Chistul hidatic: cum apare infectia si cum se trateaza?

Cuprins

• Echinococcus granulosus si Echinococcus multilocularis
• Bolile parazitare la om
• Cum apare chistul hidatic?
• Simptome chist hidatic
• Diagnostic hidatitoza
• Tratament chist hidatic
• Complicatii chist hidatic

Echinococcus granulosus si Echinococcus multilocularis

Echinococoza este o infectie parazitara cauzata de tenii din genul Echinococcus, 3 specii fiind de interes uman si anume: E.granulosus, E.multilocularis si E.vogeli.

• E. granulosus reprezinta specia responsabila de aparitia echinococozei chistice, tenia adulta avand dimensiuni care pot fi cuprinse intre 2 si 7 mm lungime. Omul este o gazda intermediara pentru aceasta tenie care rezida in intestinul subtire al anumitor ierbivore si al canidelor si este eliminat prin fecale sub forma de oua. Dupa ingestia accidentala de catre om a oualor de E.granulosus, acestea eclozeaza la nivel intestinal si formeaza un embrion hexacant (cu 6 carlige) care traverseaza mucoasa si patrunde in circulatia limfatica. De la nivel limfatic, parazitii pot migra sub aceasta forma in diferite tesuturi si organe ale corpului (50-70% la nivel hepatic, 25% pulmonar, mai rar la nivel SNC, splina, rinichi, tesut osos, maduva osoasa, cord), unde formeaza chisturi hidatice cu continut lichid, inconjurate de o membrana groasa la exterior. In timp, chistul isi mareste dimensiunile generand aparitia manifestarilor clinice specifice ale organului la nivelul caruia se localizeaza si ocazional, se pot rupe favorizand constituirea altor chisturi cu aparitia echinococozei secundare.
• Adultul de multilocularis atinge dimensiuni ce pot fi cuprinse intre 1.2 si 4.5 cm in lungime, parazitul fiind transmis la om prin ingestia accidentala a oualor eliminate in fecalele provenite de la gazda definitiva, care poate fi reprezentata de vulpi, coioti, lupi si ierbivore (ovine, rozatoare). Ajunse la nivel intestinal, acestea prezinta o evolutie similara cu E.granulosus, avand capacitatea de a disemina la nivelul hepatic prin intermediul circulatiei limfatice, cu diferenta ca specia multilocularis cauzeaza aparitia leziunilor caracteristice cu aspect de „miez de paine” dupa invadarea parenchimului hepatic.

Bolile parazitare la om

Bolile parazitare ale omului reprezinta zoonoze (sunt cauzate de infectia cu paraziti de provenienta animala) care se transmit de cele mai multe ori prin maini murdare si ingestia de alimente contaminate cu oua. Cele mai frecvent intalnite boli parazitare ale omului sunt:

• Giardioza
• Ascaridioza
• Oxiuroza
• Toxoplasmoza
• Toxocaroza
• Himenolepidoza
• Hidatidoza si nu numai.

Manifestarile clinice care insotesc parazitozele umane sunt variate si depind de tropismul (preferinta) parazitului pentru diferite tesuturi si organe ale corpului putand include:

• Tulburari digestive - senzatie de greata, varsaturi, diaree, senzatie de balonare, inapetenta;
• Cefalee, ameteli;
• Manifestari neuropsihice - stare de iritabilitate, diminuarea performantelor scolare/profesionale, deficit de atentie;
• Tulburari toxico-alergice cu manifestare cutanata (eruptii cutanate, prurit) sau respiratorie (bronsite, agravarea crizelor de astm bronsic);
• Tulburari de vedere.

Tabloul clinic polimorf al pacientilor cu parazitoze poate ingreuna in anumite situatii orientarea diagnosticului inducand in eroare medicul specialist, cu intarzierea tratamentului.

Cum apare chistul hidatic?

Infectia parazitara cu Echinococus la om se produce prin ingestia accidentala de oua sau proglote provenite de pe maini murdare sau alimente contaminate. Odata ajunse la nivel intestinal, acestea formeaza embrioni hexacanti care penetreaza peretele intestinului subtire si migreaza pe cale sangvina sau limfatica, localizandu-se la nivelul diferitelor tesuturi si organe ale corpului.

In mod frecvent, infectia primara consta in aparitia unui singur chist, insa exista si situatii in care persoanele infectate prezinta multiple chisturi localizate in acelasi tesut sau in organe diferite. Chisturile sunt formatiuni ovalare/rotunde lichidiene delimitate la interior de un strat germinal si la exterior de o capsula fibroasa care ia nastere datorita proceselor inflamatorii si de aparare imuna ale gazdei.

Simptome chist hidatic

Chistul hidatic cu localizare hepatica genereaza manifestari clinice care includ:

• Durere abdominala
• Inapetenta
• Senzatie de greata si balonare care pot fi insotite de hepatomegalie sau constituirea unei formatiuni palpabile la nivel abdominal.

Hidatidoza pulmonara se manifesta de obicei prin:

• Tuse cronica
• Durere toracica
• Bronhospasm
• Dispnee.

In cazul ruperii accidentale a chistului, eliberarea lichidului la nivelul unei bronhii principale se manifesta prin vomica (expectoratie brusca in cantitate crescuta cu sange si nisip hidatic). Dar exista si situatii in care pacientii prezinta hidropneumotorax (ruperea chistului in cavitatea pleurala) sau piopneumotorax (colectie purulenta a cavitatii pleurale ca urmare a infectarii lichidului eliberat dupa ruperea chistului hidatic).

Diagnostic hidatitoza

Diagnosticul acestei parazitoze este stabilit adesea de catre medicul infectionist, gastroenterolog sau pneumolog, cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si al investigatiilor imagistice si de laborator. Investigatiile imagistice utilizate in mod uzual pentru stabilirea diagnosticului de chist hidatic includ ecografia abdominala, computer tomografie (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN).

Chisturile cu localizare hepatica asociaza de regula un raspuns umoral mai important decat in alte localizari, insa nivelul de anticorpi serici care poate fi detectat prin ELISA este redus in cazul in care acestea raman intacte.

Fisurarea sau ruperea unui chist este insotita de crestere semnificativa a sintezei de anticorpi specifici, iar in cazul tratamentelor chirurgicale radicale de indepartare a formatiunilor, testele serologice raman pozitive pentru perioade indelungate de timp, fapt care ingreuneaza evaluarea succesului terapeutic al interventiei.

Infectiile recurente nu asociaza de obicei o crestere semnificativa a nivelului de anticorpi, insa medicul poate recomanda repetarea testelor serologice la anumite intervale de timp in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

Formular de programare

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Tratament chist hidatic

Tratamentul medicamentos al hidatidozei se adreseaza persoanelor cu formatiuni chistice de mici dimensiuni (<5 cm in diametru) si presupune administrarea orala de antiparazitare.

Administrarea percutana de substante toxice parazitare este preferata in cazul pacientilor cu formatiuni chistice care nu prezinta indicatie de tratament chirurgical si presupune punctionarea, aspirarea continutului lichidian, injectarea de substante toxice la nivelul cavitatii formate si reaspirare la final. Acest tip de interventie minim invaziva este efectuata sub ghidaj ecografic si poate fi utilizata in localizarile hepatice si abdominale ale chisturilor hidatice.

Interventia chirurgicala pentru indepartarea chistului hidatic este rezervata cazurilor care prezinta evolutie complicata (infectii, compresie la nivelul organelor adiacente) sau cele care asociaza risc crescut de rupere spontana a formatiunilor.

Prognosticul pacientilor cu hidatidoza este de regula bun in cazul instituirii de tratament specific, insa este de mentionat faptul ca localizarile la nivel cardiac sau medular ale chisturilor asociaza risc mai crescut de evolutie nefavorabila. Recidivarea parazitozei apare in cazul reinfectarii prin ingestia de oua parazitare sau dupa tratamentul chirugical in decursul caruia se produce ruperea accidentala a chistului.

Complicatii chist hidatic

Complicatiile echinococozei pulmonare includ:

• Ruptura spontana a chistului
• Comprimarea bronsiilor
• Pneumonie
• Hidropneumotorax si piopneumotorax.

In cazul localizarii hepatice a chistului hidatic, acesta poate evolua complicat cu aparitia:

• Rupturii spontane in caile biliare intrahepatice
• Pancreatita acuta
• Abces hepatic
• Compresia circulatiei hepatice cu aparitia hipertensiunii portale.

Ruperea spontana a unui chist hidatic poate genera sindrom febril inalt, crize astmatice, urticarie, si in cazuri severe soc anafilactic cu potential letal in absenta prezentarii prompte la medic.

Principalele modalitati de prevenire ale hidatidozei includ:

• Igienizarea frecventa a mainilor inainte de masa si in special dupa contactul cu animale;
• Spalarea fructelor si legumelor inainte de consum;
• Evitarea consumului de apa provenita din surse neamenajate care ar putea fi contaminata cu dejectii animale;
• Deparazitarea regulata a cainilor in conformitate cu recomandarile medicului veterinar.

Referinte:

• Echinococcosis, CDC
• Echinococcus Granulosus, Abdulaziz M. Almulhim, Savio John
• Hydatid Disease, Cleveland Clinic