Miozita: cauze, tipuri, simptome, tratament

Miozita reprezinta o miopatie (boala a musculaturii) inflamatorie idiopatica (de cauza necunoscuta) care face parte dintr-un grup de afectiuni caracterizate prin slabiciunea musculara proximala a membrelor, atrofie musculara, modificari biochimice si electromiografice specifice leziunilor musculare si manifestari cutanate caracteristice.
Miozita: cauze, tipuri, simptome, tratament

Din acest grup de miopatii inflamatorii fac parte polimiozita, dermatomiozita cu corpi de incluziune, miozita asociata cu neoplazie (sindrom paraneoplazic) si miozita asociata cu alte boli de tesut conjunctiv.

Cuprins

Cauze miozita

Cauza exacta care determina aparitia manifestarilor clinice ale acestui tip de miopatie nu este cunoscuta, insa majoritatea pacientilor diagnosticati cu miozita au prezentat titruri crescute de autoanticorpi circulanti, fapt care sugereaza o etiologie autoimuna a bolii. Infectiile cu diferite tipuri de agenti bacterieni, utilizarea de droguri recreative, administrarea pe termen lung a anumitor tipuri de medicamente (statine) constituie alti factori implicati in aparitia bolii.

Tipuri de miozita

In functie de manifestarile clinice asociate, cele mai frecvente tipuri de miozita intalnita sunt reprezentate de:

  • Polimiozita care evolueaza cu sindrom febril, slabiciune musculara, artralgii, sindrom Raynaud
  • Dermatomiozita care prezinta manifestari cutanate specifice sub forma de eritem violaceu periorbital si edem al membrelor superioare si/sau inferioare
  • Miozita juvenila diagnosticata in special la adolescente cu varsta de sub 18 ani si asociaza eritem cutanat
  • Miozita toxica indusa de droguri recreationale si medicamente
  • Miozita cu corpi de incluziune diagnosticata in special la persoanele cu varsta de peste 50 ani, afecteaza musculatura extremitatilor de la nivelul degetelor de la maini si picioare sau cea esofagiana, generand dificultati de deglutitie
  • Miozita infectioasa care poate fi cauzata de diferiti agenti bacterieni, virali, fungici si parazitari
  • Miozita necrozanta imun mediata, in evolutia careia are loc necroza rapida a celulelor musculare de la nivelul membrelor.

Poliomiozita

Polimiozita constituie o boala rara, intalnita la 25 din 100.000 de persoane anual, de cauza autoimuna, ale carei manifestari clinice sunt datorate actiunii distructive generate de autoanticorpi asupra fibrelor musculare ale organismului. De regula, procesele inflamatorii afecteaza musculatura proximala distribuita la nivelul membrelor superioare, ale coapselor si soldurilor, toracelui anterior si posterior, abdomenului si gatului.

Inflamatia si slabiciunea musculara poate cauza aparitia de complicatii redutabile cu risc inalt de evolutie nefasta, in cazul in care includ musculatura toracica care asigura respiratia si cea esofagiana implicata in deglutitie.

Manifestarile clinice frecvent intalnite la pacientii cu polimiozita includ:

  • Mialgie (durere musculara) de cauza inflamatorie
  • Disfagie (tulburari de deglutitie)
  • Dificultati de vorbire
  • Dispnee (respiratie dificila)
  • Oboseala cronica
  • Artralgii
  • Sindrom febril
  • Rigiditate musculara in special dimineata la trezire
  • Pierdere ponderala neintentionata.

Pacientii cu polimiozita pot intampina dificultate in efectuarea anumitor activitati cotidiene care implica ridicatul de pe scaun, urcatul scarilor si ridicarea mainilor deasupra capului, datorita afectarii musculaturii care intra in alcatuirea membrelor superioare si/sau inferioare.

Factorii de risc care pot predispune la aparitia polimiozitei includ apartenenta la sexul feminin (persoanele de sex feminin sunt mai predispuse in a dezvolta acest tip de afectiune autoimuna), persoanele care asociaza deja o alta boala autoimuna si populatia cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani.

Dermatomiozita

Dermatomiozita constituie o afectiune cu incidenta scazuta diagnosticata la 1 din 100.000 de persoane la nivel anual, care asociaza manifestari clinice cu risc inalt de evolutie nefavorabila prin complicatiile respiratorii pe care le poate asocia. Studiile desfasurate pana in prezent au concluzionat faptul ca pana la 15% din numarul total al pacientilor cu miozita asociaza la un moment dat in viata o patologie oncologica de tipul cancerului de san, ovarian, pulmonar, de colon sau hematologic asa cum este limfomul.

Principalele cauze care pot induce aparitia dermatomiozitei includ predispozitia genetica a pacientului, preexistenta unei alte patologii de tip autoimun la nivelul organismului, infectiile virale si conditiile de viata care implica expunerea la factori de agresiune externa, de tipul poluarii crescute a aerului.

Alaturi de slabiciunea musculara accentuata care impiedica pacientul sa si mentina pozitia ortostatica, sa urce scarile, sa se ridice sau se aseze pe scaun sau sa isi spele parul, dermatomiozita evolueaza cu aparitia unei eruptii cutanate, in special la nivelul pielii expuse la razele solare. Eritemul de culoare violacee este distribuit in special la nivel periorbital (pleoape si in jurul ochilor), torace anterior, umeri, zona cervicala, torace posterior si scalp.

Simptome miozita

Manifestarile clinice ale miozitei include, de regula, slabiciune musculara, artralgie, mialgie, senzatie de oboseala accentuata, dificultati de inghitire, dispnee si tulburari ale ritmului cardiac in situatia in care procesele inflamatorii se extind si la nivel cardiac.

Alte manifestari clinice ale miozitei pot include dificultati de ridicare ale capului de pe perna, tuse cronica neproductiva, raguseala, gastralgie (durere la nivelul stomacului), dificultati de mentinere ale echilibrului si de coordonare a miscarilor membrelor. Afectarea musculaturii degetelor cauzeaza pierderea dexteritatii pacientului cu aparitia dificultatilor de apucare a obiectelor, de inchidere a nasturilor, efectuarea igienei orale sau pieptanarea parului.

Miozita de etiologie virala poate fi precedata de un sindrom gripal specific infectiilor cauzate de Influenzae virus sau HIV. Miozita instalata pe fondul preexistentei unei alte boli autoimune poate evolua cu manifestari clinice polimorfe, specifice patologiei de fond care poate fi reprezentata de lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida sau sclerodermie.

Analize miozita

Diagnosticul miozitei este complex si presupune constituirea unei echipe medicale multidisciplinare care sa includa dermatolog, neurolog, reumatolog si pneumolog. In functie de manifestarile clinice instalate, pacientul se poate prezenta initial la cabinetul de neurologie pentru adresarea deficitului motor sau la reumatolog pentru determinarea cauzelor de aparitie ale durerilor articulare si musculare. Pentru stabilirea diagnosticului de miozita, anamneza si examenul clinic al pacientului trebuie completate cu o serie de investigatii paraclinice si de laborator care pot include:

  • Determinarea titrului de anticorpi antinucleari, efectuarea de teste genetice, a panelurilor de anticorpi specifici pentru miozita si determinarea valorilor serice ale creatinfosfokinazei
  • Electromiografie pentru inregistrarea activitatii electrice a musculaturii
  • Rezonanta magnetica nucleara pentru depistarea zonelor de necroza tisulara si aprecierea extinderii si severitatii proceselor inflamatorii
  • Biopsie musculara pentru depistarea modificarilor de ordin histopatologic
  • Ecografie musculoscheletala
  • Tomografie computerizata.

Tratament miozita

Miozita constituie o patologie cu evolutie cronica al carei tratament este simptomatic si poate consta in administrarea de corticosteroizi, medicatie imunosupresiva si imunoglobulina intravenosa pentru diminuarea proceselor inflamatorii de la nivelul musculaturii care genereaza aparitia manifestarilor clinice. Fizioterapia efectuata sub indrumarea unui specialist contribuie la mentinerea si imbunatatirea fortei musculare si diminueaza disconfortul algic al pacientului. Stretchingul, baile cu hidromasaj si masajul bland constituie alte recomandari terapeutice pentru ameliorarea simptomatologiei cauzate de miozita.

Complicatii miozita

Mecanismele patologice inflamatorii asociate acestei patologii pot genera leziuni atat asupra aparatului muscular si articular, cat asupra organelor si tesuturilor de la nivel cardiovascular, pulmonar, gastrointestinal si endocrin. Insuficienta respiratorie acuta, miocardita, perdicardita, cardiopatia ischemica, tulburarile de ritm cardiac, riscul de aspiratie al continutului gastric si dificultatile de deglutitie asociate disfunctiei esofagiane si faringiane constituie principalele complicatii cu risc vital ale miozitei.

 

Referinte:

Data publicării 14.01.2025