Infectii urinare - forme clinice si simptomatologie

Infectiile de tract urinar ITU sunt afectiuni de cauza bacteriana ale aparatului urinar care determina in timp modificarea functiei cailor urinare si rinichilor. Tractul urinar este in mod normal steril, cu exceptia ultimei portiuni reprezentate de uretra distala, la nivelul careia exista bacterii provenite de la nivel perineal sau al organelor genitale externe, care pot ascensiona in anumite conditii, favorizand aparitia uretritelor, cistitelor si pielonefritelor.
Infectii urinare - forme clinice si simptomatologie

Cuprins

Ce reprezinta infectiile urinare?

Infectiile de tract urinar ITU sunt afectiuni de cauza bacteriana ale aparatului urinar care determina in timp modificarea functiei cailor urinare si rinichilor. Tractul urinar este in mod normal steril, cu exceptia ultimei portiuni reprezentate de uretra distala, la nivelul careia exista bacterii provenite de la nivel perineal sau al organelor genitale externe, care pot ascensiona in anumite conditii, favorizand aparitia uretritelor, cistitelor si pielonefritelor.

In primul an de viata infectiile de tract urinar sunt mai frecvent intalnite la baieti datorita complicatiilor date de fimoza sau parafimoza specifice la aceasta varsta. In prima copilarie insa, fetitele sunt mai afectate de aceasta boala urmand ca in viata adulta infectia sa predomine la sexul feminin fiind asociata cu activitatea sexuala si perioada de sarcina. Persoanele de sex feminin sunt mai predispuse la ITU joase fata de barbati, insa evolutia cronica pe termen lung a patologiei poate determina extinderea infectia la nivel superior cu aparitia complicatiilor renale.

ITU poate cuprinde orice segment al tractului urinar inalt reprezentat de rinichi si uretere sau inferior in care procesele patologice specifice afectiunii se desfasoara la nivelul vezicii urinare si a uretrei.

  • ITU joase cu afectare a vezicii urinare si a uretrei;
  • ITU inalte cu afectarea ureterelor si a rinichilor.

Care sunt cauzele infectiei urinare?

Infectiile de tract urinar atat la copil cat si la adult sunt favorizate de o serie de factori care cuprind scaderea capacitatii de aparare locala a organismului in fata germenilor patogeni si anumite caracteristici dependente de organismul gazda.

Mecanismele fiziologice implicate in apararea organismului impotriva infectiilor tractului urinar sunt reprezentate de efectul de spalare al cailor excretorii prin fluxul de urina constant antegrad de la rinichi catre vezica urinara, caracteristicile antimicrobiene ale urinii (pH scazut, celule polimorfonucleare, glicoproteina Tamm-Horsfall de inhibare a aderentei bacteriilor la suprafata uroteliului) si flora saprofita a zonei perineale si periuretrale.

Factorii dependenti de organismul gazda care pot genera aparitia infectiilor de tract urinar sunt reprezentati de predispozitia genetica pentru ITU care determina scaderea capacitatii de aparare innascute ale organismului prin diminuarea numarului de receptori uroepiteliali capabili de recunoastere a agentilor uropatogeni si de activare ai mediatorilor de inflamatie (citokine proinflamatorii, fractii ale sistemului complement, molecule de adeziune). Din punct de vedere anatomic, prezenta fiziologica a uretrei mai scurte la persoanele de sex feminin, favorizeaza ascensionarea rapida a germenilor uropatogeni catre vezica urinara si creste incidenta afectiunii la aceasta categorie populationala.

Malformatiile reno-urinare intalnite la copii -obstructia jonctiunii pielo-uretrale, refluxul vezico-ureteral, valva de uretra posterioara sunt cateva patologii care predispun la aparitia ITU la pacientii pediatrici. Disfunctiile neurologice care determina perturbarea fluxului urinar, diabetul zaharat, starile imunodeficitare, litiaza renala, si neoplaziile urogenitale reprezinta afectiuni frecvent implicate in aparitia ITU la adultul de ambele sexe, alaturi de afectiunile cronice ale prostatei care favorizeaza infectia urinara la barbati.

Factorii care apartin de virulenta germenilor patogeni implicati in mod frecvent in ITU sunt reprezentati de anumite caracteristici specifice bacteriene cum sunt fimbriile P, antigenele capsulare si capacitatea microorganismelor de a sintetiza anumite enzime implicate in aparitia proceselor infectioase: aerobactim, ureaza, proteaza.

Administrarea tratamentelor hormonale contraceptive si a spermicidelor, menopauza si contactul sexual cu parteneri multipli reprezinta alti factori de risc implicati in infectiile cauzate de bacteriile uropatogene atat in cazul femeilor cat al barbatilor de varsta adulta. Manevrele medicale de cateterizare repetata ale uretrei si interventiile chirurgicale la nivelul tractului urinar pot favoriza aparitia ITU la anumite categorii de pacienti neurologici sau cu boli cronice renale.

Care sunt simptomele infectiei urinare?

Evolutia ITU poate fi in anumite situatii asimptomatica (varstnici, multitarati, imunodeprimati), insa atunci cand apar, manifestarile sunt specifice fiecarui segment afectat.

  1. Uretrita se manifesta prin simptome usoare cu aparitie gradata, care se limiteaza la secretii uretrale albicioase, mucoide in cazul persoanelor de sex masculin, in timp ce polakiuria (emisia repetata si in cantitate scazuta de urina) insotita de disurie (durere, arsura care insoteste mictiunea) si uneori piurie poate fi intalnita la ambele sexe, cu o frecventa usor crescuta in cazul persoanelor de sex feminin;
  2. Cistita se manifesta brusc prin aparitia polakiuriei, a mictiunilor dureroase sau a celor nocturne asociate cu dureri lombare joase sau suprapubiene; la varstnici cistitele evolueaza frecvent asimptomatic;
  3. Pielonefrita acuta are debut brusc si se caracterizeaza prin aparitia frisoanelor, febrei si durerilor lombare asociate cu fenomene digestive - greata si varsaturi; la copii simptomele sunt mai putin caracteristice si pot include tulburari digestive, inapententa si dureri abdominale difuze, manifestari nespecifice care pot duce in eroare clinicianul si stabilirea unui diagnostic gresit.

Stricturile uretrale, insuficienta renala cronica, sepsisul si riscul de nastere prematura in cazul gravidelor cu ITU reprezinta cateva dintre complicatiile care pot surveni in evolutia complicata a infectiilor de tract urinar.

Infectii urinare - forme clinice si simptomatologie

Diagnosticul de infectie urinara

O infectie urinara poate fi diagnosticata clinic prin examinarea si anamneza pacientului si paraclinic, cu ajutorul analizelor de laborator si al celor imagistice:

  • Examenul sumar de urina evidentiaza modificarile de ordin chimic care apar in urina in timp ce sedimentul urinar ofera detalii despre celularitate si alti compusi prezenti in urina: hematii, leucocite, flora bacteriana, cristale, saruri amorfe, cilindrii; bilantul biologic standard in conditiile suspiciunii de ITU se realizeaza cu ajutorul: hemoleucogramei cu formula leucocitara, VSH, CRP, procalcitonina, ionograma sangvina, uree, creatinina si hemocultura in prezenta manifestarilor de sepsis;
  • Urocultura stabileste etiologia bolii prin determinarea germenului care cauzeza infectia; cele mai frecvente bacterii care determina ITU sunt reprezentate in special de Escherichia coli, dar si de Proteus si Klebsiella;
  • Ecografia renala, uretrocistografia mictionala (cistografia retrograda), computer tomografia si urografia prin rezonanta magnetica nucleara contribuie la stabilirea diagnosticului prin evidentierea anomaliilor prezente la nivelul cailor urinare (agenezie, ectopie renala, mase renale) care favorizeaza recurenta bolii si a modificarilor structurale postinfectioase (stricturi ureterale, cicatrici renale). 

Care este tratamentul infectiilor urinare?

Tratamentul in infectiile urinare este de cele mai multe ori bazat initial pe administrarea empirica de antibiotice in functie de varsta pacientului, sensibilitatea teoretica a germenilor si complicatiile asociate bolii. Ulterior, antibioticele sunt selectate cu ajutorul antibiogramei care se realizeaza in cadrul uroculturii. Medicatia se poate administra atat oral cat si intravenos in functie de severitatea infectiei, alaturi de antispastice, antitermice si analgezice pentru diminuarea sindromului algic febril si al inflamatiei.

Pielonefritele acuta prezinta recomandare de spitalizare la nou nascuti, sugari cu varsta mai mica de 3 luni, copii si adulti cu semne clinice severe, uropatie cunoscuta sau boli cronice renale. Terapia de atac se administreaza parenteral in primele 2-4 zile sau pana la obtinerea unui interval de 48 de ore de apirexie, ulterior acesta fiind substituit de medicatia antibiotica orala adaptata in functie de rezultatul antibiogramei.

Tratamentul ITU joase necomplicate se poate realiza la domiciliu cu antibiotice orale care realizeaza concentratii crescute in vezica urinara, in functie de recomandarea medicului curant. Terapia antibiotica trebuie asociata cu hidratare corespunzatoare, igiena locala riguroasa si adresarea conditiilor medicale asociate fiecarui caz in parte care predispun la recidiva afectiunii (afectiuni neurologice, diabet, deficite ale sistemului imunitar, malformatii uro genitale).

Afla mai multe: 

Data publicării 14.04.2021