Mancatul compulsiv: cum recunoastem supraalimentarea compulsiva?

Mancatul compulsiv presupune consumul unei cantitati foarte mari de mancare, mai mult decat organismul ar avea nevoie, si este insotit de sentimentul lipsei de control, persoanele in cauza afirmand ca “nu se pot opri din mancat”. Mancatul compulsiv reprezinta o tulburare de comportament alimentar care afecteaza un numar din ce in ce mai ridicat de persoane din intreaga lume.
Mancatul compulsiv: cum recunoastem supraalimentarea compulsiva?

Cuprins

Avand in vedere incidenta tot mai crescuta a supraalimentarii compulsive, specialistii recomanda ca aceasta tulburare de alimentatie sa fie abordata ca afectiune psihosomatica, precum anorexia nervoasa si bulimia.

Statistici supraalimentare compulsiva

Conform Asociatiei Nationale a Anorexiei Nervoase si Afectiunilor Asociate, din Statele Unite ale Americii:

  • Tulburarile alimentare afecteaza cel putin 9% din populatia din intreaga lume
  • 28,8 milioane de americani se vor confrunta la un moment dat in viata cu o tulburare de alimentatie
  • In 28 - 75% dintre cazuri transmiterea este una ereditara, genetica
  • Tulburarile alimentare ocupa locul 2 la mortalitate, dupa decesul prin supradoza cu substante opioide
  • Anual, se inregistraeaza 10.200 de decese direct cauzate de o tulburare de alimentatie
  • Aproximativ 26% dintre persoanele cu tulburari de alimentatie au ganduri sinucigase.

In Europa, se estimeaza ca aproximativ 20 de milioane de oameni sufera tulburari alimentare, dintre care, 3 milioane, doar in Italia (Parlamentul European, 2021). Acestea ating orice persoana indiferent de varsta, sex sau status social, insa o prevalenta ridicata se observa in randul femeilor tinere, cu varste intre 15 si 25 de ani. De asemenea, cifre ingrijoratoare se inregistreaza si la grupele de varsta de sub 15 ani.

Limitarea vietii sociale din timpul pandemiei de Covid-19, a avut si ea un impact serios asupra persoanelor care se confrunta cu tulburari alimentare.

Cum recunoastem supraalimentarea compulsiva

Mancatul compulsiv se manifesta prin:

  • Consumul unor cantitati neobisnuit de mari de mancare intr-un anumit interval de timp, spre exemplu, intr-o perioada de doua ore
  • Senzatia lipsei de control, persoanele care mananca compulsiv nu se pot opri din mancat
  • Experimentarea unor stari de neputinta, nu pot rezista mancarii
  • Consumul de mancare chiar si atunci cand nu le este foame sau cand simt ca s-au saturat
  • Cand se declanseaza episoadele de mancat compulsiv, mananca foarte repede, multa mancare intr-un timp scurt
  • Obiceiul de a manca pana ajung in punctul in care se simt inconfortabil, au sentimentul de a fi mancat prea mult, au atins o saturatie
  • Obiceiul de a manca singuri, ascunzandu-se de alte persoane
  • Aparitia unor trairi precum dezgustul, rusinea, vinovatia si supararea in relatie cu mancarea
  • Tendinta de a urma diete, uneori drastice, de cele mai multe ori fara rezultate.

Supraalimentarea poate sa survina ocazional, in diferite contexte bine determinate, spre exemplu in preajma sarbatorilor sau in timpul unor vacante, insa tulburarea de alimentatie compulsiva se manifesta pe perioade largi de timp, transformandu-se intr-o obisnuinta. Persoanele care sufera de tulburare de alimentatie compulsiva resimt sentimente intense de vina si rusine.

Diagnosticul de tulburare alimentara - supraalimentare compulsiva

Cauza supraalimentarii compulsive reprezinta, de fapt, un cumul de factori genetici, biologici si psihologici: istoricul familial, istoricul personal care include perioade indelungate de diete, de restrangere drastica a caloriilor consumate in speranta obtinerii unei greutati percepute ca fiind "ideala", dar si anumite probleme ce tin de stima de sine, increderea in fortele proprii, pot sa contribuie la aparitia sau la accentuarea mancatului compulsiv.

Printre factorii declansatori se numara: trecerea prin perioade stresante, solicintante fizic si psihic, nesiguranta intensificata de anumite episoade care subrezesc imaginea asupra propriei persoane, disponibilitatea alimentelor preferate (in casa se gateste ori se comanda adesea mancarurile preferate, chiar daca nu sunt cele mai echilibrate din punct de vedere nutritional).

Luand in considerare complexitatea si diversitatea factorilor implicati in tulburari alimentare, primul pas il constituie o examinare fizica la medicul de familie. De asemenea, tot medicul va recomanda si efectuarea unor analize de laborator (teste de sange) si urina.

De la caz la caz, poate fi necesar ajutorul specializat al unui nutritionist si/ sau un psiholog ori aderarea la grupuri de suport pentru persoane cu probleme alimentare.

Cum poate fi tratat mancatul compulsiv

Fiecare pacient este unic, mecanismul din spate, cel care a determinat aparitia mancatului compulsiv este diferit, astfel ca nu exista o terapie standard in tulburarile de alimentatie.

  • Psihoterapia - Terapia Cognitiv Comportamentala (TCC) se poate dovedi o solutie optima pentru unii pacienti. TCC este un instrument util in intelegerea manierei in care se declanseaza episoadele de alimentatie excesiva, iar prin cunoasterea si identificarea acestora se realizeaza controlul comportamentului nedorit, si implicit, reglarea tiparelor alimentare care conduc la supraalimentare.
  • Psihoterapia interpersonala se axeaza pe relatia dintre pacient si cei din jur. Scopul acestui tip de terapie este sa ajute pacientul sa isi imbunatateasca imaginea de sine si abilitatile interpersonale - interactiunea cu membrii familiei, prieteni si colegi de munca. Psihoterapia interpersoanala ajuta la reducerea alimentatiei excesive declansate de relatiile problematice si comunicarea defectuoasa.
  • Terapia dialectic-comportamentală (DBT) are in centru dobandirea unor tehnici de gestionare eficienta a stresului, a emotiilor, precum si a relatiei cu oamenii din jur. Tinta DBT este sa reduca dorinta de a manca a pacientului.
  • Administrarea unor medicamente, in cazuri particulare, cand situatia o impune, medicul poate recomanda administrarea unor produse farmacologice precum antidepresivele. Modalitatea in care antidepresivele contribuie la contracarea mancatului compulsiv nu este pe deplin clarificata, insa are legatura cu modul in care unele substantele din medicatie echilibreaza substantele chimice de la nivelul creierului, mai precis, pe cele care regleaza emotiile si dispozitia persoanei.

Identificarea tulburarilor alimentare la adolescenti si preadolescenti

Parinti pot acorda atentie anumitor semnale care sunt asociate tulburarilor alimentare. In acest mod, exista posibilitatea sa intervina prompt, acordand sprijin emotional si solicitand ajutorul specialistilor inainte ca situatia sa degenereze.

Din punct de vedere fizic pot observa:

  • Fluctuatii de greutate
  • Probleme din sfera gastrointestinala
  • Ameteli si dificultati de concentrare
  • Dificultati de somn
  • Probleme dentare
  • Modificari la nivelui pielii, parului sau al unghiilor.

Din punct de vedere emotional si comportamental:

  • Adolescentul poate manifesta un control exagerat al mancarii, intentia de a urma diete, dorinta de a slabi
  • Are anumite ritualuri de masa
  • Prefera sa ramana retras, nu doreste sa interactioneze cu alti colegi, prieteni
  • Isi verifica des greutatea corporala
  • Are schimbari bruste de dispozitie.

Supraalimentarea compulsiva netratata creste riscul de dezvoltare al unor probleme fizice si psihice, la adulti si adolescenti, deopotriva. Printre cele mai frecvente se afla:

  • Calitate scazuta a vietii
  • Afectarea vietii profesionale, a rezultatelor scolare
  • Izolare sociala
  • Obezitate
  • Afectiuni medicale in care este implicat excesul ponderal: diabet zaharat de tip 2, afectiuni cardiovasculare, boala de reflux gastroesofagian, sindrom de apnee obstructiva in somn
  • Depresie
  • Tulburare bipolara
  • Anxietate
  • Abuzul de anumite substante.

Indiferent daca persoana in cauza este propriul copil, un membru al familiei sau o persoana draga, incercati sa purtati o conversatie calma, fara a aduce reprosuri. Persoanele cu tulburari de comportament alimentar se simt adesea rusinate de propriile modalitati de a actiona in relatie cu mancarea si nu au nevoie de adancirea acestor trairi de vina si jena.

Solicitati ajutorul medicului de familie, unui nutritionist sau psiholog care va poate indruma cu privire la urmatorii pasi.

Referinte:

Data publicării 06.07.2022