Infectia cu Virusul Respirator Sincitial la copii

Virusul sincitial respirator (VRS) reprezinta un patogen cu tropism respirator, care afecteaza atat copiii, cat si adultii, mai ales in sezonul rece. Epidemiile de VRS pot aparea pe tot parcursul anului, insa de obicei, acestea survin in lunile reci si dureaza in medie 5-6 luni, in perioada octombrie - martie.
Infectia cu Virusul Respirator Sincitial la copii

Cuprins

Raspandirea facila a virsului pe cale aerogena determina un numar mare de imbolnaviri in randul populatiei pediatrice, astfel incat se considera ca pana la varsta de 2 ani, toti copiii trec prin cel putin 1 episod de infectie respiratorie acuta, cauzata de VRS. Contagiozitatea ridicata a virusului si lipsa unei imunitati de durata determina reimbolnaviri repetate ale copiilor care pot prezenta si cate 2-3 infectii cu virus sincitial respirator pe parcursul unui sezon.

La adultii imunocompetenti si copiii sanatosi mai mari de 1 an, infectia de tract respirator cu virusul sincitial determina simptomatologie usoara si se remite fara aparitia complicatiilor pe termen scurt si/sau lung. Sugarii mai mici de 12 luni, prematurii, persoanele cu imunodeficienta si varstnicii cu multiple comorbiditati in special cele de tip pulmonar si/sau cardiac, prezinta categorii de risc crescut de evolutie nefavorabila, complicata a infectiilor cu RSV.

Simptome infectie cu VRS

Simptomatologia care insoteste infectia cu virus respirator sincitial este similara cu manifestarile clinice intalnite in majoritatea infectiilor respiratorii de tip viral si debuteaza dupa aproximativ 4-6 zile de la expunerea virala incluzand:

  • Congestie nazala insotita de secretii apoase
  • Stranut
  • Tuse uscata
  • Subfebrilitate
  • Edem si eritem faringian
  • Cefalee.

Cazurile severe de infectie cu virus respirator sincitial prezinta simptomatologie zgomotoasa manifestata prin:

  • Febra inalta
  • Tuse accentuata
  • Respiratie suieratoare
  • Dispnee cu ortopnee (pacientul nu poate respira culcat, prefera sa stea in picioare sau in pozitie elevata cu ajutorul mai multor perne)
  • Tulburari ale ritmului cardiac
  • Cianoza tegumentara.

Sugarii si prematurii reprezinta populatia cu risc inalt de evolutie nefavorabila a infectiilor determinate de virusul respirator sincitial. tabloul clinic al formelor severe de boala este constituit din:

  • Respiratie scurta superficiala cu includerea musculaturii respiratorii accesorii manifestata prin tiraj intercostal
  • Tuse severa
  • Alimentatie dificila
  • Deshidratare
  • Letargie sau stare de iritabilitate a copilului.

Acest tip de manifestari indica necesitatea spitalizarii sugarului pentru acordarea cat mai rapida de ingrijiri medicale de specialitate si supraveghere atenta pentru prevenirea decompensarii respiratorii sau cardiace acute a copilului.

Particularitati ale infectiilor cu virusul respirator sincitial

Din nefericire, manifestarile clinice nu permit diferentierea intre diferiti patogeni de tip respirator. In prezent, diagnosticul de infectie cu virus respirator sincitial este diferentiat de gripa sau raceala comuna numai prin intermediul testelor RT-PCR, al celor rapide de tip imunocromatografic si al serologiei care evidentiaza anticorpi specifici.

Prin intermediu studiilor s-a observat insa ca infectia cu VRS se deosebeste in anumite situatii de gripa cauzata de Influenzae virus, prin prezenta frecventa a wheezing-ului, congestiei nazale si a subfebrilitatii, insa aceste aspecte clinice nu sunt suficiente pentru efectuarea unui diagnostic diferential intre cele doua tipuri de afectiuni. In cazul gripei, debutul simptomatologiei este brusc si asociaza febra inalta 39-40° C, mialgii, cefalee intensa si stare generala alterata prin prezenta oboselii accentuate.

Complicatii ale infectiei la copii

O categorie deosebit de vulnerabila in fata infectiilor cauzate de virusuk sincitial respirator este reprezentata de copiii nascuti prematur (inainte de 35 de saptamani de sarcina) cu varsta de 6 luni sau mai putin la inceputul sezonului infectios cu virus sincitial. Complicatii ale infectiei cu VRS pot aparea si la sugarii sau copii cu varsta mai mica de 2 ani care asociaza afectiuni pulmonare cronice de tipul displaziilor bronhopulmonare sau malformatiilor cardiace congenitale.

Complicatiile pulmonare care pot surveni secundar infectiei cu virus sincitial respirator la prematuri, sugari si copiii cu varsta de pana la 2 ani sunt reprezentate de bronsiolite si pneumonii, alaturi de cele de tip neurologic-meningoencefalite.

Varstnicii, persoanele cu sistem imun compromis si cele care asociaza comorbiditati cardiace si/sau pulmonare cronice de tipul insuficientei cardiace, astm si BPOC ului reprezinta alte categorii de risc in cazul carora infectia cu virus sincitial respirator poate evolua nefavorabil catre pneumonie, insuficienta respiratorie acuta si deces.

Cum este diagnosticata infectia cu virus respirator sincitial

Diagnosticul infectiei cu infecției cu virusul sincițial respirator poate fi confirmat prin intermediul investigatiilor paraclinice de laborator reprezentate de:

  • Teste rapide imunocromatografice
  • Teste serologice pentru evidentierea anticorpilor anti RSV* de tip IgA (indica existenta unei infectii active cu RSV) si IgG la sugari (indica existenta unei infectii anterioare cu RSV sau imunizarea transplacentara a unui nou nascut de la mama)
  • Tehnici de biologie moleculara pentru evidentierea materialului genetic viral- RT PCR.

* Respiratory Syncytial Virus (RSV)

Tratamentul infectiei cu virus respirator sincitial

Tratamentul in cazul infectiilor respiratorii determinate de virusul sincitial este de tip suportiv si include administrarea de antitermice pentru diminuarea febrei, decongestionantelor nazale pentru ameliorarea respiratiei si aport optim de lichide mai ales in cazul sugarilor si copiilor mici care pot dezvolta deshidratare acuta.

Cazurile cu evolutie severa necesita spitalizare pentru acordarea de ingrijiri medicale de specialitate care includ:

  • Suplimentarea aportului de oxigen in cazul disfunctiilor ventilatorii
  • Ventilatie mecanica in cazurile grave
  • Aspirarea secretiilor pulmonare
  • Administrarea de perfuzii intravenoase pentru suplinirea pierderilor lichidiene si prevenirea starilor de deshidratare
  • Administrarea de medicatie antivirala este rezervata pacientilor sever imunodeprimati, cei cu transplant de organe si celor cu forme severe de infectie.

Masuri de preventie ale infectiei cu VRS

Masurile de preventie ale raspandirii infectiei cu virus sincitial respirator sunt reprezenatate de:

  • Evitarea aglomeratiilor din autobuz, malluri, sali de cinema sau teatru in timpul sezonului rece
  • Utilizarea unui servetel in timpul stranutului pentru a evita raspandirea virusului prin picaturile Flugge
  • Asigurarea unei igiene corespunzatoare a mainilor prin spalare cu apa si sapun timp de 20 de secunde
  • Evitarea contactului apropiat cu persoane care prezinta simptomatologie specifica de tip respirator si evitarea utilizarea in comun cu acestea a tacamurilor, veselei si paharelor
  • Dezinfectarea suprafetelor de mobilier frecvent atinse de catre persoane infectate
  • Izolarea la domiciliu in cazul confirmarii infectiei cu virus respirator sincitial si evitarea pe cat posibil a contactului cu alti membri ai familiei în mod particular copii mici si varstnici.

Cand este sigur pentru copil sa fie reintegrat in colectivitate?

Dr. Alina Dinu, medic specialist pediatru, sustine ca frecventarea colectivitatii reprezinta pentru copil un pas importat pentru o dezvoltare armonioasa, iar pentru parinti o etapa incarcata de emotie si griji. In functie de varsta, si deci de maturitatea sistemului imunitar, aceasta perioada vine si cu provorari de ordin medical, astfel ca este cunoscut faptul ca cel putin in primii ani, scenariul celor 8-10 episoade de viroze simple pe an intra in categoria normalului si nu ar trebui sa reprezinte neaparat un motiv de ingrijorare pentru familie. Dar cum stim cand, dupa o boala, ar fi cel mai potrivit sa readucem copilul in colectivitate? Evident raspunsul este particular fiecarui caz, dar exista cateva recomandari de baza ce au in vedere atat sanatatea copilului, cat si sanatatea celor din jur, acestea fiind:

Remiterea simptomelor

Primele cateva zile de boala se caracterizeaza printr-un apogeu al simptomelor astfel ca reprezinta si punctul de maxima contagiozitate. Un copil care inca mai prezinta, de exemplu, secretii nazale abundente si tuse, va putea transmite foarte usor mai departe raceala, chiar daca primeste tratament corespunzator. Oportun ar fi ca reintoarcerea in colectivitate sa fie facuta dupa ce simptomele s-au remis, nu a mai facut febra minim 24 de ore fara administrarea vreunui antitermic, se poate hidrata corespunzator si starea generala este buna.

O mica pauza de recuperare dupa boala acuta

Fiecare episod infectios al copilului reprezinta o provocare necesara pentru sistemul sau imunitar. Dar chiar daca dupa cateva zile de tratament copilul se simte mai bine, in unele cazuri, cateva zile in plus de stat acasa in care copilul sa se refaca pot preveni contactarea altui virus din colectivitate pe o imunitate incomplet refacuta. 

Asigurarea tratamentului corespunzator 

Ideal ar fi ca fiecare infectie a copilului sa fie gestionata la domiciliu cat mai corect si pe durata recomandata de medic. Reintegrarea mult prea curand a copilului in colectivitate, cu imposibilitatea de a continua tratamentul conform indicatiilor medicale si intreruperea lui, poate duce fie la complicatii, fie la nerezolvarea completa a episodului de boala. 

Perioade de izolare la domiciliu speciale

Anumite boli impun izolare/repaus la domiciliu pentru perioade mai lungi si pastrarea legaturii cu medicul copilului, atat pentru a preveni raspandirea lor in comunitate, cat si pentru a asigura o monitorizare atenta a posibilelor complicatii si a decide momentul optim de a duce copilul din nou in colectivitate in functie de situatie:

  • Copilul cu varicela necesita izolare acasa pana ce nu mai apar elemente noi pe piele iar crustele formate s-au uscat complet, dar fiind una dintre bolile care slabesc mult sistemul imunitar se recomanda prudenta in a duce prea curand copilul in colectivitate
  • In cazul mononucleozei infectioase, inaintea reintegrarii in colectivitate, medicul va decide in functie de caz oportunitatea unor investigatii suplimentare, durata repausului la domiciliu si a perioadei de evitare a efortului fizic
  • Copilul cu boala gura-mana-picior se poate reintoarce in colectivitate daca starea lui este buna, nu au mai aparut elemente veziculoase noi si eruptia este in remisie
  • Scarlatina impune izolare minim 7-10 zile uneori pana la 1 luna, o dispensarizare riguroasa prin medicul de familie, efectuarea de investigatii periodice si controale in evolutie, cu monitorizarea indeaproape a posibilelor complicatii
  • In cazul copilului cu faringita streptococica, acesta poate reintra in colectivitate la minim 24 de ore dupa inceperea tratamentului antibiotic, daca starea lui o permite.

 

In concluzie, pentru a proteja atat sanatatea copilului cat si pe a celor din jurul lui, dupa un episod infectios este important ca momentul de reintoarcere in colectivitate sa fie ales in functie de fiecare caz in parte (cum se simte copilul in general, persistenta simptomelor, tipul de boala, tratamentul necesar, posibilitatea unor complicatii etc), iar medicul pediatru sau de familie se poate ghida pe baza starii clinice si a evolutiei temporizarea deciziei sau dimpotriva, sa ofere confirmarea ca cel mic este pregatit sa isi revada colegii.

 

Referinte:

 

Data publicării 19.12.2022
Data ultimei actualizari 26.04.2023