Infectia urinara la copii: cauze, simptome si tratament

Infectia urinara la copii reprezinta o patologie frecvent intalnita in practica medicala curenta, ocupand locul 3 in cadrul patologiilor de etiologie infectioasa ale acestei categorii de pacienti, dupa cele de tract digestiv si respirator.

Cuprins

Infectia urinara la copii - cauze
Infectia urinara la copii - simptome
Infectia urinara la copii – tratament

Tabloul clinic evolutiv al infectiilor de tract urinar (ITU) la copii este variat si nespecific, inducand in mod frecvent medicul in eroare. Consecinta diagnosticarii gresite a unei infectii de tract urinar la copii poate avea urmari nefaste, favorizand de la aparitia leziunilor renale, pana la generarea insuficientei renale cronice care necesita dializa ori transplant de organ.

Clasificarea infectiilor tractului urinar la copii este efectuata tinand cont de localizare, frecventa recurentelor, severitate, simptomatologie si nu in ultimul rand de evolutia pe termen lung a patologiei. Diagnosticul tintit in caz de infectie urinara la copii se bazeaza pe investigatiile paraclinice de laborator reprezentate de examenul sumar de urina si urocultura si al celor imagistice care vin in completarea datelor din anamneza si examinarea clinica a pacientului.

Tratamentul copiilor cu infectii ale tractului urinar este efectuat in conformitate cu varsta pacientului, severitatea manifestarilor clinice si patologiile asociate, beneficiind de medicatie selectata in functie de rezistenta la antibioterapice a germenilor implicati in generarea procesului infectios.

Infectia urinara la copii - cauze

Infectia urinara la copii este cauzata in mod frecvent de ascensiunea la nivelul uretrei a germenilor uropatogeni aflati in zona perineala si mai rar, prin diseminare hematogena in starile de sepsis - situatie intalnita in special la pacientii pediatrici multitarati (care prezinta mai multe afectiuni) sau in cazul prematuritatii. Infectiile de tract urinar pot fi cauzate de orice agent patogen care se regaseste la nivel intestinal, cele mai frecvent implicate in infectia de tract urinar (ITU) la copii fiind Escherichia coli, Klebsiella si Proteus. Infectia urinara la copii determinata de germeni patogeni multidrog rezistenti, cum sunt unele specii de enterococi si Pseudomonas aeruginosa, survine de obicei atunci cand exista o malformatie congenitala la nivelul aparatului urinar, in timp ce speciile de Candida pot determina infectii la pacienti imunocompromisi.

Mecanismele fiziopatologice implicate in generarea proceselor infectioase la nivelul tractului urinar ale copilului sunt dependente de anumite conditii favorizante care depind de organismul gazda:

Predispozitia genetica pentru infectiile de tract urinar este explicata prin deficienta mecanismelor de aparare ale mucoasei urinare. Aceste mecanisme de aparare codificate genetic determina numarul de receptori uroepiteliali de la nivelul tractului urinar, capabili de recunoastere a agentului microbian patogen si de generare a proceselor nespecifice de aparare reprezentate de eliberarea de citokine proinflamatorii, molecule de adeziune si fractiuni ale complementului, implicate in aparitia inflamatiei. Reactia inflamatorie are ca scop indepartarea factorilor de agresiune bacteriana de la nivelul uroteliului, variabilitatea intensitatii acesteia, determinand aparitia simptomelor care constituie tabloul clinic al infectiei de tract urinar la copii.
Deficitul local de imunoglobulina (IgA secretor) determina scaderea capacitatii de aparare nespecifica in fata infectiilor de tract urinar si se datoreaza alimentatiei artificiale;
Diabetul zaharat favorizeaza dezvoltarea anumitor germeni uropatogeni prin cresterea glicemiei si implicit a glicozuriei;
Anomalii functionale ale tractului urinar, cum ar fi: tulburari sfincteriene (vezica neurogena), disfunctii vezicale ce impiedica eliminarea completa a urinii acumulate intre 2 mictiuni succesive si comportamentul de retentie specific mai ales fetitelor, care nu pot urina in conditii improprii;
Malformatii anatomice ale valvelor uretrale posterioare, prezenta diverticulilor vezicali, stenoza jonctiunii pielo ureterale, ureterocel, fistule vezicale care permit comunicarea cu diferite structuri de vecinatate (vezico-intestinale/ rectale/ vaginale);
Dezechilibrul florei saprofite care asigura protectie impotriva germenilor bacterieni capabili sa genereze infectia urinara la copii;
Igiena deficitara a zonei perineale, in special la fetite, permite ascensionarea de a lungul uretrei a germenilor din zona perineului;
Constipatia cronica;
Cateterizarea uretrala repetata lezeaza uroteliul si predispune la aparitia infectiei de tract urinar;
Fetitele sunt mai predispuse la infectii ale tractului urinar din cauza uretrei scurte si dispunerii fiziologice a meatului urinar in vecinatatea orificiului anal.

Factorii implicati in generarea infectiilor tractului urinar care tin de virulenta bacteriana sunt reprezentati de fimbriile prin intermediul carora E.coli se ataseaza de uroteliu dupa recunoasterea antigenelor de grup sangvin regasite la acest nivel. Alti factori constitutionali care determina virulenta bacteriilor implicate in infectia urinara la copii sunt reprezentati de antigenele capsulare care ofera protectie bacteriana impotriva proceselor de fagocitoza, antigenele O, hemolizina, ureaza si proteaza produse de Proteus responsabile de alcalinizarea urinii.

Infectia urinara la copii - simptome

Simptomele care alcatuiesc tabloul clinic al copiilor cu infectie de tract urinar variaza in functie de varsta, dupa cum urmeaza:

Infectia urinara la nou nascut si sugar se manifesta prin febra care persista mai mult 24-48 de ore, simptomatologie digestiva (varsaturi, diaree, refuzul alimentatiei), stare de iritabilitate/letargie, convulsii, falimentul cresterii, prelungirea perioadei de icter fiziologic si in cazuri grave, sepsis.
Copii cu varsta intre 3 luni si 3 ani care sufera de infectii de tract urinar prezinta sindrom febril prelungit, cu temperatura peste 39° C, diaree trenanta (care dureaza peste 2 – 3 saptamani), falimentul cresterii cu potential de evolutie catre sepsis, la care sunt asociate stare de agitatie/plans in timpul mictiunii si oligurie (debit urinar scazut). In anumite situatii parintii sesizeaza un miros neplacut al urinei eliminate si striuri sangvinolente pe scutec.
Copilul mare prezinta simptomatologie similara adultului. Aceasta consta in durere la nivelul abdomenului inferior, usturime/durere la urinare, senzatia de mictiune imperioasa cu eliminarea unor cantitati reduse de urina sau hematurie, insotite uneori de febra si dureri la nivel lombar.

Orice suspiciune clinica de infectie urinara la copii trebuie investigata prin teste imagistice si de laborator care sa confirme patologia, cu precizarea in acelasi timp a etiologiei si localizarii acesteia.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Investigatiile imagistice sunt utilizate cu scopul de a confirma existenta unei eventuale malformatii ale aparatului urinar care sa favorizeze dezvoltarea proceselor infectioase la acest nivel. Pot fi: ecografia renala, uretrocistografia mictionala, scintigrafia renala, computer tomograf sau rezonanta magnetica nucleara.

Investigatiile de laborator care determina etiologia bacteriana a infectiei de tract urinar in cazul copiilor sunt reprezentate de urocultura si hemocultura in cazul in care se suspecteaza stare de sepsis, cu diseminare secundara la nivel urinar.

Alaturi de aceste investigatii mai pot fi efectuate: hemoleucograma completa cu formula leucocitara, determinarea factorilor de inflamatie nespecifici (VSH, proteina C reactiva), bilantul functional al rinichilor (uree, creatinina) si ionograma serica.

Infectia urinara la copii – tratament

Principiiile de tratament in cazul infectiilor de tract urinar ale copiilor au ca scop eradicarea germenului patogen implicat in generarea procesului infectios, remiterea simptomatologiei pacientului si prevenirea recurentelor.

Alegerea antibioticului pentru tratamentul infectiilor urinare la copii se face initial empiric, administrarea de antibiotice tintite fiind posibila dupa 48-72 de ore, timp necesar obtinerii antibiogramei specifice germenului implicat in procesul patologic. Dozele de antibiotic prescrise si modalitatea de administrare orala sau parenterala a antibioticelor este specifica fiecarei situatii in parte, in functie de severitatea simptomatologiei, varsta pacientului si comorbiditatile asociate.
In mod frecvent, infectiile joase ale tractului urinar limitate la nivel uretral/vezical, beneficiaza de antibiotice cu administrare orala din clasa cefalosporinelor, nitrofurantoin sau cotrimoxazole si nu necesita internare. Pielonefritele acute sau ITU inalte la nou nascuti, sugari sau copii cu simptomatologie clinica severa prezinta recomandare de spitalizare si beneficiaza de cefalosporine si/sau aminoglicozide cu administrare parenterala.
Corectarea chirurgicala a eventualelor malformatii congenitale ale tractului urinar diminueaza riscul de recurenta al infectiilor bacteriene la acest nivel si previne aparitia tesutului renal cicatriceal.
Medicatia antipiretica si antiinflamatorie poate fi recomandata de catre medicul curant in vederea reducerii durerii si al disconfortului generat de febra.
Hidratarea corespunzatoare si mentinerea unei igiene perineale riguroase, evitarea constipatiei cronice si tratarea infectiilor parazitare intestinale, reprezinta metode adjuvante de tratament in cazul infectiei urinare la copii.

Colaborarea intre medicul pediatru si nefrolog are ca scop identificarea prompta a conditiilor favorizante asociate in caz de infectie urinara la copii si aplicarea tratamentului antibiotic tintit care reduce riscul de aparitie al ITU recurente cu germeni multirezistenti si al complicatiilor tardive la nivel renal.

Referinte: