretice, inhibitori ai ECA sau blocanti ai receptorilor de angiotensina si anticoagulante, in conformitate cu particularitatile fiecarui caz in parte. 

In anumite situatii, tratamentul cardiomiopatiei poate implica utilizarea unui dispozitiv implantabil care poate fi reprezentat de pacemaker (stimulator cardiac care emite impulsuri electrice pentru a sustine ritmul cardiac fiziologic), defibrilator cardiac implantabil (monitorizeaza si administreaza socuri electrice pentru a corecta aritmiile ventriculare severe) sau de resincronizare cardiaca (asigura sincronizarea contractiilor cardiace cu imbunatatirea functiei de pompa).

Tratamentul chirurgical al cardiomiopatiei poate include:

  • Miomectomie septala care presupune indepartarea unei portiuni a muschiului cardiac hipertrofiat
  • Ablatie septala prin injectarea de alcool la nivelul unei artere coronare pentru diminuarea grosimii miocardului
  • Transplant cardiac rezervat cazurilor severe.

Monitorizarea bolii

Monitorizarea in dinamica a pacientilor diagnosticati cu acest tip de afectiune presupune respectarea programului de vizite stabilite de catre cardiolog in cadrul carora sunt efectuate ecografii cardiace anuale (sau mai des), alaturi de alte investigatii de specialitate pentru evaluarea progresiei bolii. Monitorizarea si mentinerea sub control a factorilor de risc asociati asa cum este cazul hipertensiunii arteriale constituie aspecte deosebit de importante atat in managementul corespunzator, cat si in preventia cardiomiopatiei.

Poate fi prevenita cardiomiopatia?

Principalele modalitati de preventie ale cardiomiopatiei include:

  • Evitarea sedentarismului si a excesului ponderal prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat si efectuarea zilnica de exercitii fizice moderate
  • Evitarea consumului de alcool, tutun si droguri ilicite
  • Vaccinarea periodica pentru prevenirea patologiilor infectioase care pot genera complicatii de tipul cardiomiopatiei, constituie alta modalitate de preventie a afectiunilor cardiovasculare.

Complicatii ale cardiomiopatiei

Nediagnosticata sau incorect gestionata, cardiomiopatia poate asocia complicatii de-a lungul evolutiei, referitoare la constituirea de trombi intracardiaci ce pot genera evenimente cardiace si cerebrale acute, disfunctii valvulare, insuficienta cardiaca si stop cardiac.

Studiile desfasurate pana la momentul actual afirma faptul ca speranta de viata a pacientilor cu diagnostic de cardiomiopatie variaza in conformitate cu severitatea bolii, si de regula, atinge o valoare de 50% la 5 ani de la stabilirea diagnosticului. Acest procent nu este standard si poate varia in conformitate cu tipul de cardiomiopatie asociat de catre pacientul in cauza, dar mai ales in functie de prezenta sau absenta insuficientei cardiace care complica semnificativ evolutia bolii cu scaderea sperantei de viata a pacientului.

 

Referinte:

Data publicării 07.10.2025