Pielonefrita cronica si acuta: cauze, simptome si tratament

Infectiile de tract urinar se situeaza printre cele mai frecvente patologii de cauza bacteriana intalnite in practica medicala curenta. Persoanele de sex feminin cu viata sexuala activa reprezinta categoria cu cel mai mare risc de aparitie a pielonefritelor, fiind urmata de varstnici si copiii mici. La gravide, pielonefrita apare mai frecvent in cel de-al doilea trimestru sau inceputul trimestrului III de evolutie a sarcinii.
Pielonefrita cronica si acuta: cauze, simptome si tratament

Germenii bacterieni care genereaza in mod uzual pielonefrite sunt reprezentati de Escherichia coli, Klebsiella penumoniae, Proteus mirabilis, Enterococcus faecalis provenite de la nivelul tractului intestinal si Staphylococcus saprophyticus care colonizeaza tegumentul in mod fiziologic.

Pielonefritele reprezinta infectii inalte ale tractului urinar care asociaza bacteriurie (prezenta bacteriilor in urina) semnificativa si piurie (prezenta globulelor albe sanguine in urina). Infectiile renale de cauza bacteriana sau pielonefritele afecteaza preponderent persoanele cu deficit imunitar, diabeticii, varstnicii, copii, persoanele de sex feminin aflate la menopauza si gravidele.

Afectiunea prezinta incidenta crescuta in cazul femeilor datorita particularitatilor fiziologice ale acestei categorii de persoane reprezentate de existenta unei uretre scurte, ce faciliteaza ascensionarea rapida de-a lungul tractului urinar a germenilor bacterieni de la nivel perineal si fluctuatiile hormonale specifice perioadei de sarcina, premenstruale si postmenopauza.

Afla mai multe despre infectii urinare - forme clinice si simptomatologie

Din punct de vedere al evolutiei, pielonefritele pot fi:

  • Pielonefrite acute - simptomatologia in pielonefrita acuta este de intensitate crescuta si se instaleaza brusc.
  • Pielonefrite cronice - mai rar intalnite, pielonefritele cronice prezinta evolutie indelungata si asociaza risc crescut de recurenta.

Cuprins

Factori de risc infectii urinare inalte

Principalii factori de risc implicati in aparitia pielonefritelor sunt:

  • Malformatiile congenitale ale aparatului excretor care determina golirea incompleta a vezicii urinare in timpul mictiunii.
  • Apartenenta la sex - sexul feminin este mai predispus la aparitia infectiilor la nivelul rinichilor.
  • Varsta - copii si varstnicii, in special persoanele de sex feminin aflate la menopauza, prezinta risc crescut de a dezvolta pielonefrita din cauza scaderii fiziologice a sintezei de estrogen care determina aparitia modificarilor uroteliului si al microbiomului urogenital.
  • Patologii ale tractului urinar - hiperplazia benigna de prostata, cancerul vezical, litiaza renala.
  • Deficite imunitare - scaderea capacitatii de aparare a organismului la pacientii cu HIV/SIDA, diabet zaharat sau la cei care urmeaza terapii cu imunosupresoare care favorizeaza riscul general de aparitie al infectiilor inclusiv al celor urinare.
  • Manevre chirurgicale - pielonefrita iatrogena (rezultata dupa efectuarea de manevre medicale) este asociata cu cistoscopia, rezectia transuretrala de prostata si montarea de catetere uretrale si vezicale sau nefrostome.

Un factor de risc important implicat in aparitia infectiilor inalte ale tractului urinar este reprezentat de malformatiile vezico-ureterale insotite de reflux urinar (intoarcerea urinii din vezica catre uretere), ce favorizeaza ascensionarea si inmultirea bacteriilor la acest nivel.

Cauze pielonefrita

Etiologia pielonefritelor este in principal bacteriana, infectia fiind determinata de ascensionarea patogenilor de la nivelul perineului catre uretra, vezica, uretere si in final rinichi. Mecanismele patologice care determina ascensionarea bacteriilor sunt favorizate de:

  • Particularitatile anatomice ale persoanelor de sex feminin (uretra scurta in proximitatea anusului)
  • Fluctuatiile hormonale fiziologice ale femeilor
  • Existenta unui calcul renal care migreaza de la locul formarii, inferior catre uretra cauzand leziuni ale uroteliului.

In anumite situatii, calcul renal se poate inclava de-a lungul ureterului, generand staza urinara cu favorizarea inmultirii bacteriilor si aparitia pielonefritelor. In mod similar, refluxul vezicoureteral constituie o patologie congenitala a carei evolutie implica ascensionarea retrograda a urinii din vezica spre uretere si staza care sporeste cresterea si dezvoltarea bacteriilor cu aparitia pielonefritelor.

O alta modalitate de raspandire a germenilor bacterieni implicati in aparitia pielonefritelor este calea hematogena, patogenii diseminand pe cale sangvina pana la nivel renal unde genereaza inflamatie. Diseminarea pe cale hematogena a germenilor patogeni implicati in aparitia pielonefritelor este mai putin intalnita si se produce mai ales la persoanele imunocompromise ori la cele care asociaza obstructii de diferite etiologii la nivelul ureterelor.

Simptome pielonefrita

Principalele manifestari care intra in alcatuirea tabloului clinic evolutiv a pielonefritei la adult sunt reprezentate de:

  • Sindrom febril
  • Durere in flanc
  • Senzatie de greata cu sau fara varsaturi
  • Disurie (urinare cu dificultate), hematurie (urina cu sange).

La nou-nascuti si copii mici cu varsta de pana la 2 ani, manifestarile clinice ale pielonefritei sunt nespecifice si pot include:

  • Sindrom febril
  • Dificultati de alimentatie
  • Retard de crestere si dezvoltare.

Pacientii varstnici pot asocia alterarea statusului mental, febra, dezorientare temporo-spatiala si afectare multipla de organ ca urmare a diseminarii pe cale hematogena a germenilor bacterieni implicati in etiologia pielonefritelor.

Pielonefrita - analize si diagnostic

Diagnosticul de pielonefrita este stabilit de catre medicul urolog sau internist pe baza informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si al investigatiilor de laborator care cuprind in mod obligatoriu sumar de urina si urocultura.

In anumite cazuri in care se suspecteaza diseminarea pe cale hematogena a bacteriilor care favorizeaza aparitia pielonefritei, medicul curant poate recomanda efectuarea de hemoculturi seriate in timpul puseelor febrile (cresterea temperaturii coincide cu eliberarea germenilor in torentul sangvin).

  • Piuria (leucocite numeroase in urina), proteinuria, nitritii pozitivi si hematuria sunt frecvent raportate de catre laborator in cazul pacientilor cu pielonefrita.
  • Hemoleucograma cu formula leucocitara, markerii inflamatori (proteina C reactiva, VSH), creatinina si ureea serica si determinarea raportului BUN/creatinina reprezinta alte investigatii de laborator utilizate pentru monitorizarea evolutiei pacientului si estimarea gradului de functionalitate al rinichilor.

Investigatiile imagistice care pot fi efectuate pentru depistarea unor eventuale obstructii sau anomalii ale sistemului excretor implicate in aparitia pielonefritei sunt reprezentate de:

  • Ultrasonografia
  • Computer tomografia abdominala cu sau fara substanta de contrast, in functie de gradul de afectare renala al fiecarui pacient in parte.

Aceste investigatii imagistice nu sunt efectuate de rutina, ele fiind rezervate pacientilor cu istoric de boala renala sau transplant renal, celor imunocompromisi cu diabet zaharat dezechilibrat sau stare de soc septic.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Tratament pielonefrita

Tratamentul pielonefritei poate fi efectuat in conditii de ambulator sau de spital in conformitate cu severitatea afectiunii si riscurile de aparitie al complicatiilor in special la gravide, imunocompromisi, diabetici, la persoanele varstnice multitarate si copii.

Pacientii cu transplant renal, cei care asociaza anomalii structurale ale sistemului excretor sau care prezinta in antecedent infectii urinare inalte recurente, necesita internare in vederea administrarii de tratament specific si monitorizarii in dinamica a functiei renale de catre personalul medical.

  • Terapia simptomatica in cazul pacientilor cu pielonefrita implica administrarea de antialgice si antipiretice pentru diminuarea disconfortului dureros si al sindromului febril.
  • Terapia antibiotica este instituita de catre medicul curant dupa eliberarea rezultatelor uroculturii, in conformitate cu sensibilitatea germenilor bacterieni la anumite antibioterapice, specificata in antibiograma. In anumite situatii, medicul poate initia antibioterapia empirica pana la eliberarea rezultatelor uroculturii, urmand sa ajusteze ulterior medicatia, in conformitate cu susceptibilitatea germenilor izolati prin urocultura. Tratamentul antibiotic in cazul pielonefritelor necomplicate este administrat in mod uzual pentru o perioada de 10-14 zile, pacientul fiind monitorizat in dinamica prin intermediul uroculturilor seriate.
  • Tratamentul chirurgical al pielonefritei este rezervat bolnavilor care dezvolta abcese renale neresponsive la terapia antibiotica, obstructii de diverse etiologii la nivelul aparatului urinar sau malformatii congenitale ce favorizeaza recidivarea infectiilor renale inalte. Infectiile severe care evolueaza cu necroza renala pot necesita indepartarea tesuturilor devitalizate prin intermediul nefrectomiei partiale.

Complicatii ale pielonefritei

Evolutia complicata a pielonefritei poate include constituirea de:

  • Abcese renale
  • Soc septic
  • Tromboza de vena renala
  • Necroza tubulara
  • Insuficienta renala acuta in situatia in care pacientul nu beneficiaza de tratament antibiotic prompt.
  • Pielonefrita emfizematoasa reprezinta o infectie necrotica a rinichiului care apare in evolutia complicata a pielonefritelor cauzate de E.coli si K.pneumoniae.

 

Pielonefrita cauzata de ascensionarea germenilor bacterieni situati la nivelul perineului catre rinichi poate fi evitata prin mentinerea unei igiene intime riguroase care implica efectuarea toaletei locale cu apa calda si sapun inainte si dupa contactul sexual si dupa defecatie. In afara acestei conduite, hidratarea corespunzatoare, consumul de suc de merisoare si ingestia de alimente bogate in probiotice reprezinta alte masuri care pot fi aplicate cu succes pentru prevenirea infectiilor urinare inalte.

In cazul constituirii unei infectii urinare este important sa se respecte schema de tratament prescrisa de catre medicul curant pentru diminuarea riscului de diseminare al bacteriilor la nivel renal si de subselectare a tulpinilor multidrug rezistant, dificil de manageriat prin terapie medicamentoasa.

 

Referinte:

Data publicării 21.08.2023