- Reglarea temperaturii corporale
- Asigurarea unei lubrifieri optime la nivel ocular, mucoasei nazale si bucale
- Transportul substantelor nutritive si al oxigenului necesare celulelor
- Lubrifierea articulatiilor
- Sustinerea functiei renale de indepartare a metabolitilor toxici din organism
- Solvent pentru minerale si nutrienti.
Ghidurile europene recomanda un aport de lichide de 2.5L la barbati si de 2L la femei pe zi, insa cantitatea de apa poate varia in functie de particularitatile fiziologice (sarcina, alaptare, exerciţii fizice, varsta, sex, greutate corporala) si patologice (diabet zaharat, afectiuni cardiace si nu numai) ale fiecarui individ in parte. Este important de mentionat faptul ca nivelul optim de hidratare al organismului este influentat si de conditiile ambientale care se refera la altitudine, temperatura si umiditatea aerului atmosferic.
Cuprins
- Aportul de apa si functia renala
- Hidratarea si pietrele la rinichi
- Cu ce ne hidratam?
- Cum iti dai seama ca suferi de deshidratare?
- Culoarea urinei spune multe despre nivelul de hidratare al corpului
Aportul de apa si functia renala
Rinichii reprezinta mai putin de 0.5% din greutatea totala a corpului, insa asigura filtrarea zilnica a unei cantitati de plasma de aproximativ 150 l, cu eliminarea a mai putin de 1% din aceasta, sub forma de urina. Eliminarea pe cale renala a apei este reglata de catre hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina sintetizat de hipotalamus si eliberat de hipofiza ca raspuns la cresterea osmolaritatii sangelui sau a volumului sangvin) si de catre sistemul renina angiotensina.
In conditii fiziologice, setea este cea care semnalizeaza nevoia de hidratare a organismului, acest mecanism homeostatic fiind generat in conditiile scaderii volumului plasmatic si cresterii osmolaritatii. Rinichii indemni pot concentra urina pana la un maxim de 1400 mosm/kg H2O sau o pot dilua pana la minim de 40 mosm/kg H2O in conformitate cu necesitatile organismului la un anumit moment dat.
Hidratarea si pietrele la rinichi
Calculii renali sunt alcatuiti din produsi de degradare metabolica si saruri care se acumuleaza sub forma de cristale, in prezenta anumitor factori favorizanti reprezentati, in principal, de:
- Hidratare necorespunzatoare care genereaza suprasaturarea urinei
- Administrarea anumitor tipuri de medicamente - aspirina, antiacide, diuretice, antiretrovirale, antiepileptice; efectul nefrotoxic al acestor substante farmacologice apare mai frecvent la persoanele cu afectiuni renale si se poate manifesta prin insuficienta renala acuta sau cronica cu perturbarea proceselor de filtrare, secretie, reabsorbtie si concentrare a urinei
- Asocierea antecedentelor personale de infectii urinare sau calculi renali, in special inainte de implinirea varstei de 25 de ani
- Asocierea antecedentelor familiale de calculi renali
- Adoptarea unei alimentatii bogate in proteine si sarace in fibre vegetale
In functie de tipul de cristale care intra in alcatuirea lor, calculii renali pot fi de mai multe tipuri si anume: calculi din oxalat de calciu, fosfat de calciu, acid uric, fosfat amoniaco magnezian sau cistina. Dintre aceste tipuri de calculi, hidratarea necorespunzatoare cauzeaza de regula aparitia celor alcatuiti din acid uric, prin depunerea in timp la nivel renal, a mineralelor si a produsilor de metabolism.
Cu ce ne hidratam?
Mentinerea unui nivel optim de hidratare, in special prin consumul de apa, diminueaza riscul de constituire al calculilor renali si de aparitie al infectiilor urinare. Studiile desfasurate indica faptul ca apa plata este mai indicata persoanelor cu calculi renali datorita continutului sau diminuat de minerale, mai ales calciu, care ar putea contribui la constituirea de agregate la nivel renal.
Este important de mentionat faptul ca anumite ape minerale contin bicarbonat si magneziu ce impiedica agregarea cristalelor si aparitia calculilor renali, astfel incat acestea nu trebuie excluse total in cazul pacientilor cu litiaza renala. Apa cu lamaie constituie o alta alternativa sanatoasa de hidratare care inhiba agregarea cristalelor si aparitia calculilor renali datorita citratului continut.
In afara apei care poate fi atat plata, cat si minerala, mentinerea unui nivel optim de hidratare poate fi obtinut si prin consumul de lapte de vaca sau derivate din plante, sucuri de fructe neindulcite, supe, ciorbe, legume si fructe cu un continut ridicat de apa (castraveti, dovlecei, pepene, struguri).

Cum iti dai seama ca suferi de deshidratare?
Deshidratarea reprezinta un dezechilibru hidroelectrolitic care apare ca urmare a necesitatilor fiziologice sau pierderilor patologice crescute de apa si minerale din organism care nu sunt substituite prin aport exogen de fluide. Persoanele varstnice si copii constituie categoriile populationale care asociaza risc crescut de aparitie al complicatiilor asociate starilor de deshidratare severa, datorita mecanismelor compensatorii limitate de care dispun;
Manifestarile clinice ale starilor de deshidratare variaza in conformitate cu varsta, dupa cum urmeaza:
- La sugar si copil mic poate fi observata diminuarea cantitativa a emisiilor urinare (scutec uscat dupa 3 ore), uscarea mucoasei orale, plans fara lacrimi, cresterea frecventei cardiace, deprimarea fontanelei, transpiratie cleioasa, infundarea ochilor in orbite, letargie sau dimpotriva stare de iritabilitate si pliu persistent al pielii.
- La adult sunt descrise senzatia accentuata de sete, diminuarea cantitatii de urina eliminate, culoare inchisa a urinii, senzatie de oboseala, senzatie de ameteala, stare de confuzie, pliu tegumentar persistent si ochi infundati in orbite, crampe musculare, dureri de cap.
In prezent se estimeaza faptul ca mortalitatea asociata starilor de deshidratare severa este de aproximativ 15% in cadrul populatiei generale, acest procent fiind influentat in mod direct de gravitatea dezechilibrului hidro electrolitic si de eventuale comorbiditati asociate de catre pacient.
Culoarea urinei spune multe despre nivelul de hidratare al corpului
Culoarea urinei constituie un indicator important al functionalitatii rinichilor si al nivelului de hidratare al corpului. Culoarea urinei poate fi influentata in mod fiziologic de consumul anumitor alimente de tipul sfeclei rosii, murelor sau boabelor de fava (pot colora urina in roz sau rosu). Administrarea in scop terapeutic a anumitor tipuri de tratamente farmacologice poate colora urina in portocaliu (antibiotice-rifampicina, chimioterapice, laxative) sau albastru (albastru de metilen).
In mod fiziologic, urina are coloratia galben pai specifica plasmei filtrate, insa exista si situatii patologice in care aceasta poate fi de culoare:
- Rosu intens datorita continutului crescut de hematii care poate aparea in contextul unei hipertrofii de prostata, alte patologii benigne/maligne ale aparatului excretor, calculi sau chisturi renale;
- Portocaliu - starile de deshidratare acuta, patologiile biliare si hepatice constituie principalele cauze care pot favoriza emisia de urini portocalii;
- Albastra - hipercalcemia familiala benigna reprezinta o patologie rar intalnita care poate cauza emisia de urini albastre;
- Brun inchis; porfiria, infectiile de tract urinar si anumite patologii hepatice pot cauza emisia de urini brune;
- Urina tulbure si/sau cu sediment apare de regula in contextul infectiilor de tract urinar si al litiazei renale.
Referinte:
- Adult Dehydration, Kory Taylor, Alok K. Tripathi
- Dehydration, Mayo Clinic
- Healthy Hydration and Your Kidneys
- High Water Intake and Progression of Chronic Kidney Diseases, Hoon Young Choi, Hyeong Cheon Park, Sung Kyu Ha
- Hydrate to Help Prevent Kidney Stones
- Kidney stones, NHS
- Urine color, Mayo Clinic
- Water: Essential for your body, Mayo Clinic
- Water intake and progression of chronic kidney disease: the CKD-REIN cohort study, Oxford Academic
- What kind of water should I advise my kidney stone patient to drink: the Dutch experience, Simone J.M. Stoots, Michaël MEL Henderickx, Guido M. Kamphuis
- What the Color of Your Urine Means