Poliomielita - o boala infectioasa severa

Poliomielita este o boala determinata de infectia cu poliovirus, o entitate virala care face parte din familia Picornaviridae. Initial au existat 3 variante de poliovirus salbatic, insa serotipurile 2 si 3 au fost eradicate de-a lungul timpului dupa introducerea vaccinurilor in anul 1955. Serotipul 1 inca exista in anumite zone ale globului si poate determina paralizie la persoanele infectate cu aceasta tulpina. Virusul cauzeaza aparitia bolii infecto-contagioase, in special la copiii cu varsta mai mica de 5 ani din tarile subdezvoltate, care nu au beneficiat de vaccinare specifica.
Poliomielita - o boala infectioasa severa

Cuprins

Odata ajuns in organism prin intermediul mucoasei respiratorii sau dupa ingestia de alimente/apa contaminate cu fecale provenite de la bolnavi, poliovirusul se multiplica la nivel faringian si intestinal, cauzand aparitia simptomatologiei specifice de tract respirator si digestiv. In anumite situatii, virusul depaseste bariera hemato-encefalica (BHE) si afecteaza sistemul nervos central, cu distructia neuronilor motori si aparitia paraliziei de tip flasc.

Poliomielita in Romania

In Romania, virusul Polio a determinat aparitia mai multor epidemii intre anii 1927 si 1990, prin infectarea populatiei cu tulpini virale salbatice de tip 2 si 3. Intre 1990 si 1992 au fost inregistrate 13 cazuri de boala cauzate de infectia cu tulpina salbatica de tip 1, iar in aprilie 1992 a fost diagnosticat ultimul pacient cu poliomielita in judetul Giurgiu.

Care sunt simptomele poliomielitei

Manifestarile clinice ale pacientilor cu poliomielita debuteaza dupa perioada de incubatie care se desfasoara pe parcursul a 6-20 de zile (cu limite intre 3 si 35 de zile), cu o medie de 7-14 zile. Mai mult de 90% (90-95%) din totalul bolnavilor infectati cu poliovirus, dezvolta forme asimptomatice de boala, in timp ce restul populatiei prezinta manifestari specifice diferitelor forme de poliomielita:  

Poliomielita abortiva

Forma usoara a bolii poarta numele de poliomielita abortiva si se manifesta sub forma unei raceli sezoniere insotita de fenomene digestive. Principalele simptome care alcatuiesc tabloul clinic al bolii sunt reprezentate de febra, stare de oboseala, mialgii (dureri musculare), angina (durere in gat), cefalee (dureri de cap), senzatie de greata, crampe abdominale si stare generala alterata. Poliomielita abortiva prezinta evolutie de 3 pana la 5 zile si se remite spontan (dispare de la sine) fara aparitia de complicatii pe termen lung.

Poliomielita fara paralizie

Poliomielita fara paralizie poate evolua catre meningita aseptica si determina initial simptomatologie similara poliomielitei abortive. Dupa faza initiala de prodrom, pacientii prezinta manifestari specifice inflamatorii ale foitelor meningeale:

  • Cefalee severa
  • Redoare de ceafa (contractura reflexa involuntara a musculaturii latero cervicale)
  • Fotofobie
  • Senzatie de greata si/sau varsaturi.

Manifestarile dureaza intre 2 si 10 zile.

Poliomielita cu paralizie

Poliomielita cu paralizie este cauza de actiunea directa a virusului asupra sistemului nervos central, putand fi clasificata in:

  • Poliomielita spinala
  • Poliomielita bulbara
  • Poliomielita bulbospinala.

Aceste forme de boala afecteaza mai putin de 1% din persoanele infectate cu poliovirus insa, reprezinta cea mai nefavorabila evolutie, asociind pierderea reflexelor, slabiciune musculara, mialgii si in final, paralizie flasca. Paralizia flasca determina invaliditate permanenta cu afectarea severa a calitatii vietii pacientului si in anumite situatii poate cuprinde musculatura respiratorie cu risc crescut de deces al bolnavului.

Poliomielita spinala (a coloanei vertebrale) este cea mai frecventa forma de poliomielita cu paralizie flasca (70% din cazurile de poliomielita cu paralizie) si se caracterizeaza prin pierderea functiei motorii la nivelul membrelor inferioare. Poliomielita bulbara este prezenta la 2% din bolnavii cu paralizie flasca si evolueaza cu paralizia musculaturii deservite de nervii cranieni. Poliomielita bulbospinala afecteaza 19% din pacientii cu paralizie flasca secundara infectiei cu poliovirus si determina aparitia de manifestari mixte.

Polioencefalita constituie o forma rara de boala care afecteaza mai ales copii mici, determinand aparitia inflamatiei la nivel cerebral.

Sindromul post-polio poate afecta atat copiii, cat si adultii care au trecut printr o infectie cu poliovirus initiala si constituie reaparitia simptomatologiei specifice de boala la intervale de timp de cativa ani fata de episodul infectios primar.

Cum se transmite poliomielita

Sursa de infectie cu virusul Polio este reprezentata de om, patogenul fiind transmis in mod frecvent de catre copii asimptomatici cu status de purtatori sanatosi. Persoanele infectate devin contagioase si pot raspandi activ virusul, cu 7-10 zile inainte de aparitia manifestarilor, durata de eliminare a particulelor virale prin intermediul secretiilor nazo-faringiene fiind de 5-10 zile.

Infectia poate fi raspandita interuman si prin intermediul materiilor fecale ale bolnavilor, timp de 2- 3 saptamani de la debutul bolii si in anumite situatii, incarcatura virala poate persista si mai mult de 4-6 luni in scaunul pacientului.

Transmiterea infectiei virale se realizeaza pe cale fecal-orala prin ingestia de alimente si apa contaminata cu dejecte umane la nivelul carora virusul poate rezista timp mai indelungat. Virusul Polio se poate transmite si aerogen prin intermediul picaturilor de saliva si secretii nazale emise de catre bolnav in timpul stranutului, tusitului sau vorbitului.

Complicatii ale bolii

Complicatiile poliomielitei sunt determinate de instalarea paraliziei de tip flasc si includ atrofia membrelor inferioare si/sau superioare si aparitia escarelor secundare imobilizarii prelungite. In cazurile severe de boala care implica aparitia dificultatilor de inghitire apare riscul de inec si pneumonie de aspiratie. Paralizia muschilor respiratori accesori determina incapacitate de initiere si sustinere a efortului respirator din partea pacientului si reprezinta cea mai nefasta complicatie a poliomielitei cu paralizie.

In prezent nu exista tratament curativ pentru poliomielita, terapia standard in cazul pacientilor cu acest tip de afectiune fiind suportiva, cuprinzand administrarea de antipiretice si antialgice.

Vaccinul anti-poliomielitic

Singura masura de prevenire a poliomielitei este vaccinarea, vaccinul polio fiind introdus in calendarul national de vaccinare din anul 1956. Pana in anul 2008, in Romania a fost administrat vaccinul oral VPO-vaccin viu atenuat, iar din 2009 acesta a fost diversificat prin adaugarea formei injectabile VPI-vaccin inactivat. Administrarea injectabila a vaccinului antipoliomielita are un numar extrem de limitat de contraindicatii si efecte secundare reduse, fiind astfel un preparat sigur si eficient impotriva infectiilor determinate de poliovirus.

VPO prezinta risc de contaminare a mediului cu poliovirusuri prin excretia de poliovirus derivat din vaccin, insa cazurile de boala determinate de acest tip virus derivat din vaccin au fost raportate doar la subiecti neimunizati (persoane care nu au fost vaccinate impotriva virusului Polio). Din acest considerent, copii vaccinati cu VPO trebuie izolati in saloane separate in cazul internarii in spital pentru a nu transmite infectia la nevaccinati.

In cazul VPI, este evitat pasajul intestinal al virusurilor derivate din vaccin cu diminuarea riscului de contaminare a mediului inconjurator si limitarea transmiterii poliovirusurilor salbatice partial inactivate rezultate in urma administrarii VPO. In Romania VPI este utilizat numai in cazul copiilor institutionalizati din maternitati, spitale si centre de copii, restul populatiei pediatrice avand posibilitatea de a alege intre calea orala si cea injectabila de imunizare impotriva poliomielitei.

 

 

Data publicării 29.11.2022