Pietre la rinichi (nefrolitiaza): simptome, cauze si tratament

Nefrolitiaza este o afectiune urologica care presupune formarea calculilor renali in tractul urinar. Calculii renali sunt agregate minerale care se formeaza la nivelul rinichilor, de aici si denumirea de “pietre la rinichi”. Este o afectiune intalnita mai frecvent in cazul sexului masculin. Procesul de formare al calculilor renali debuteaza la nivelul tubilor distali colectori cu aparitia de microcristale minerale. Urmatoarea etapa in formarea pietrelor la rinichi este reprezentata de suprasaturarea urinei cu saruri de calciu, oxalat si acid uric care, in conditii favorabile, agrega si formeaza asa numitele pietre la rinichi.

Cuprins

Ce sunt pietrele la rinichi?
Simptome pietre la rinichi
Din ce cauza apar calculii renali?
Tratament calculi renali
Litotritia extracorporeala – metoda non-invaziva de tratament
Operatia de inlaturare a pietrelor de la rinichi

Ce sunt pietrele la rinichi?

In majoritatea situatiilor, calculii renali sunt constituiti din:

Oxalat de calciu
Fosfat de calciu
Acid uric
Fosfat amoniaco-magnezian.

Aproximativ 75% dintre acestia au in componenta lor calciu.
Mai putin intalniti in practica medicala sunt calculii compusi din cistina, care se datoreaza unei tulburari ereditare de excretie a cistinei din organism si cei alcatuiti din agregate medicamentoase (atazanavir, indinavir, sulfamide). Formarea calculilor renali constituiti din fosfat amioniaco magnezian (struvit) se coreleaza cu infectii bacteriene cronice ale tractului urinar cu diferiti patogeni care prezinta tropism urinar - Proteus, Klebsiella, E.coli.

Nefrolitiaza se situeaza pe locul 3 in structura patologiilor urologice dupa infectiile urinare si patologiile prostatei, constituind intre 10 si 40% din totalitatea patologiilor renale. Calculii renali sunt rar intalniti la populatia tanara, afectand cu preponderenta persoanele aflate in decada a 4-a pana la a 6-a de varsta.

Factorii care predispun la generarea proceselor implicate in formarea calculilor renali sunt:

Aportul insuficient de lichide
Concentratia crescuta de ioni din urina
PH-ul urinar scazut
Reducerea substantelor care inhiba in mod fiziologic agregarea cristalelor - citrat, magneziu si mucoproteinele Tamm-Horsfall.

In functie de locul in care se formeaza, pietrele la rinichi pot fi rotunde, ascutite sau cu aspect ramificat neregulat de tip coraliform, care se definesc prin prezenta agregatelor renale ce ocupa intreg bazinetul si cel putin 2 calice.

Simptome pietre la rinichi

Nefrolitiaza evolueaza asimptomatic pana in momentul in care calculii incep sa migreze de a lungul tractului urinar (prin uretere, vezica si uretra). Inclavarea calculilor urinari la nivelul ureterului determina obstructie, dilatare si spasm al musculaturii netede ureterale, astfel apare durerea lombara de intensitate crescuta, cu iradiere catre micul bazin si catre organele genitale externe.

Alaturi de sindromul algic (durere), migrarea calculilor renali poate determina si:

Aparitia nevoii imperioase de urinare
Senzatie de greata si varsaturi
Febra care poate fi insotita de frisoane
Emisia de urini hipercrome cu miros neplacut si aspect tulbure.

Din ce cauza apar calculii renali?

Factorii de risc care contribuie la aparitia calculilor renali sunt reprezentati de:

Antecedentele familiale sau personale de litiaza renala - persoanele cu antecedente familiale de boala sunt de 3 ori mai susceptibili in a dezvolta aceasta patologie
Starile de deshidratare - aportul oral insuficient de lichide creste riscul de formare al calculilor renali. Persoanele care traiesc in zone geografice cu temperaturi ambientale crescute si clima uscata pot dezvolta calculi renali din cauza pierderilor de apa prin transpiratie care determina deshidratare
Regimul alimentar - dietele cu aport crescut de proteine, sare si zahar cresc riscul de formare al calculilor renali
Obezitatea: studiile desfasurate de-a lungul timpului au demonstrat existenta unei relatii de cauzalitate intre indicele de masa corporala crescut si riscul de formare al calculilor renali
Interventiile chirurgicale gastrice: bypassul gastric, intestinul iritabil si diareea cronica pot determina aparitia modificarilor la nivelul proceselor de reabsorbtie intestinala ale sarurilor de calciu, crescand riscul de aparitie al litiazei renale
Alte afectiuni medicale asociate in mod frecvent cu nefrolitiaza: acidoza tubulara, cistinuria, hiperparatiroidismul si infectiile urinare recurente, favorizeaza initierea proceselor de formare ale calculilor renali
Administrarea anumitor tratamente medicamentoase si a suplimentelor vitaminice asa cum sunt laxativele (cand sunt utilizate in exces), antiacide cu continut crescut de calciu, substantele medicamentoase utilizate pentru tratarea depresiei si migrenelor sau suplimentele alimentare cu vitamina C.

Tratament calculi renali

Tratamentul litiazei renale este etiologic si are ca scop:

Identificarea cauzelor care determina procesele nefrolitiazeice
Prevenirea formarii de noi calculi renali
Indepartarea calculilor renali simptomatici.

Tratamentul simptomatic in cazul nefrolitiazei are ca principal rol de ameliorarea manifestarilor pacientului prin administrarea tratamentului medicamentos. Masurile terapeutice aplicate pacientilor cu nefrolitiaza depind de intensitatea manifestarilor clinice si dimensiunile calculilor renali.

In cazul calculilor renali de mici dimensiuni se recomanda:

Aport corespunzator de lichide in principal apa pentru mentinerea unui flux urinar constant
Administrarea de medicatie antialgica pentru diminuarea durerii care apare in timpul pasajului calcului renal de a lungul tractului urinar
Administrare terapiei medicamentoasa de tipul alfa blocantelor cu rol miorelaxant pentru ameliorarea spasmului la nivelul musculaturii netede ureterale si prevenirea riscului de inclavare al calculului.

In afara tratamentului simptomatic, medicul urolog poate recomanda:

Administrarea unor preparate medicamentoase care sa previna formarea calculilor renali prin diminuarea concentratilor de acid uric seric-allopurinol
Tiazide diuretice pentru prevenirea aparitiei conglomeratelor de fosfat de calciu
Antibiotice pentru tratarea de infectii urinare recurente care favorizeaza aparitia struvitului sau medicatie specifica pentru cresterea solubilitatii cistinei in urina.

Litotritia extracorporeala – metoda non-invaziva de tratament

In prezenta calculilor renali de dimensiuni mari care determina aparitia simptomatologiei zgomotoase deranjante pentru pacient si care nu pot eliminati fiziologic se recomanda litotritia extracorporeala.

Aceasta este o metoda neinvaziva de tratament a pietrelor la rinichi care utilizeaza ultrasunete cu aplicare externa, cu scopul de a fragmenta calculii renali pentru eliminarea facila de la nivelul tractului urinar.

Procedura dureaza intre 45 si 60 de minute si se bazeaza pe generarea unor vibratii de intensitate crescuta la nivel lombar, dupa sedarea usoara a pacientului.

Operatia de inlaturare a pietrelor de la rinichi

Tratamentul chirurgical in cazul nefrolitiazei este utilizat pentru pacientii care prezinta calculi renali de dimensiuni importante (pietre la rinichi mari) ce nu pot fi eliminati in mod fiziologic si cuprinde urmatoarele tipuri de interventii:

Nefrolitotomia percutanata este o interventie chirurgicala minim invaziva utilizata pentru calculii renali mai mari de 2 cm situati la nivelul rinichiului. Interventia se efectueaza dupa administrare de anestezie rahidiana (pacientul este anesteziat de la nivelul toracelui in jos) sau anestezie generala si presupune insertia unui nefroscop prin intermediul unei incizii de mici dimensiuni create la nivel lombar. Sub control ecografic, medicul chirurg vizualizeaza calculii renali si ii fragmenteaza cu ajutorul unui litoclast (dispozitiv medical asemanator unui pickhammer). Dupa extragerea fragmentelor astfel obtinute, urologul monteaza un tub de dren la nivelul rinichiului si o sonda urinara. Rata de succes a acestei proceduri chirurgicale este de 90-95%, iar durata de spitalizare a pacientului este limitata la 3-4 zile comparativ cu interventiile chirurgicale clasice care presupun abord extins si necesita internare prelungita a pacientului.
Ureteroscopia flexibila reprezinta o metoda chirurgicala de indepartare a calculilor renali inclavati la nivelul ureterelor prin insertia unui endocop flexibil la nivel vezical in sus spre ureter. Dupa vizualizarea calcului, acesta este fragmentat cu ajutorul unui laser, iar fragmentele astfel obtinute sunt extrase cu ajutorul endoscopului.
Interventia chirurgicala clasica cu abord extins este rar utilizata in prezent pentru indepartarea calculilor renali, reprezentand ultima varianta de tratament pentru pacientii care au inregsitrat esec terapeutic la aplicarea metodelor anterior mentionate.