Fierul in organism: rol, surse alimentare si simptomele deficitului

Organismul uman contine aproximativ 4-5 g de fier, cea mai mare parte de aproximativ 2/3 fiind regasita la nivelul hemoglobinei eritrocitare. Restul de 1,5 g este stocata in depozite. O cantitate mai mica de sub 4% este regasita la nivelul mioglobinei si a fermentilor respiratori celulari reprezentati de citrocrom C si catalaza.

Cuprins

• Fier hemic vs non-hemic
• Alimente bogate in fier
• Deficitul de fier
• Simptomele deficitului de fier la copii si adulti
• Cand este necesara suplimentarea cu fier
• Diagnosticul deficitului de fier
• Excesul de fier in organism – simptome si riscuri
• Posibile cauze ale excesului de fier in organism
• Reguli de administrare corecta a fierului la copii si adulti

Fier hemic vs non-hemic

Fierul provenit din alimentatie poate fi divizat in 2 categorii reprezentate de:

• Fierul hemic care se absoarbe in proportie de aproximativ 15-35%
• Fierul non-hemic care se absoarbe in proportie de 1-15%.

Fierul hemic se regaseste exclusiv in produsele de origine animala care includ, in principal, in ficat, carnea rosie, de peste si pui, avand o structura mai usor de asimilat de catre organism. Fierul non-hemic provine din alimentele vegetale reprezentate de leguminoase, cereale integrale, nuci, spanac, oua si produse lactate si are o rata de absorbtie mai redusa.

Alimente bogate in fier

Sursele de fier din alimente sunt reprezentate de:

• Carne de vita, miel, curcan, pui, vitel, porc, ficat si oua
• Fructe de mare - creveti, scoici, scoici Saint Jacques, stridii si peste ton, sardine, macrou
• Legume cu frunze verzi - spanac, cartofi dulci, mazare, broccoli, fasole, varza, mangold (sfecla elvetiana)
• Paine si cereale - paine alba, paine integrala, paine de secara, paste fainoase, produse derivate din grau, ovaz, malai, orez
• Fructe: capsuni, pepene, struguri, curmale, smochine, prune, caise uscate si piersici uscate.

Gastrita, insuficienta renala care necesita dializa, endometrioza care asociaza pierderi sangvine lunare semnificative, boala celiaca, sindromul de intestin iritabil, suprapopularea bacteriana a intestinului si patologiile tumorale constituie cateva dintre afectiunile care pot cauza deficit de fier prin diferite mecanisme patologice care implica fie deficit de absorbtie, fie consum crescut al acestuia.

In prezenta acestor patologii chiar si o dieta variata si echilibrata care include alimente bogate in fier nu poate suplini necesarul zilnic de fier, astfel incat devine necesara cresterea aportului prin administrarea de suplimente alimentare sau preparate injectabile, in conformitate cu indicatiile medicului specialist.

Deficitul de fier

Principalele cauze ale deficitului de fier din organism pot fi structurate dupa cum urmeaza:

• Pierderile crescute de fier - sangerare cronica repetata la nivelul tractului digestiv (esofagita, hernie hiatala, ulcer gastric, gastrita, duodenita, boala inflamatorie intestinala, boala hemoroidala, polipoza, diverticuloza, neoplazii), probleme genitale la femei (menstruatii abundente, fibroame, tumori in sfera ginecologica, tulburari hormonale), urinare (hematurie, litiaza renala), pulmonare (hemoptizii asociate TBC, bronsiectazie, stenoza mitrala, neoplasme), epistaxis abundent si recurent sau hemoragii chirurgicale mari;
• Consumul exagerat de fier specific perioadei de crestere si dezvoltare in primul an de viata, intre 4 si 6 ani, la adolescenta si perioada de sarcina si alaptare care se datoreaza dublarii volumului sanguin, formarea rezervelor fetale, pierderea de fier la nastere si pe durata alaptarii;
• Diminuarea aportului de fier prin infometare sau adoptarea unor diete vegetariene stricte, cel datorat aclorhidiei (lipsa de ionizare si de absorbtie a fierului la nivel gastric in contextul unei infectii cu Helicobacter sau bolile autoimune) si prin absorbtia deficitara a fierului la nivelul duodenului si intestinului subtire, secundara rezectiilor gastrice partiale sau totale, scurtcircuitarii duodenului, tranzitului accelerat prin duoden si jejun, sindroamelor de malabsorbtie cu atrofie a mucoasei intestinale si in anumite parazitoze intestinale.

Simptomele deficitului de fier la copii si adulti

Deficitul de fier din organism genereaza aparitia anemiei feriprive care se manifesta, de regula, prin:

• Dispnee la efort
• Ameteala
• Acufene
• Cefalee
• Paloare tegumentara
• Stomatita angulara care asociaza ulceratii sau fisuri comisurale
• Glosita cauzata de atrofia papilelor mucoasei linguale
• Modificari ale pielii si fanerelor care implica descuamarea superficiala fina, par sfaramicios si tern si unghii casante.

Oboseala accentuata, lipsa de energie, starea de iritabilitate si dificultatile de concentrare in timpul activitatilor scolare si intarzierea dezvoltarii psihomotorii la sugari constituie modificari cognitive si de comportament care pot fi generate de lipsa de fier din organismul copiilor. Sindromul Pica intalnit la copii cu deficit de fier se manifesta printr-un comportament anormal de a ingera substante necomestibile, var, pamant, caramida, creta, gheata.

Splenomegalia si deficitul imun generate de scaderea ponderii limfocitelor T, a capacitatii de fagocitoza a macrofagelor si diminuarea sintezei intestinale de imunoglobuline sunt rar intalnite in evolutia anemiei feriprive.

Cand este necesara suplimentarea cu fier

Organizatia Mondiala a Sanatatii utilizeaza urmatoarele valori prag ale hemoglobinei pentru definirea anemiei:

• Copii: » Intre 6 luni si 5 ani – 11 g/dL;

            » Intre 5 si 12 ani – 11.5 g/dL

            » Intre 12 si 15 ani – 12 g/dL;

• Femei – 12 g//dL
• Gravide – 11 g/dL
• Barbati ≥15 ani – 13 g/dL.

Principalul scop al suplimentarii cu fier este acela de a stimula eritropoieza si transportul oxigenului la nivelul organismului si, in conformitate cu severitatea deficitului si recomandarile medicului curant, acesta se poate efectua atat pe cale orala, cat si intravenoasa. Gravidele si femeile care alapteaza, copiii, vegetarienii si varstnicii reprezinta principalele categorii de persoane care necesita suplimentarea aportului de fier prin intermediul preparatelor farmaceutice.

• Tratamentul etiologic (se adreseaza cauzei care genereaza deficitul de fier) are ca scop depistarea si indepartarea cauzei care genereaza lipsa de fier.
• Tratamentul patogenetic consta in substitutia cu fier a pierderilor. In acest scop, cresterea aportului de alimente bogate in fier este utila, insa nu suficienta pentru a corect o anemie feripriva deja instalata.

Tratamentul cu preparate orale reprezinta prima optiune terapeutica si poate consta in administrarea de compusi bivalenti sau complexe de fier-polizaharide in doza de 200 mg de fier elementar pe zi. Tratamentul cu suplimente de fier este de lunga durata fiind cuprins, de regula, intre 2 si 4 luni, astfel incat se recurge la administrarea unor tablete cu un continut mare de fier (peste 100 mg) care pot fi luate intr-o singura priza.

Medicii recomanda administrarea suplimentelor orale cu fier pana la normalizarea indicilor biologici (hemoglobinei) si ulterior continuarea tratamentului pana la umplerea depozitelor. Tratamentul cu preparate administrate parenteral este indicat:

• Persoanelor cu intoleranta la preparatele orale
• Pierderilor de sange care depasec posibilitatea de compensare a comprimatelor orale cu fier
• Pacientilor cu afectiuni digestive (gastrite severe, ulcer activ, hemoragii digestive recente sau recurente, colita ulceroasa, malabsorbtie intestinala)
• Pacientilor necooperanti sau cu aderenta scazuta la tratamentul oral
• Persoanelor cu insuficienta renala hemodializate care nu tolereaza preparatele orale cu fier.

Preparatele injectabile pot fi administrate fie intramuscular (fier polimaltozat si fier dextroza), fie in perfuzie intravenoasa (complexe de fier cu diversi carbohidrati fier dextran, fier sucroza).

Este foarte important de mentionat faptul ca suplimentarea cu fier trebuie efecuata numai in conformitate cu recomandarile medicului curant, evitandu-se tratamentele „dupa ureche” care pot fi ineficiente sau pot cauza efecte secundare nedorite.

Diagnosticul deficitului de fier

Scaderea hemoglobinei, a hematocritului, volumului celular mediu, a feritinei, sideremie si saturatiei fierului alaturi de cresterea capacitatii de legare a acestuia constituie principalele criterii de laborator in prezenta carora se recomanda initierea tratamentului corectiv al deficitului de fier din organism.

Monitorizarea raspunsului terapeutic la suplimentarea cu fier poate fi efectuata printr-o serie de investigatii de laborator care includ:

• Determinarea reticulocitelor la aproximativ 4-5 zile de la initierea tratamentului corectiv
• Determinarea hemoglobinei la 7 zile de la inceperea tratamentului.

Screeningul anemiei feriprive la copil este indicat, de regula, in jurul varstei de 1 an, insa acesta poate fi solicitat mai devreme de catre pediatru sau medicul de familie al celui mic in cazul in care acesta asociaza o serie de factori de risc care se refera la: nasterea prematura, alimentatia exclusiva cu formule de lapte praf nefortifiat sau alte patologii ce pot cauza deficit de fier.

Excesul de fier poate fi depistat prin intermediul acelorasi investigatii de laborator utilizate pentru stabilirea deficitului si includ: sideremie, feritina si indicele de saturatie al transferinei.

Excesul de fier in organism – simptome si riscuri

Excesul de fier al organismului este cunoscut ca hemocromatoza si se refera la acumularea compusului la nivel tegumentar, cardiac, hepatic, pancreatic, articular si al glandei pituitare. Excesul de fier este toxic pentru organism si poate genera ciroza hepatica, carcinom hepatocelular, afectare cardica, artrita si diabet zaharat.

Principalele manifestari clinice ale excesului de fier din organism implica senzatia de oboseala sau slabiciune, pierderea ponderala neintentionata, artralgiile, coloratia gri a pielii si durerea abdominala.

Posibile cauze ale excesului de fier in organism

Hemocromatoza poate fi de:

• Tip primar, atunci cand apare secundar unei mutatii genetice ereditare (care vizeaza gena HFE)
• Tip secundar in situatiile in care se manifesta ca urmare a transfuziilor de sange repetate, cunoscute sub denumirea de incarcare cu fier posttransfuzionala.

Reguli de administrare corecta a fierului la copii si adulti

Tratamentul corectiv al deficitului de fier se administreaza numai in conformitate cu indicatiile medicului curant si trebuie sa fie insotit de o serie de modificari ale regimului alimentar care sa faciliteze absorbtia corespunzatoare a acestuia.

Absorbtia fierului poate fi imbunatatita prin asocierea acestuia cu alimente bogate in vitamina C reprezentate in principal de citrice, ardei gras si rosii. Calciul, taninurile din cafea si ceaiul negru pot interfera cu absorbtia fierului in organism, astfel incat devine necesara suplimentarea acestui compus pentru indeplinirea nevoilor fiziologice ale organismului.

De regula, se recomanda ca suplimentele orale pe baza de fier sa fie administrate fie cu 2 ore inainte de masa, fie dupa masa pentru a facilita absorbtia compusului la nivel digestiv.

Un aspect deosebit de important care trebuie avut in vedere in timpul administrarii suplimentelor de fier este reprezentat de interactiunile medicamentoase cu alte tipuri de preparate farmacologice. Medicatia antiacida utilizata pentru tratarea refluxului gastric, inhibitorii de pompa de protoni, suplimentele cu zinc/calciu, hormonii tiroidieni si anumite antibiotice (tatracicline, chinolone) reduc semnificativ absorbtia fierului astfel incat trebuie evitata asocierea acestora cu suplimentele orale de fier.

Corectarea deficitului de fier este deosebit de importanta atat la copil, cat si adult deoarece asigura buna desfasurare a proceselor de crestere si dezvoltare fizica si psihica ale celui mic, sustine functionarea sistemului imunitar prevenind aparitia infectiilor si asigura dezvoltarea neurologica a fatului atunci cand vizeaza gravidele.

Referinte:

• About Hereditary Hemochromatosis, CDC
• Acquired Hemochromatosis with Pronounced Pigment Deposition of the Upper Eyelids, Anna H Chacon, Brian Morrison, Shasa Hu
• Biochemistry, Iron Absorption, Thomas Ems, Kayla St Lucia, Martin R. Huecker
• Hemochromatosis, Joann L. Porter, Prashanth Rawla
• Iron Rich Foods, American Red Cross
• Iron Supplementation, Minhthao Nguyen, Prasanna Tadi
• Non-HFE haemochromatosis, Daniel F Wallace, V Nathan Subramaniam

Intrebari Frecvente (FAQ)