Grasimea viscerala si pericolele asociate acesteia

Desi ignorata in mod frecvent in raport cu grasimea subcutanata, depozitele adipoase viscerale implica o serie de riscuri majore pentru sanatate, datorita implicarii lor in numeroase procese patologice care cresc riscul de evenimente cardiace si vasculare acute, diabet zaharat, patologii oncologice si nu numai.
Grasimea viscerala si pericolele asociate acesteia

Cuprins

Grasimea subcutanata vs. grasimea viscerala

Spre deosebire de grasimea subcutanata dispusa cu precadere la nivelul feselor, taliei si membrelor superioare care poate fi apreciata prin „pensarea” intre degete, depozitele adipoase viscerale „captusesc” organele interne, fiind regasite la nivelul ficatului, rinichilor si intestinelor si nu pot fi evaluate cu ochiul liber. Afla mai multe despre TOFI: Obezitatea ascunsa si riscul de diabet la persoanele normoponderale

Organismul uman dispune in mod fiziologic de o cantitate redusa de grasime viscerala (aproximativ 10% din grasimea totala) cu rol de protectie al organelor interne, care nu asociaza risc pentru sanatate.

Cresterea in exces a depozitelor de grasime viscerala este suspectata la indivizii cu silueta in forma de mar (abdomen mare si solduri inguste) mai frecvent intalnita la persoanele de sex masculin. Circumferinta taliei constituie un alt indicator al grasimii viscerale atunci cand aceasta depaseste:

  • 80-89 cm la persoanele de sex feminin
  • 95-100 cm in cazul barbatilor.

Indicele de masa corporala raporteaza greutatea la inaltimea individului, cresterea acestuia peste valoarea de 30, indicand obezitate si in consecinta o posibilitate crescuta de existenta a unui depozit considerabil de grasimi la nivel visceral.

Metodele gold standard pentru cuantificarea grasimii viscerale sunt reprezentate de computer tomografie (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN), insa sunt mai putin utilizate in practica medicala de zi cu zi in acest scop, datorita aplicabilitatii crescute ale acestor investigatii in diagnosticul altor patologii. Aplicatiile si algoritmii de calcul online ai grasimii viscerale nu ofera valori reale si pot induce in eroare persoanele care vor sa evalueze depozitele adipoase existente în organism.

Calculator BMI
Indicele este:

ro

De ce este atat de periculoasa grasimea viscerala?

Grasimea viscerala excedentara constituie un indicator fidel al sindromului metabolic, un cumul de manifestari care include hipertensiune arteriala, obezitate, hipercolesterolemie si rezistenta la insulina. Este deja cunoscut si studiat faptul ca sindromul metabolic creste semnificativ riscul de evenimente cardiace si vasculare acute (infarct miocardic acut si accident vascular cerebral), boala coronariana si diabet zaharat de tip 2.

Alte afectiuni a caror risc de aparitie este direct proportional cu cresterea depozitelor de grasime viscerala includ:

  • Dementa Alzheimer
  • Patologiile tumorale-cancer de san, de prostata si de colon
  • Astmul
  • Afectarea hepatica, patologiile biliare si guta
  • Infertilitatea
  • Durerile cronice la nivelul coloanei vertebrale lombare
  • Osteoartrita
  • Boala Crohn
  • Spondilita anchilozanta.

Este important de mentionat faptul ca inainte de aparitia metodelor moderne de investigatie de tipul CT-ului si RMN-ului care pot furniza cu acuratete informatii referitoare la diferite sisteme si organe ale corpului, importanta grasimii viscerale nu a fost atat de studiata, fiind omis riscul crescut pe care il asociaza in raport cu anumite tipuri de patologii.

Inflamatia cronica in organism generata de grasimea viscerala

Statusul inflamator cronic al persoanelor supraponderale este explicat prin capacitatea grasimii viscerale de a sintetiza o serie de substante bioactive de tipul adipocitokinelor. Dezechilibrul care apare la aceasta categorie de persoane intre factorii proinflamatori si cei antiinflamatori constituie unul dintre mecanismele patologice implicate in aparitia sindromului metabolic.

Sinteza in cantitati crescute de PAI-1 si TNF α, in detrimentul adipocitokinelor benefice de tipul adiponectinei, se afla printre principalele mecanisme implicate in aparitia diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale si aterosclerozei.

Manifestarile clinice cauzate de grasimea excedentara acumulata la nivelul organelor interne pot fi subtile, fiind usor de trecut cu vederea de catre pacient si uneori chiar si de catre clinician. Inflamatia cronica din organism asociata grasimii viscerale se poate manifesta in anumite situatii prin disconfort algic abdominal nespecific (nu este corelat cu o patologie specifica de organ). Presiunea exercitata de grasimea viscerala asupra organelor si structurilor abdominale constituie o alta cauza a durerii abdominale la pacientii supraponderali.

Metabolismul, rezistenta la insulina si grasimea viscerala

Legatura dintre grasimea viscerala si rezistenta la insulina este explicata prin aparitia unei serii de mecanisme patologice care se refera la:

  • Acumularea de grasimi la nivel hepatic care sintetizeaza adipokine implicate in aparitia rezistentei la insulina a celulelor de la nivelul ficatului si musculaturii striate
  • Lipotoxicitatea acumularilor ectopice de grasime asupra tesutului muscular si hepatic care nu mai raspund la actiunea insulinei
  • Acumularea de macrofage la nivelul tesutului adipos visceral care prezinta capacitate de a sintetiza citokine inflamatorii cu afectarea raspunsului tesuturilor la insulina.  

Este important de mentionat faptul ca sindromul metabolic poate fi intalnit si la persoanele diabetice normoponderale care asociaza fenotip TOFI (thin outside fat inside). In cazul acestor pacienti, depistarea si cuantificarea grasimii viscerale cu ajutorul rezonantei magnetice este cruciala pentru evitarea complicatiilor asociate sindromului metabolic.

Riscul cardiovascular si grasimea viscerala

Exista studii europene care demonstreaza faptul ca riscul de aparitie al bolii coronariene este influentat in mod direct de circumferinta taliei si depozitele de grasime viscerala. Activitatea biologica intensa exercitata de grasimea viscerala asupra sistemului cardiac si circulator este efectuata prin sinteza de factori anti angiogenetici, adiponectina, leptina, factor de necroza tumorala, interleukine si nu numai.

Aceste substante contribuie la mentinerea unui statutus proinflamator al organismului, participa la constituirea placilor de aterom la nivel endotelial, afecteaza capacitatea de reglare a diametrului vaselor de sange si adaptarea calibrului acestora in functie de necesitatile pacientului.

Productia de hormoni si grasimea viscerala

Grasimea viscerala este cunoscuta si sub denumirea de grasime activa deoarece poate sintetiza anumite tipuri de hormoni cu activitate biologica pronuntata, printre care se regasesc:

  • Leptina - regleaza apetitul si consumul energetic al organismului
  • Adiponectina - implicata in patogeneza diabetului de tip 2 si aparitia bolilor cardiovasculare
  • Factorul de necroza tumorala α TNFα - afecteaza semnalizarea celulara, determinand rezistenta la insulina a tesuturilor
  • Activatorul inhibitorului de plasminogen de tip 1 PAI-1-inhibitor al sistemului fibrinolitic
  • Interleukina 6 IL-6-substanta cu rol proinflamator implicata in metabolismul glucozei, al lipidelor si al reglarii greutatii corporale
  • Angiotensinogen - precursor al angiotensinei II regleaza tensiunea arteriala si asigura homeostazia electrolitilor
  • Acizi grasi liberi - servesc ca substrat pentru sinteza de trigliceride si sunt implicati in aparitia rezistentei la insulina
  • IGF-1 factorul de crestere insulin like de tip 1 - stimuleaza proliferarea unei varietati extinse de celule si moduleaza actiunea hormonului de crestere asupra diferitelor organe si sisteme
  • Rezistina - hormon implicat in aparitia rezistentei la insulina.

Reducerea grasimii viscerale

Principalele modalitati de reducere a cantitatii de grasime viscerala din organism se refera la adoptarea unui stil de viata sanatos si cuprinde:

  • Efectuarea de exercitii pentru cel putin 30 de minute zilnic in conformitate cu toleranta la efort a pacientului, crescand treptat intensitatea activitatii fizice
  • Adoptarea unei alimentatii sanatoase bogate in fructe si legume proaspete, proteine de calitate si acizi grasi omega 3. Se recomanda excluderea in totalitate a junk food-ului si a bauturilor dulci carbogazoase. Afla mai multe despre ce inseamna un regim alimentar sanatos
  • Postul intermitent - aceasta strategie de pierdere a kilogramelor excedentare implica abstinenta in totalitate de la mancare si bautura pentru anumite intervale de timp. Se recomanda ca inainte de inceperea fastingului sa fie consultat un nutritionist care sa explice pacientului in amanunt principiile dietei astfel incat aceasta sa contribuie la obtinerea de rezultate satisfacatoare
  • Adoptarea unui program regulat de somn
  • Limitarea aportului de alcool.

Pacientii cu fenotip TOFI prezinta depozite crescute de grasime la nivel visceral, in ciuda unei greutati normale si prezinta risc crescut de a dezvolta rezistenta la insulina ca urmare a activitatii hormonale si a implicatiilor metabolice exercitate de aceste depuneri adipoase. Rezultatele anormale ale testelor biochimice pot sugera medicului clinician existenta unei rezistente a tesuturilor la actiunea insulinei orientand specialistul in realizarea unui plan de investigatii pentru depistarea grasimii viscerale si a riscurilor pe termen lung si scurt asociate acesteia. 

 

Referinte:

Data publicării 21.02.2025