Uveita: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Uveea reprezinta o membrana subtire, puternic vascularizata alcatuita din iris, corp ciliar si coroida, aflata intre retina si sclera. Uveita reprezinta inflamatia tractului uveal si este mai frecvent diagnosticata la populatia adulta, cu varsta cuprinsa intre 20 si 59 de ani, insa poate afecta si copiii. Inflamatia tractului uveal este insotita de disconfort dureros local si necesita administrare de tratament oftalmologic pentru a preveni evolutia pe termen lung si aparitia complicatiilor care pot fi reprezentate de cataracta, glaucom, edem macular si pierderea vederii.
Uveita: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Cuprins

Cauze uveita si factori de risc

In majoritatea situatiilor, uveitele sunt idiopatice (nu se cunoaste cauza care le determina aparitia), insa exista si situatii in care inflamatia tractului uveal poate fi cauzata de:

  • Leziuni oculare traumatice sau care apar dupa expunerea la substante chimice
  • Interventii chirurgicale in sfera oftalmologica
  • Infectii bacteriene: tuberculoza, boala Lyme, sifilis
  • Infectii parazitare: toxoplasmoza, toxocara
  • Neoplazii, in special de tip hematooncologic-limfoame
  • Patologii inflamatorii cronice: boala Crohn, colita ulcerativa
  • Boli autoimune cu manifestare sistemica: boala Behcet, sarcoidoza, spondilita anchilozanta, lupus eritematos sistemic.

Principalii factori de risc care predispun la aparitia uveitelor includ in mod frecvent varsta (persoanele cu varsta intre 20 si 59 de ani sunt mai predispuse la aparitia acestei afectiuni), asocierea unei patologii autoimune si fumatul.

Tipuri de uveita

In functie de localizarea procesului inflamator, uveita poate fi impartita in mai multe categorii:

  • Uveita anterioara cunoscuta si ca irita, forma cea mai des intalnita a acestei afectiuni implica inflamatia portiunii anterioare a globului ocular.
  • Uveita intermediara sau ciclita se datoreaza extravazarii sangelui la nivelul maculei si se manifesta prin umplerea spatiului vitros cu umoare apoasa.
  • Uveita posterioara sau coroidita se manifesta prin inflamatia coroidei sau a retinei.
  • Panuveita reprezinta cea mai severa forma a uveitei intrucat afecteaza toate componentele globului ocular incepand din posterior pana la nivelul anterior al acestuia.

Uveitele acute asociaza evolutia rapida a simptomatologiei cu ameliorarea acestora dupa 3 luni de tratament, recurente atunci cand episoadele de inflamatie ale tractului uveal sunt intercalate cu perioade asimptomatice si cronice, care se desfasoara pe durate indelungate de timp care depasesc de regula 3 luni.

Simptome uveita

Uveita anterioara are potential de cronicizare si se manifesta prin:

  • Durere oculara
  • Sensibilitate dureroasa la lumina intensa
  • Hiperemie conjunctivala (inrosirea ochiului)
  • Scaderea acuitatii vizuale.

Uveita intermediara este caracterizata de extravazarea sangelui la nivelul maculei si se manifesta prin:

  • Aparitia miodezopsiilor (puncte sau pete negre care apar in campul vizual)
  • Vedere incetosata
  • Diminuarea acuitatii vizuale.

Uveita intermediara NU este insotita de durere oculara.

Uveita posterioara poate fi insotita de miodezopsii care diminueaza acuitatea vizuala si poate determina aparitia formelor recurente sau cronice de inflamatie ale tractului uveal.

Panuveita, cea mai severa forma a inflamatiei tractului uveal, poate asocia oricare din manifestarile anterior mentionate si prezinta risc crescut de aparitie a complicatiilor, cea mai grava fiind pierderea vederii.

Aparitia miodezopsiilor, durerea oculara atraumatica spontana si tulburarile de vedere instalate brusc constituie principalele indicatii de prezentare la cabinetul de oftalmologie in vederea efectuarii de investigatii cu rol diagnostic.

Stabilirea diagnosticului de uveita

Diagnosticul acestei patologii oftalmologice este stabilit de catre medicul specialist prin intermediul anamnezei si al examenului clinic efectuat dupa administrarea de picaturi cicloplegice care determina marirea pupilei si blocarea temporara a muschiului ciliar (muschiul care intervine in reglarea reflexului de acomodare pentru vizualizarea obiectelor plasate la distante diferite).

Suplimentar, medicul oftalmolog poate recomanda pacientului o serie de investigatii aditionale pentru stabilirea diagnosticului etiologic al uveitei care pot include analize de laborator pentru determinarea agentului etiologic infectios care genereaza inflamatia. Teste imagistice (rezonanta magnetica nucleara, computer tomografie sau tomografie in coerenta optica) sunt utilizate pentru evaluarea extinderii procesului inflamator la nivelul diferiteor componente oculare, in timp ce angiografia, fluoresceina sau angiografia verde indocianina pentru vizualizarea vaselor de sange ale ochiului.

Formular de programare

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Tratament uveita

Tratamentul uveitelor este etiologic si are ca scop indepartarea cauzei care determina aparitia inflamatiei, putand cuprinde:

  • Administrarea de antibiotice in cazul uveitelor de cauza infectioasa.
  • Administrarea de corticosteroizi locali sub forma de picaturi oftalmice sau sistemici pe cale orala si imunosupresoare pentru diminuarea inflamatiei tractului uveal de cauza autoimuna.

Managementul complicatiilor poate fi realizat prin interventie chirurgicala la pacientii cu uveita ce asociaza cataracta sau dezlipire de retina sau vitrectomie-interventie chirurgicala care implica indepartarea vitrosului rezervata uveitelor cu evolutie severa. Inserarea intraoculara de dispozitive care elibereaza in mod constant corticosteroizi timp de 2-3 ani este practicata la pacientii care prezinta uveita recurenta sau forme cronice ale acestei patologii.

Tratamentul simptomatic al uveitelor presupune administrarea de picaturi oculare pe baza de corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei locale alaturi de picaturile cicloplegice si midriatice pentru ameliorarea spasmelor irisului si corpului ciliar.

Este important de mentionat faptul ca tratamentul corticoid trebuie initiat si efectuat numai la recomandarea si in conformitate cu indicatiile medicului oftalmolog pentru a preveni riscul de aparitie al efectelor adverse asociate acestor substante farmacologice.

Pacientul este indrumat sa revina periodic la cabinetul de oftalmologie pe durata administrarii medicatiei corticoide, in vederea evaluarii de catre medic a raspunsului terapuetic obtinut si eventual ajustarea dozelor de tratament, astfel incat beneficiile antiinflamatorii sa depaseasca riscul de aparitie al efectelor adverse.

Metodele de preventie ale uveitelor difera in conformitate cu etiologia afectiunii si pot include spalarea frecventa a mainilor inainte de atingerea ochilor, evitarea contactului cu persoane care prezinta infectii bacteriene/virale si managementul medicamentos adecvat al patologiilor autoimune cu evolutie sistemica, alaturi de respectarea programului de vizite medicale recomandate de catre specialist.

 

Referinte:

Data publicării 13.08.2024