Limfomul Hodgkin si non-Hodgkin: cauze, simptome, tratament

Cancerul limfatic sau limfomul reprezinta o afectiune maligna care intereseaza celulele sistemului imunitar reprezentate de limfocite si cuprinde poate cuprinde atat ganglionii limfatici cat si organe hematopoietice (splina, maduva osoasa).

Cuprins

Ce reprezinta cancerul limfatic
Care sunt cauzele de aparitie ale limfoamelor
Cum se manifesta afectiunea
Metode de diagnostic ale cancerului limfatic
Optiuni de tratament ale cancerului limfatic

Ce reprezinta cancerul limfatic

Limfoamele pot fi de 2 tipuri in functie de caracteristicile celulelor canceroase:

Limfom Hodgkin;
Limfom non-Hodgkin - tumori maligne ale celulelor limfoide de tip B, T si mai rar natural killer sau histiocite; sunt de 3 ori mai frecvente decat limfoamele Hodgkin.

Care sunt cauzele de aparitie ale limfoamelor

Factorii implicati in aparitia cancerului limfatic sunt reprezentati de catre:

Boli prelimfomatoase congenitale (ataxie-telangiectazia, sindom Wiskot-Aldrich, imunodeficienta legata de cromozomul X) si dobandite (transplant de organe, infectie HIV, boli autoimune, boala Castelman);
Istoric familial de limfoame;
Infectiile virale cu Epstein Barr, herpes virus 8, human T limfocyte virus - HTLV;
Consum de medicamente (fenitoin, antibiotice, steroizi, estrogeni);
Expunere la ultraviolete (melanom, cancer de piele cu celule scuamoase);
Expunerea la toxice (pesticide, ierbicide, vopsele, solventi organici, radiatii);

Cum se manifesta afectiunea

Manifestarile clinice ale limfoamelor sunt determinate de localizarea proceselor limfoproliferative (adenopatiilor) care pot fi profunde (viscerale), superficiale (la nivel cervical, axilar si inghinal) sau la nivelul organelor hematopoietice (maduva, splina) si sunt reprezentate de catre:

Tulburari de deglutitie (inghitire), disfonie, surditate in afectarea inelului Waldayer;
Epigastralgii, greata, varsaturi in afectarile tubului digestiv superior, sindrom de malabsorbtie in determinarile de intestin si colon;
Semne de compresie nervoasa si iritatie meningeana (posturi vicioase ale corpului, varsaturi in jet, fotofobie, redoare de ceafa) in afectarea sistemului nervos central;
Tuse, durere toracica, sindrom de vena cava superioara in prezenta adenopatiilor mediastinale;
Edeme ale membrelor inferioare, dureri abdominale, senzatia de plenitutide precoce postprandiala (prea plin dupa ingestia moderata de alimente), hemoragii gastro intestinale in cazul afectarii ganglionilor retroperitoneali, paraaortici sau pelvini.

In stadiile avansate ale bolii mai pot fi intalnite simptome generale de tipul febrei persistente, transpiratiilor profuze, scaderii ponderale si asteniei aspecte care se coreleaza in mod frecvent cu un prognostic rezervat de evolutie al bolii.

Limfomul non-Hodgkin afecteaza mai frecvent maduva osoasa si ganglionii limfatici intraabdominali sau viscerele (ficat, splina) in timp ce limfoamele Hodgkin se manifesta mai frecvent localizat (afecteaza nodulii limfatici cervicali, axilari si inghinali).

Metode de diagnostic ale cancerului limfatic

Diagnosticul cancerului limfatic se stabileste cu ajutorul anamnezei si examenul fizic detaliat al pacientului care cuprinde cercetarea tuturor grupelor ganglionare superficiale si poate fi completat de investigatii de specialitate complementare-neurologice, ORL, hematologice sau gastroenetrologice.

Biopsia ganglionara prezinta indicatie de efectuare in prezenta oricarui ganglion dur, rotund, cu diametru >1cm care nu este de natura infectioasa si care persista mai mult de 4-6 saptamani. In anumite situatii poate fi necesara biopsia hepatica, a ganglionilor mediastinali sau intraabdominali prin toracotomie sau laparoscopie exploratorie pentru diagnosticarea si stadializarea limfoamelor.

Investigatiile de laborator cuprind: hemoleucograma completa, teste de evaluare ale functiei renale (uree, creatinina), ale functiei hepatice (TGO, TGP), teste de inflamatie nespecifica (proteina c reactiva, VSH, fibrinogen), electroforeza serica cu dozarea imunoglobulinelor si determinarea calciului seric. Serologia se refera la determinarea prezentei anticorpilor specifici pentru HTLV, Epstein Barr si a persoanelor seropozitive pentru HIV.

Analiza imunofenotipica si genotipica cu ajutorul anticorpilor monoclonali care au specificitate pentru detectarea antigenelor celulare si tehnicile de biologie moleculara care permit identificarea populatiilor maligne care prolifereaza reprezinta investigatii cu utilitate crescuta in diagnosticul paraclinic de laborator al limfoamelor.

Investigatiile imagistice pentru stabilirea diagnosticului limfoamelor sunt reprezentate de catre: examenul radiologic mediastinal, CT de torace, abdomen si pelvis, ecografia abdomino-pelvina. Scintigrafia osoasa este utilizata in cazurile care evolueaza cu aparitia simptomatologiei musculo-scheletale sau in prezenta cresterii fosfatazei alcaline serice.

Limfomul Hodgkin si non-Hodgkin: cauze, simptome, tratament

Optiuni de tratament ale cancerului limfatic

Dupa stabilirea diagnosticului si clasificarea tipului de limfom se alege conduita terapeutica specifica fiecarui pacient in functie de urmatoarele principii:

Tipul histologic al limfomului-imunoterapie, interferon, analogi purinici;
Gradul de malignitate al bolii-mono sau poli chimioterapie/radioterapie in functie de gradul de malignitate al limfomului;
Stadiul clinic al afectiunii-recaderile pot fi tratate prin transplant medular si de celule stem periferice;
Prezenta sau absenta determinarilor secundare care pot impune radioterapie sau interventie chirurgicala.

Afla mai multe: