Medicover
La nivel mondial rabia ocupa locul 10 in clasamentul bolilor infectioase letale, cauzand anual aproximativ 59.000 de decese in intreaga lume.
Cuprins
- Modalitati de transmitere a rabiei la om
- Factori de risc
- Virusul rabic
- Simptome rabie la om
- Diagnosticarea rabiei la om
- Tratament rabie
- Complicatii
Modalitati de transmitere a rabiei la om
Rabia constituie o zoonoza (afla mai multe despre boli transmise de la animale la om) care afecteaza o varietate larga de vertebrate cu sange cald, inclusiv lilieci, vulpi, sconcsi, ratoni si mai ales caini. Rabia la om apare ocazional, atunci cand virusul este inoculat prin intermediul muscaturii animalului bolnav sau la contactul unei leziuni tegumentare preexistente cu saliva contaminata a mamiferului. Transmiterea interumana a virusului rabic nu a fost confirmata, insa este de mentionat faptul ca infectia poate surveni si prin contactul cu animalele moarte, datorita capacitatii patogenului de a-si pastra virulenta pentru perioade relativ lungi de timp.
Cainii fara stapan reprezinta vectorii cel mai des implicati in transmiterea rabiei la om, copii cu varste cuprinse intre 5 si 14 ani prezentand risc crescut de a contracta infectia datorita tendintei lor de a interactiona nesupravegheati cu aceste animale.
Factori de risc
Principalii factori de risc care predispun la transmiterea virusului rabic la om includ:
- Desfasurarea de activitati recreative sau sportive in natura - hiking, camping, speologie, vanatoare
- Anumite ocupatii - medici veterinari, tehnicieni veterinari, lucratorii din serviciul public de gestionare al cainilor fara stapan (ecarisaj), lucratorii pentru reabilitarea faunei salbatice.
Virusul rabic
Virusul rabic este un patogen neurotrop (afecteaza sistemul nervos central) cu raspandire larga la nivelul intregului glob, cu exceptia Antarcticii. Asia si Africa reprezinta cele mai frecvent afectate continente insa in ultima perioada sunt raportate din ce in ce mai multe cazuri de rabie inclusiv pe teritoriul Europei, in special la persoanele care se intorc din calatoriile in aceste zone.
Dupa inoculare prin muscatura, virusul se localizeaza mai ales in tesutul muscular si se replica lent la acest nivel, ramanand cantonat la nivelul portii de intrare pentru perioade variabile de timp, ceea ce determina aparitia unei perioade mai scurte sau mai lungi de incubatie pana la debutul manifestarilor clinice.
De la nivel muscular, virusul traverseaza caile nervoase ale sistemului nervos periferic pentru a ajunge in final la nivelul sistemului nervos central. Odata ajuns la nivel cerebral, virusul isi continua proliferarea cauzand aparitia manifestarilor clinice sugestive pentru encefalita rabica.
Simptome rabie la om
Perioada de incubatie (de la inoculare pana la aparitia manifestarilor clinice) a lisavirusului rabiei este cuprinsa de regula intre 2 si 3 luni, insa poate varia de la o saptamana pana la un an, in functie de localizarea portii de intrare a patogenului si incarcatura virala. De regula incubatia este mai scurta in cazul inocularilor care intereseaza fata, gatul si scalpul si zonele bogate in terminatii nervoase maini, fata, organe genitale.
Manifestarile clinice generale nespecifice ale infectiei cu virusul rabic include:
- Sindrom febril
- Durere si parestezii (senzatie de furnicatura/mancarime/arsura) la nivelul portii de intrare urmate de hiperestezie cutanata.
In functie de manifestarile clinice asociate, infectia se poate manifesta sub forma de encefalita virala sau paralizie progresiva.
Pe masura ce patogenul avanseaza catre sistemul nervos central apar manifestari clinice specifice encefalitei virale care include:
- Cefalee
- Fotofobie (sensibilitate dureroasa la lumina)
- Hiperestezie auditiva (pacientul este deranjat de zgomote)
- Hiperexcitabilitate psiho-motorie
- Agitatie
- Halucinatii
- Hidrofobie.
Odata instalate, manifestarile clinice se agraveaza si progreseaza catre delir, convulsii si deces in maxim 7 zile de la debutul simptomelor.
Rabia paralitica constituie aproximativ 20% din totalul cazurilor diagnosticate cu acest tip de infectie virala si prezinta o evolutie mai putin zgomotoasa din punct de vedere al tabloului clinic. Manifestarile clinice evolueaza pentru o perioada de timp mai indelungata si includ stare de apatie a pacientului si paralizii care se extind progresiv de la poarta de intrare catre musculatura respiratorie accesorie cauzand stop cardio-respirator.
Diagnosticarea rabiei la om
Diagnosticul virusologic al rabiei se bazeaza pe identificarea patogenului la nivelul secretiilor salivare sau tesuturilor pacientului (tegument de la nivelul portii de intrare) prin diferite tehnici care pot detecta virusul intreg, antigene virale sau acizi nucleici virali.
Diagnosticul post-mortem se realizeaza prin evidentierea leziunilor caracteristice la nivelul cornului lui Amon (hipocampul-componenta a creierului care face parte din sistemul limbic si joaca un rol important in trecerea informartiei din memoria de scurta durata in cea de lunga durata) si prin cultivarea virusului prin inoculare la soareci.
Tratament rabie
Dupa contactul infectant, leziunea tegumentara trebuie toaletata imediat cu apa si sapun sau apa oxigenata fara a fi suturata. Tratamentul preventiv consta in administrarea imediata de vaccin antirabic care are rolul de a potenta raspunsul imun al gazdei la acest patogen si de a diminua riscul de aparitie al encefalitei virale.
Dupa instalarea simptomelor, terapia antirabica implica admistrarea de vaccin antirabic in doze succesive si administrarea de imunoglobulina antirabica. Alaturi de acestea, tratamentul suportiv are ca scop sedarea pacientului si sustinerea functiilor vitale ale acestuia de-a lungul evolutiei bolii.
Complicatii
Dupa debutul simptomatologiei, prognosticul infectiilor cu virusul rabic este deosebit de rezervat, encefalita cauzata de lisovirusul rabiei fiind letala in 100% din cazuri.
Principalele recomandari cu privire la prevenirea contaminarii cu virusul rabic includ:
- Vaccinarea cainilor impotriva rabiei in conformitate cu legislatia in vigoare.
- Controlarea spatiilor in care se deplaseaza animalele de companie pentru a preveni contactul acestora cu animale salbatice sau fara stapan bolnave.
- Evitarea contactului cu animale straine sau salbatice.
- Ingrijirea corespunzatoare a leziunilor produse prin muscaturi de animal si administrarea prompta post expunere a vaccinului antirabic.
- Vaccinarea periodica a persoanelor care intra frecvent in contact cu animale domestice si/sau salbatice.
Referinte:
- Ecology and evolution of rabies virus in Europe, Journal of General Virology
- Rabies
- Rabies and rabies research: past, present and future, Zhen Fang Fu
- Rabies Prevention and Control, CDC
