Splina marita (splenomegalia): cauze, diagnostic si tratament

Splina este un organ limfoid secundar cu rol important in asigurarea imunitatii organismului, situata in partea stanga a abdomenului superior, la nivelul lojei splenice. Splina este delimitata inferior de colonul transvers, in partea superioara de muschiul diafragm, iar in partea stanga de loja gastrica.
Splina marita (splenomegalia): cauze, diagnostic si tratament

Din punct de vedere morfologic, splina este alcatuita din capsula, stroma si parenchim. Capsula fibroasa care contine splina, este alcatuita din tesut conjunctiv dens, dispus sub forma unor trabecule ce alcatuiesc stroma conjunctiva si divizeaza parenchimul in formatiuni numite lobuli splenici. Parenchimul splenic sau tesutul propriu al splinei este format din pulpa alba cu rol imunologic si pulpa rosie cu functie de degradare a celulelor sangvine senescente. Pulpa rosie constituie pana la 75% din volumul splenic total si este compusa din tesut de sustinere reticulat care incorporeaza sinusurile splenice si macrofage perisinusoidale.

Splina: functii si localizare

Principalele functii indeplinite de splina sunt reprezentate de catre:

  • Distrugerea eritrocitelor si a trombocitelor imbatranite
  • Depozitarea fierului provenit din descompunerea eritrocitelor senescente
  • Asigurarea proceselor de maturare ale limfocitelor T si B si sustinerea sintezei de imunoglobulina G de catre limfocitele B mature sub influenta limfocitelor T, a properdinei (component esential in activarea sistemului complement) si a tuftsinei (tetrapeptid cu rol imunostimulator)
  • Hematopoieza - in perioada de dezvoltare fetala, splina asigura sinteza de globule rosii si leucocite, urmand ca in ultimele luni de viata intrauterina, aceasta functie sa fie preluata de catre maduva osoasa hematogena.

Aproximativ 5% din volumul de sange ejectat de catre inima trece prin splina in fiecare minut. 90% din aceasta cantitate ajunge la nivelul pulpei rosii, unde sunt indepartate celulele sangvine imbatranite, microorganismele cu potential patogen si anumite antigene specifice prezente la suprafata celulelor sangvine.

Din ce cauza apare splina marita?

Principalele cauze implicate in aparitia splenomegaliei (splina marita) sunt:

  • Infectiile virale cu Epstein Barr (mononucleoza), virusul imunodeficientei umane (HIV/SIDA), citomegalovirus
  • Infectiile de etiologie bacteriana cu Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului), tuberculoza, boala ghearelor de pisica determinata de Bartonella henselae
  • Malarie - parazitoza determinata de diferite specii de Plasmodium: vivax, P.ovale, P.falciparum si P.malariae endemice pentru tarile sud asiatice
  • Leishmanioza viscerala o patologie determinata de protozoare parazite care apartin genului Leishmania raspandita prin intepatura anumitor flebotomi (insecte care se hranesc cu sange). Leishmanioza este endemica pentru Asia, Africa, America de Sud si Centrala si Europa de Sud
  • Ciroza hepatica determina aparitia hipertensiunii portale, favorizand stagnarea sangelui la nivelul splinei cu distensia acesteia
  • Anemiile hemolitice de diferite etiologii - in prezenta anomaliilor structurale sau a anticorpilor specifici la suprafata eritrocitelor, splina intensifica procesele de turn over eritrocitar si se hipertrofiaza
  • Policitemia vera afectiune hematologica determinata de productia in exces la nivelul maduvei osoase hematogene de eritrocite, trombocite si leucocite
  • Cancerele hematologice reprezentate de mielofibroza primara, limfoame non-Hodgkin, leucemie limfocitara cronica, leucemie mieloida cronica sau leucemia cu celule paroase, determina infiltrarea splinei cu cresterea in dimensiuni a acesteia
  • Boala Niemann Pick - o afectiune autozomal recesiva care este provocata de o tulburare de esterificare a colesterolului ce determina acumularea de sfingomielina la nivel splenic, hepatic si cerebral) si boala Gaucher (patologie determinata de acumularea de glucocerebrozide in macrofagele splenice cu marirea splinei)
  • Tromboza de vena porta sau hepatica determina cresterea presiunii vasculare cu aparitia splenomegaliei
  • Boli autoimune - lupusul eritematos sistemic favorizeaza aparitia splenomegaliei prin cresterea necesitatii organismului de celule stem pluripotente si sarcoidoza granulomatoasa sistemica de etiologie necunoscuta cu afectare multiorganica
  • Leziuni ale splinei care implica existenta hemangioamelor, abceselor, formatiunilor chistice si metastazelor la acest nivel.

Splina marita la copii

Splina marita la copii este determinata in mod frecvent de patologii de natura infectioasa (virala sau bacteriana). Evolutia acestei manifestari este de scurta durata, splina revenind la dimensiunile normale dupa remiterea episodului acut de boala. Exista si situatii in care splenomegalia la copii se poate datora unor patologii hemato-oncologice cu evolutie cronica, fiind insotita de sindrom febril prelungit, scadere ponderala si transpiratii nocturne.

Criza de sechestrare splenica este o patologie cu risc crescut de deces intalnita frecvent la copiii si adolescentii care sufera de beta-talasemie si siclemie homozigota, boli ereditare (mostenite) ale sangelui care afecteaza hemoglobina regasita la nivel eritrocitar. Criza de sechestrare splenica este generata de ocluzia sinusoidelor splenice ce determina stagnarea sangelui la nivelul pulpei rosii, cu aparitia socului hipovolemic amenintator de viata.

Beta-talasemia si siclemia necesita administrarea de tratament pe tot parcursul vietii si implica efectuarea in mod regulat de transfuzii sangvine avand uneori indicatie de splenectomie.

Durerea de splina

In mod frecvent tabloul clinic al pacientilor cu splenomegalie include disconfort dureros abdominal vag sau localizat la nivelul lojei splenice. Acesta se accentueaza in inspir profund si prezinta caracter de iradiere catre umarul stang. Durerea severa brusc instalata la nivelul lojei splenice este sugestiva pentru un infarct splenic, care implica aparitia necrozei tisulare, cu pierderea ireversibila a functiei organului limfoid.

Complicatii ale splenomegaliei

Principalele complicatii care pot surveni la pacientii cu splenomegalie sunt reprezentate de:

  • Infectii sistemice care se manifesta in contextul scaderii capacitatii de aparare a sistemului imun
  • Anemie care se datoreaza turn overului eritrocitar crescut la nivelul sinusoidelor splenice
  • Sindroame hemoragipare provocate de distructia accelerata a trombocitelor la nivel splenic
  • Ruptura de splina - splina de dimensiuni marite este friabila, fiind usor de lezat chiar si in situatia pacientilor cu splenomegalie care sunt supusi unor traumatisme de intensitate scazuta.

Cand este cazul sa mergem la medic?

Durerea intensa la nivelul lojei splenice care NU se remite dupa administrarea de antialgice si este accentuata de inspirul profund constituie principalul simptom in prezenta caruia este necesara prezentarea cat mai rapida la serviciul de urgenta in vederea efectuarii de investigatii diagnosctice specifice si administrarea de tratament.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Diagnostic splenomegalie

Diagnosticul de splenomegalie este stabilit de catre medicul internist, infectionist, chirurg sau hematolog pe baza examenului clinic amanuntit al pacientului, care include palparea abdominala a splinei si ficatului.

Investigatiile imagistice utilizate in mod curent pentru evaluarea splenomegaliei sunt reprezentate de:

  • CT - computer tomografia
  • Ultrasonografia abdominala
  • RMN-ul - Rezonanta magnetica nucleara este efectuata pentru evaluarea circulatiei sangelui la nivelul splinei.

Investigatiile paraclinice de laborator utilizate pentru stabilirea cauzelor care determina splenomegalia sunt reprezentate in mod frecvent de:

  • Hemoleucograma cu formula completa
  • Examen al frotiului sangvin periferic si medulograma
  • Hemoculturi
  • Electroforeza proteinelor serice
  • Investigatii specifice pentru evaluarea functiei hepatice.

Splina marita tratament

Tratamentul splenomegaliei este etiologic si se adreseaza cauzei care ii induce aparitia, putand fi reprezentat de tratamente antibioterapice, transfuzii sangvine/masa trombocitara, antiparazitare chimio sau radioterapia, in functie de patologia vizata.

Indepartarea chirurgicala a splinei sau splenectomia este recomandata cazurilor severe sau cronice care nu au inregistrat o reducere semnificativa a dimensiunilor splinei dupa aplicarea tratamentului medicamentos. Principalele indicatii de efectuare ale splenectomiei sunt reprezentate de:

  • Necroza splenica
  • Ruptura splenica
  • Anemia hemolitica severa
  • Leucopenia severa care determina aparitia infectiilor recurente
  • Trombocitopenia accentuata cu risc de hemoragie spontana
  • Disconfortul algic accentuat al pacientului
  • Reducerea riscului de aparitie al rupturii splenice spontane.

Regim alimentar splina marita

Recomandarile alimentare pentru pacientii diagnosticati cu hipersplenism includ:

  • Consumul de hrana calda - alimentele calde sunt mai usor procesate de catre sistemul digestiv si menajeaza splina.
  • Evitarea pe cat posibil a consumului de fructe si legume crude si a preparatelor reci
  • Includerea in alimentatie a carbohidratilor benefici regasiti in morcov, dovleac, telina, sfecla si leguminoase (fasole, mazare, naut)
  • Includerea in alimentatie a condimentelor picante - ghimbir, piper negru, scortisoara;
  • Consumul de peste gras, carne slaba de vita, pui, curcan sau miel
  • Fractionarea aportului alimentar in portii mici consumate des.

 

Referinte:

Data publicării 22.05.2023