De ce ne saboteaza creierul obiceiurile sanatoase

Modul in care ne traim viata, prin propriile alegeri, dar si independent de vointa noastra (de exemplu prin influenta unor factori biologici, de mediu ori genetici), este un factor decisiv pentru sanatatea noastra. Ce, cat si cum mancam, cat sport facem, daca consumam alcool sau tutun, cum gestionam somnul si stresul, dar si atentia acordata igienei si preventiei medicale determina riscul de aparitie al unor boli. Un comportament si o atitudine responsabila fata de propria sanatate pot preveni sau intarzia multiple afectiuni medicale. La popul opus, obiceiurile nesanatoase cresc vulnerabilitatea organismului si ne expun la boli cronice, infectii, inclusiv afectiuni psihice.
De ce ne saboteaza creierul obiceiurile sanatoase

In multe situatii, stim ce este prielnic pentru sanatatea noastra, dar actionam contra. De exemplu, potrivit OMS, in 2020 aproximativ 1,3 miliarde de oameni din intreaga lume consumau tutun (cel mai frecvent sub forma tigaretelor). Acesta ucide pana la jumatate dintre consumatorii care nu se lasa de fumat. In fiecare an, consumul de tutun este responsabil pentru aproximativ 7 milioane de decese. Efectele nocive ale fumatului sunt raspandite in spatiul public de cateva decenii deja, dar in cotinuare exista un numar urias de fumatori la nivel mondial. De ce? Sau, ne propunem sa imbratisam obiceiuri sanatoase pe care le abandonam dupa un timp, chiar si atunci cand resimtim beneficiile acestora. M-am simtit mai bine in perioada in care nu am mai mancat noaptea tarziu, dar am revenit la snackurile seara la tv. Era excelent pe vremea cand mergeam la sala sau la jogging, dar acum nu mai fac miscare mai deloc. De ce?

Cuprins

Cresterea masiva a cazurilor de diabet

In prezent, 589 de milioane de adulti cu varste cuprinse intre 20 si 79 de ani au diabet zaharat. Potrivit estimarilor Federatiei Internationale de Diabet (IDF), pana in 2050, 1 din 8 adulti, adica aproximativ 853 de milioane de oameni, vor suferi de diabet. Diabetul zaharat de tip 2 reprezinta peste 90% din cazuri, aparitia acestuia avand la baza factori socio-economici, demografici, genetici si de mediu. Principalii factori ce contribuie la cresterea cazurilor de diabet zaharat sunt:

  • Urbanizarea
  • Imbatranirea populatiei
  • Scaderea nivelului de activitate fizica
  • Cresterea prevalentei supraponderabilitatii si obezitatii.

Desi informatiile despre preventia diabetului de tip 2 sunt bine documentate, accesibile si cunoscute unui numar foarte mare de oameni, pasii concreti in acest sens sunt prea putini, atat la nivel de politici publice, cat si la nivel individual.

Oamenii de stiinta scot tot mai des in evidenta ca nu doar comportamentul individual poate determina aceste epidemii de obezitate, de sedentarism, de diabet. Comportamentul are loc in medii sociale, prin urmare, eforturi trebuie concentrate si in directia crearii unui context benefic pentru sanatate, implicand deopotriva forte politice si economice. Cu alte cuvinte, obiceiurile bune sau rele nu sunt doar rezultatul vointei individuale, respectiv al lipsei de vointa, ci mai degraba un cumul de factori interconectati care, de multe ori, depasesc capacitatea individului de a-i controla sau modifica.

La nivel individual, stim ca ar trebui sa avem o alimentatie echilibrata, cu legume, fructe, proteine si carbohidrati de buna calitate, dar continuam sa consumam junk food in mod haotic. Stim ca miscarea fizica este excelenta, dar ramanem sedentari. Deci stim ce e bine pentru organism, dar nu cunoasterea nu este transpusa in masuri concrete de actiune.

Acest fenomen reflecta, printre altele, complexitatea alegerilor noastre si a influentelor externe totodata: presiunile sociale, accesibilitatea unor produse, stilul de viata modern, inclusiv factorii psihologici care pot influenta motivatia de a actiona in favoarea sanatatii, autocontrolul reprezinta un bun exemplu in acest sens.

Ce ne impiedica sa avem un comportament responsabil in privinta sanatatii

  • Recompensa imediata, deoarece creierul prefera placerea imediata (dulciuri, stat pe canapea la seriale) in locul beneficiilor de lunga durata (sanatatea).

Practic, scopul creierului nostru nu este sa ne saboteze eforturile, ci sa ne mentina intr-o zona de siguranta si confort prin optimizarea consumului de energie, minimizarea riscurilor, maximizarea resurselor disponibile. Pentru asta el functioneaza pe baza unor mecanisme biologice puternice care favorizeaza siguranta imediata inca din vremuri ancetrale. In preistorie, existenta societatilor de vanatori-culegatori era marcata de o lipsa a resurselor (de la hrana la adapost) care puteau fi rare si imprevizibile. La identificarea unei surse de hrana, mesajul creierului era: consuma acum! garantand astfel supravietuirea. Incertitudinea mediului a contribuit la dezvoltarea mecanismelor neurobiologice care maximizeaza valoarea resurselor disponibile imediate.

Cand anticipam primirea unei recomense, indiferent ca este vorba despre amanarea unei sarcini care nu ne face placere absolut deloc, despre consumul unei prajituri sau vederea unui numar mare de like-uri primit la postarea din concediu, este eliberata dopamina, hormonul asociat placerii, motivatiei si dorintei. In atatia ani de evolutie, creierul a invatat sa asocieze actiunea care a dus la eliberarea dopaminei cu starea de bine, motivandu-ne sa o repetam de cate ori avem ocazia, chiar daca asta inseamna aprinderea unei tigarete ori scrolling interminabil pe retele sociale. In schimb, atunci cand trece timp pana la obtinerea recompensei si nu e ceva imediat, creierul tinde sa ii deprecieze valoarea, nemairaspunzand la fel de prompt.

  • Puterea obisnuintei, deoarece schimbarea vechilor obiceiuri (trasee neuronale automate) necesita un efort constient foarte mare la inceput.

In vremuri preistorice, efortul fizic era costisitor. Pe fondul lipsei de resurse (hrana), organismul limita consumul de calorii pentru supravietuire. Conservarea energiei se facea prin sedentarism, desi oamenii preistorici faceau incomparabil mult mai mult efort fizic decat populatia moderna, totusi acestia se puneau in miscare atunci cand merita efortul, spre exemplu cand vanau ori se aflau intr-un pericol. Deci oamenii se miscau mult in mod natural, dar evitau efortul inutil pentru a economisi energie. Cu toate ca nu exista argumente stiintifice pentru a afirma ca omul este facut pentru a fi sedentar, tendinta de economisire a energiei este una reala, iar mersul la sala, sportul pot fi considerate activitati neobisnuite in istoria evolutiva.

Tot pe fondul economiei de energie, creierul actioneaza pe pilot automat, in sensul in care se bazeaza pe rutine in functionarea sa. Verificarea telefonului la trezire, mancatul in fata ecranului, toate sunt comportamente care prin repetare devin mai puternice si cu o activare instantanee. Atunci cand incercam sa ne abatem de la calea cunoscuta, spre exemplu mancatul in fata televizorului, practic ne abatem de la o ruta batatorita spre a ne avanta pe o cale noua pe care creierul o resimte ca slaba, instabila si consumatoare de energie. In aceste situatii, sistemul neurobiologic favorizeaza predictibilitatea, iar vechile obiceiuri, chiar daca sunt nocive pentru organism, indeplinesc acest criteriu (deoarece pot fi anticipate).

  • Lipsa de energie data de stresul zilnic si oboseala mentala ne consuma vointa, alegerile rapide (nesanatoase) par mai usoare decat planificarea (sanatoasa).

Stresul cronic, agitatia zilnica si volumul mare de sarcini conduc la ceea ce psihologii numesc oboseala decizionala. Creierul nostru are o cantitate limitata de energie pentru autocontrol, planificare si luarea deciziilor. Cu cat avem de luat mai multe decizii pe parcursul zilei, atat la locul de munca, cat si in familie, in viata sociala, cu atat „rezerva” se epuizeaza. Cand energia mentala este scazuta, creierul cauta calea cea mai simpla si mai familiara, iar in acest punct, comportamentele sanatoase, care implica de obicei si efort suplimentar, nu sunt usor de adoptat.

  • Trebuie sa gatesti, deci sa depui efort, in loc sa comanzi rapid, gustos, cu multe calorii
  • Trebuie sa te imbraci, sa iesi, sa mergi la sala, e mai usor sa ramai pe loc in canapea
  • Trebuie sa te culci devreme pentru a te trezi odihnit a doua zi, in loc sa continui cu „inca un episod”.

De asemenea, stresul activeaza si sistemul de alarma al organismului, crescand nivelurile de cortizol, acestea, la randul lor, intensifica pofta de zahar si grasimi, un mecanism ancestral menit sa ofere energie rapida. Sub presiune psihica, realitatea este ca devenim mult mai vulnerabili la impulsuri alimentare si la comportamente de relaxare pasiva (scrolling, binge-watching si altele).

Pe scurt, nu lipsa cunostintelor ne saboteaza, ci lipsa resurselor psihice pentru a pune in practica ceea ce stim. Comportamentele nesanatoase devin scurtaturi temporare de reducere a stresului, chiar daca pe termen lung ne fac dauneaza.

  • Perfectionismul, caci uneori dorinta de a fi perfect duce la esec.

Cu toate ca pare o trasatura pozitiva, dorinta ca totul sa iasa perfect este un obstacol surprinzator in adoptarea obiceiurilor sanatoase deoarece:

  • Creeaza asteptari rigide, uneori greu de respectat in viata de zi cu zi, merg la sport in fiecare zi, nu mai mananc niciodata dulciuri procesate industrial, iar de multe ori, orice mica abatere este apreciata ca obstacol major si motiv pentru a relua totul de luni, de la anul etc Comportamentul fiind uneori insotit si de ideea incep de luni, pana atunci pot sa fac exces.
  • In loc sa faca putin, dar constant, perfectionismul prefera sa amane totul pana cand conditiile vor fi 100% perfecte, iar acele conditii nu sosesc niciodata uneori.
  • Perfectionistii traiesc dupa principiul totul sau nimic, logica dupa care daca am mancat nesanatos la pranz inseamna ca totul e stricat, nu are rost sa continue, deci vor manca la fel si la cina, poate si maine si in fiecare zi pana luni, pana pe 1.
  • Autocritica specifica perfectionismului scade motivatia, creste stresul si duce la evitarea comportamentului care se urmarea a fi construit.
  • Nu in ultimul rand, perfectionistul vrea schimbari mari, imediate, contrazicând astfel modul natural de functionare al creierului care prefera progresul lent, sarcini repetitive, fiind modul in care se construiesc traseele neuronale ce formeaza un obicei.

Cum depasim aceste obstacole

Atunci cand creierul vrea confort, pastrarea energiei, recompense rapide si rutine previzibile trebuie sa ne reamintim ca in vremurile actuale obiceiurile sanatoase presupun fix contrariul: iesirea din zona de confort, folosirea energiei, amanarea recompenselor rapide in favoarea obiectivelor durabile.

Schimbarea este posibila in masura in care reusim, in timp si cu efort, sa o construim intr-un ritm lent acceptat de creierul nostru:

  • Pasi mici si constanti, deoarece creeaza trasee neuronale solide pentru noi obiceiuri
  • Rutine si predictibilitate, transformand comportamentele sanatoase in automatisme (necesita timp si rabdare)
  • Recompense imediate prin atasarea unor mici placeri asociate obiceiului sanatos
  • Acceptarea imperfectiunii, a faptului ca micile abateri nu distrug integral progresul.

 

Referinte:

Consultant Medical Psih. Maria Sararu
Data publicării 21.11.2025