Dispneea sau respiratia greoaie – ce afectiuni medicale poate indica?

Dispneea, cunoscuta si sub denumirea de „lipsa de aer”, reprezinta o manifestare subiectiva perceputa sub forma unei respiratii dificile care poate insoti o serie de patologii cardiace, pulmonare, neuromusculare, psihogene sau de tip sistemic. In functie de durata evolutiei si de cauza care ii genereaza aparitia, dispneea poate fi acuta (cateva zile) sau cronica (mai mult de 8 saptamani).
Dispneea sau respiratia greoaie – ce afectiuni medicale poate indica?

In anumite situatii, dispneea reprezinta o manifestare fiziologica intalnita mai ales in conditiile depunerii de efort fizic intens (exercitii fizice, inot, alergat, mers pe bicicleta, alpinism), insa poate fi prezenta si in timpul sarcinii, in special pe durata ultimului trimestru de sarcina.

Cuprins

Simptome care insotesc frecvent respiratia dificila

Simptomele care insotesc dispneea variaza de la caz la caz, in conformitate cu patologia de baza a pacientului si pot fi reprezentate de:

  • Tuse productiva, senzatia de sufocare, intoleranta crescuta la efort, senzatie de ameteala, cianoza periorala si edeme la nivelul membrelor inferioare in contextul unei bronhopneumopatii cronice obstructive.
  • Junghi toracic unilateral, intoleranta la efort, tuse iritativa, cianoza si insuficienta respiratorie acuta in cazul unui pneumotorax (afectiune determinata de patrunderea aerului intre cele 2 foite pleurale care captusesc plamanul si respectiv toracele).
  • Wheezing (respiratie suieratoare), tuse paroxistica, constrictie la nivelul toracelui si senzatie acuta de lipsa de aer in cazul astmului bronsic.
  • Junghi toracic, tahicardie (cresterea frecventei cardiace), transpiratii, tuse cu expectoratie sangvinolenta si pierderea starii de constienta in cazul embolismului pulmonar.
  • Tusea persistenta, hemoptizia, respiratia scurta suieratoare, junghiul toracic, raguseala, pierderea ponderala neintentionata si durerile osoase in cazul pacientilor cu tumori la nivelul plamanului.
  • Wheezing, tahicardie, cianoza periorala, expectoratie purulenta/hemoptizie, febra, junghi toracic in prezenta sindromului de aspiratie.
  • Angina pectorala, durere cardiaca ce iradiaza la nivelul membrului superior stang, senzatie de greata si/sau varsaturi, ameteala, transpiratii si senzatia de moarte iminenta sunt specifice infarctului miocardic acut.
  • Tuse, durere toracica, dereglari ale ritmului cardiac, fatigabilitate si toleranta scazuta la efort in prezenta revarsatelor pericardice (tamponada cardiaca).

Tipuri de dispnee

Principalele tipuri de dispnee care pot insoti diferite patologii cardiace, pulmonare sau sistemice sunt reprezentate de:

  • Dispneea de efort declansata de activitati fizice moderate sau scazute, in functie de severitatea patologiei de baza.
  • Ortopnee - dificultate respiratorie in decubit dorsal/ventral (pacientul nu poate respira culcat si necesita mai multe perne pentru a se spijini pe durata noptii).
  • Trepopnee specifica pleureziilor masive.
  • Platipnee - dispnee manifestata in ortostatism (in picioare).
  • Tahipnee sau respiratia superficiala (diafragmul nu coboara in mod corespunzator pentru a permite expansionarea plamanului) si rapida intalnita in anemii, stari toxiinfectioase, procese abdominale (peritonita, meteorism, ascita, tumori).
  • Dispnee inspiratorie - obstacol la nivelul cailor respiratorii superioare / dispnee expiratorie - astm bronsic.
  • Hiperpnee sau polipnee - cresterea frecventei respiratorii.
  • Bradipnee - scaderea frecventei respiratorii.

Dispneea si afectiunile pulmonare

Principalele afectiuni pulmonare care pot asocia de a lungul evolutiei dispnee, sunt reprezentate de:

  • Boala pulmonara cronica obstructiva BPOC
  • Astm bronsic
  • Pneumonie, tuberculoza pulmonara
  • Embolism pulmonar
  • Patologii tumorale ale plamanilor
  • Pneumotorax
  • Sindromul de aspiratie.

Indiferent de etiologie, dispneea reprezinta rezultatul interactiunii necorespunzatoare dintre semnalele neurologice emise de catre sistemul nervos central si receptorii periferici mecanici si chimici prezenti la nivelul cailor respiratorii superioare, plamanului, aortei si sinusului carotidian.

Dispneea si afectiunile cardiace

Dispneea de etiologie cardiaca este intalnita la pacientii cu insuficiența cardiaca congestiva, edem pulmonar de cauza cardiaca, sindrom coronarian acut (infarct miocardic acut), tamponada pericardica, defecte valvulare, hipertensiune pulmonara si tulburari ale ritmului cardiac. Dispneea de etiologie cardiaca se poate prezenta sub una din urmatoarele forme clinice:

  • Dispnee de efort
  • Dispnee de repaus cu ortopnee asociata cu formele severe de insuficienta cardiaca stanga
  • Dispnee paroxistica nocturna mai des asociata cu insuficienta cardiaca stanga cauzata de infarct miocardic acut, stenoza mitrala, stenoza aortica, hipertensiune arteriala cronica si tulburari paroxistice ale ritmului cardiac (tahicardie ventriculara, flutter atrial, fibrilatie atriala).

Obezitatea si problemele de respiratie

Dispneea manifestata in contextul obezitatii este cauzata de diminuarea capacitatii pulmonare ca urmare a depunerilor crescute de grasime viscerala si de la nivel abdominal. Limitarea excursiilor diafragmatice fiziologice necesare pentru asigurarea unui volum respirator optim variaza direct proportional cu depunerile de grasime de la nivelul abdominal si cu indicele de masa corporala al pacientului.

O alta cauza de aparitie a dificultatilor de respiratie la persoanele supraponderale este reprezentata de suprasolicitarea musculaturii accesorii de la nivel toracic si abdominal care trebuie sa invinga rezistenta opusa de tesutul adipos abdominal.

Respiratia in timpul atacurilor de panica

Manifestarile principale ale atacului de panica includ in majoritatea situatiilor tulburari ale ritmului cardiac si dispnee care determina hiperventilatie. Hiperventilatia se caracterizeaza prin respiratie superficiala toracala (excursiile diafragmatice sunt limitate si nu permit umplerea cu aer in totalitate a plamanilor) cu frecventa crescuta. Dispneea si hiperventilatia determina scaderea cantitatii de dioxid de carbon din sange prin cresterea ratei eliminarii acestuia, cu riscul de aparitie al alcalozei respiratorii si al modificarilor hemodinamice secundare.

In conditii de repaus, frecventa respiratorie este de 16-20/minut, insa in timpul unui atac de panica acestea depasesc valoarea fiziologica, alaturi de dispnee persoana putand manifesta:

  • Senzatie de ameteala
  • Pierderi de echilibru
  • Parestezii
  • Modificari ale ritmului cardiac.

Alte afectiuni care se manifesta prin dificultati de respiratie

  • Anemia este definita de scaderea cantitatii de hemoglobina eritrocitara si in functie de severitate, poate asocia difcultati respiratorii in conditii de efort fizic moderat/diminuat.
  • Sarcoidoza reprezinta o patologie autoimuna caracterizata prin cresterea numarului de celule inflamatorii, in special la nivel pulmonar, care asociaza în mod frecvent dispnee.
  • Anafilaxia constituie o reactie alergica severa care determina aparitia dispneei prin modificarile induse de histamina, proteaze, factori chemotactici ai polimorfonuclearelor si proteoglicani asupra mucoasei care captuseste caile respiratorii superioare.
  • Boala de reflux gastroesofagian poate determina aparitia dispneei postprandiale (dupa ingestia alimentara).
  • Infectiile pulmonare (bronsite si pneumonii) evolueaza cu inflamatie la nivel bronhoalveolar, cresterea sintezei de mucus si diminuarea schimburilor gazoase alveolo capilare care determina dispnee.
  • Patologiile tiroidiene determina alterari ale metabolismului manifestate prin cresterea necesarului de oxigen al organismului si pot fi insotite in anumite situatii de respiratie dificila.

Indiferent de etiologie, dispneea reprezinta o manifestare in prezenta careia este necesara prezentarea la medic in vederea efectuarii unui examen clinic amanuntit si al investigatiilor specifice pentru elucidarea cauzelor care ii determina aparitia. In majoritatea situatiilor (85% dintre cazuri) dispneea reprezinta o manifestare datorata patologiilor cardiace decompensate care necesita instituirea cat mai precoce de tratament, pentru a preveni riscul de evolutie nefavorabila pe termen scurt si lung.

 

Referinte:

Data publicării 07.12.2023