Herpangina in colectivitatile de copii

Herpangina este o boala care se manifesta in special la copiii cu varsta mai mica de 5 ani si determina aparitia durerii faringiene insotite de febra, sindrom algic si eruptii herpetiforme multiple, la nivelul mucoasei orale. Prognosticul bolii este favorabil in majoritatea situatiilor, cu remiterea simptomelor copilului dupa o evolutie cuprinsa intre 7 si 10 zile. Exista insa si situatii in care herpangina poate determina aparitia complicatiilor reprezentate de encefalita, meningita aseptica, paralizie acuta cu debut tardiv, edem pulmonar sau miocardita, secundare infectiei cu diverse tulpini de Coxsackie virus.
Herpangina in colectivitatile de copii

Cuprins

Cauze herpangina

Principalul agent etiologic responsabil de aparitia herpanginei este reprezentat de Coxsackie virus de grup A si B, insa patologia se poate manifesta si in urma infectiiilor cu Enterovirus 71, HSV-herpes simplex virus sau Echovirus.

Spectrul etiologic, adica diversitatea tulpinilor virale care determina boala, variaza in functie de:

  • Zona geografica
  • Sezon - herpangina este mai frecvent intalnita toamna sau in sezonul ploios in tarile cu climat tropical
  • Susceptibilitatea populatiei.

Tulpinile de Coxsackie virus implicate frecvent in aparitia herpanginei la copil sunt: CV-A2, CV-A4, CV-A5, CV-A6 si CV-A10, alaturi de enterovirusuri si Echo virus.

Virusurile Coxsackiei implicate in aparitia herpanginei, fac parte din categoria enterovirusurilor, entitati virale care prezinta tropism pentru tractul digestiv (determina aparitia patologiilor digestive). Infectia virala se poate raspandi interuman prin intermediul mainilor nespalate sau prin contactul direct cu lichidul veziculelor herpetice.

O alta modalitate de raspandire a herpanginei in colectivitatile de copii din crese, gradinite, scoli, este reprezentata de atingerea suprafetelor contaminate cu secretii nazale, saliva si/sau materii fecale provenite de la copii infectati, agentul patogen putand supravietui si cateva zile pe mobilier, mese sau jucarii. Agentii virali patogeni responsabili de aparitia herpanginei la copil mai pot fi raspanditi si prin intermediul picaturilor de saliva emise de catre bolnav in timpul stranutului, tusitului sau vorbitului.

Virusurile care determina herpangina se raspandesc cu usurinta in colectivitatile de copii din scoli si gradinite, mai ales in conditii care implica utilizarea in comun a tacamurilor, veselei si a jucariilor incorect ingienizate si nerespectarea regulilor de igiena personala a copilului dupa utilizarea toaletei.

Persoana infectata devine contagioasa cu 3 - 6 zile inainte de aparitia simptomatologiei si poate raspandi activ virusul in colectivitatile prescolare sau in familie. Secretiile respiratorii prezinta risc de contagiozitate pana la 3 saptamani de contactul infectant, in timp ce materiile fecale pot contine particule virale patogene pana la 8 saptamani.

Simptomatologia herpanginei

Manifestarile care alcatuiesc tabloul clinic al herpanginei pot prezenta mici variatii de la un caz la altul insa, in majoritatea situatiilor, boala debuteaza dupa o perioada de 3 - 6 de incubatie cu aparitia de:

  • Sindrom febril cu instalare brusca
  • Odinofagie (durere in gat la inghitire)
  • Dureri la nivelul cavitatii bucale determinate de eruptia herpetiforma de pe suprafata palatului moale, amigdalelor palatine, uvulei (omusor), limbii, interiorul obrajilor si mucoasei faringelui posterior
  • Inapetenta (lipsa poftei de mancare)
  • Hipersalivatie la sugari
  • Varsaturi la sugari
  • Stare de deshidratare cauzata de febra si aportul insuficient de lichide
  • Stare de iritabilitate a copilului
  • Cefalee
  • Adenopatii cervicale (ganglioni limfatici inflamati in special la nivel cervical).

Ulceratiile la nivelul cavitatii bucale (limba, gingii, interiorul obrajilor) apar in decurs de 1-2 zile de la contactul infectant si se remit spontan dupa o evolutie care poate fi cuprinsa intre 7 si 10 zile. In anumite situatii, herpangina poate fi insotita de manifestari cutanate reprezentate de eruptie la nivel palmo-plantar (palmelor si talpilor) si/sau fesiera, care evolueaza cu aparitia blisterelor (vezicule cu lichid). Eruptia nu determina prurit si se poate manifesta sub forma de papule rosii, albe sau gri in functie de coloratia tegumentara a copilului.

Evolutia herpanginei este in mod frecvent autolimitata (simptomele dispar de la sine) cu remiterea simptomatologiei fara aparitia complicatiilor. Exista insa si situatii in care infectia virala poate determina complicatii in prezenta carora devine necesara prezentarea cat mai rapida la medic, principalele manifestari care necesita ingrijire de specialitate fiind reprezentate de:

  • Sindrom febril care depaseste valoarea de 41° C sau care nu se amelioreaza dupa administrarea de tratament
  • Persistenta ulceratiilor herpetiforme mai mult de 7 zile
  • Refuzul alimentatiei cu aport insuficient de lichide, varsaturi repetate
  • Aparitia deshidratarii severe mai ales la sugari si copiii mici: gura uscata, plans fara lacrimi, somnolenta excesiva, letargie, oligurie/anurie (emisia de urina in cantitate scazuta sau lipsa mictiunilor mai mult de 10 ore la copiii mari si scutec uscat la sugari dupa mai mult de 8 ore), ochi infundati in orbite, deprimarea fontanelei anterioare, pliu cutanat persistent, piele uscata cleioasa, dereglari ale ritmului respirator.

Redoarea de ceafa (contractura involuntara a musculaturii laterocervicale) si durerile in piept sunt specifice meningo-encefalitelor si miocarditelor care pot surveni ca si complicatii secundare, in urma raspandirii virusului care cauzeaza herpangina.

Herpangina la adulti

Herpangina adultului reprezinta o conditie medicala mai putin frecventa care poate fi intalnita la adolescenti, gravide si persoane cu deficit imunitar. Manifestarile clinice ale herpanginei la adult sunt similare celor intalnite la copii si include:

  • Dureri in gat
  • Sindrom febril
  • Cefalee
  • Adenopatii cervicale
  • Lipsa poftei de mancare.

Simptomatologia herpanginei la adult evolueaza in cele mai multe cazuri pentru o perioada de aproximativ 10 zile, insa exista si situatii in care acest interval de timp poate fi depasit din cauza aparitiei complicatiilor. Gravidele pot transmite infectia nou-nascutului in timpul sau imediat dupa nastere, sugarii prezentand risc crescut de evolutie nefavorabila a bolii, prin aparitia meningoencefalitelor sau miocarditelor cu prognostic rezervat.

Diagnostic herpangina

Diagnosticul de herpangina al copilului este stabilit de catre medicul pediatru sau infectionist cu ajutorul informatiilor obtinute dupa efectuarea examenului clinic al pacientului si al celor furnizate de catre parinti cu privire la evolutia bolii. In anumite situatii, medicul poate solicita efectuarea de investigatii de laborator specifice pentru determinarea etiologiei herpanginei.

Analizele de laborator prin care se poate confirma prezenta agentului viral care determina aparitia herpanginei, presupun recoltarea de materii fecale si/sau exsudat faringian si nazal de la nivelul carora se pot izola particule virale prin intermediul tehnicilor de genetica moleculara.

 

Tratamentul herpanginei la copii

Tratamentul formelor necomplicate de herpangina ale copilului este simptomatic si suportiv si include administrarea de:

  • Antialgice si antiinflamatorii pentru diminuarea disconfortului dureros al copilului
  • Anestezice cu aplicare locala la nivelul leziunilor herpetice ale cavitatii orale
  • Lichide in cantiate optima pentru prevenirea starilor de deshidratare acuta
  • Alimente usor de mestecat care sa previna iritarea suplimentara a leziunilor herpetice si bauturi reci neacidulate.

Copii care prezinta simptomatologie specifica starilor de deshidratare acuta necesita administrarea la domiciliu de saruri speciale de rehidratare orala sau tratament specific pe cale parenterala (de exemplu prin perfuzie), in cazurile care necesita spitalizare. Complicatiile care pot surveni din cauza raspandirii in organism a virusurilor ce determina aparitia herpanginei, beneficiaza de tratament individualizat administrat in functie de recomandarea medicului curant.

Cum putem preveni herpangina la copii?

Herpangina copilului poate fi prevenita prin mentinerea unei igiene riguroase a mainilor acestuia in special dupa utilizarea toaletei, evitarea contactului cu persoane bolnave si dezinfectarea riguroasa a tacamurilor, jucariilor si suprafetelor frecvent atinse de catre cei mici la cresa si gradinita. 

Data publicării 16.11.2022