Urticaria - de ce apare si cum o tratam

Urticaria este o eruptie brusca, care se manifesta prin aparitia de papule (basicute) si placi eritematoase (pete rosii extinse), mobile, intens pruriginoase care evolueaza timp de 24 de ore si se remit in totalitate in decurs de cateva zile.
Urticaria - de ce apare si cum o tratam

Cuprins

Ce este urticaria

Urticaria este o eruptie brusca, care se manifesta prin aparitia de papule (basicute) si placi eritematoase (pete rosii extinse), mobile, intens pruriginoase care evolueaza timp de 24 de ore si se remit in totalitate in decurs de cateva zile. Urticaria reprezinta o patologie acuta frecvent intalnita in practica medicala curenta, care afecteaza intre 15 si 20% din populatia totala a globului, cel putin odata in timpul vietii.

Urticaria inregistreaza incidenta maxima la copii, persoanele de sex feminin cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani si cele care asociaza teren atopic (sunt predispuse la alergii), majoritatea cazurilor de urticarie cronica fiind inregistrate la populatia asiatica urmata de cea europeana si din nordul Americii.

Care sunt simptomele urticariei

Manifestarile cardinale care intra in alcatuirea tabloului clinic evolutiv al pacientilor cu urticarie sunt reprezentate de catre:

  • Edem - dilatatia vasculara favorizeaza transudarea plasmei (acumulare de lichid în spatiul interstitial) datorita permeabilitatii vasculare crescute.

Angioedemul asociat urticariei se manifesta in general prin durere la nivelul buzelor si ochilor datorata mecanismelor inflamatorii care pot fi mediate de bradikinina sau histamina.

  • Eritem - sau roseata pielii se datoreaza vasodilatatiei cu eliberarea mediatorilor neurali;
  • Pruritul – mancarimea este favorizata de stimularea terminatiilor nervoase de catre mediatorii chimici.

Mecanismele patologice care favorizeaza aparitia urticariei implica alaturi de celulele mastocitare si alti mediatori inflamatori reprezentati de leucotriene si citokine specifice, care favorizeaza constituirea infiltratelor celulare cu limfocite, eozinofile si bazofile.

Eruptia tegumentara poate fi localizata in anumite zone ale corpului sub forma de leziuni a caror extindere poate varia de la cativa milimetri pana la dimensiunea unei palme, sau dimpotriva, poate afecta regiuni mai mari ale pielii prezentand tendinta de confluare. Eruptia tegumentara pruriginoasa poate determina disconfort accentuat pacientului in timpul somnului si al activitatilor cotidiene cu alterarea calitatii vietii acestuia.

Urticaria poate fi de tip acut inregistrand o durata de evolutie a manifestarilor care nu depaseste 6 saptamani si cronic de tip spontan sau indus. Forma cronica spontana a acestei boli evolueaza cu aparitia brusca a eruptiei tegumentare care se datoreaza activitatii crescute a celulelor mastocitare dupa activarea acestora de catre anumiti anticorpi de etiologie necunoscuta.

Urticaria cronica de tip indus se datoreaza actiunii anumitor factori de tip fizic si chimic asupra pielii si se manifesta sub forma de dermografism simptomatic, urticaria la rece, urticarie intarziata la presiune, urticarie solara, aquagenica sau termica si angioedem vibrator (se manifesta la persoanele care lucreaza cu motostivuitoare, masini de tuns iarba).

Care sunt cauzele urticariei

Aparitia urticariei poate fi declansata atat de mecanisme alergice cat si nonalergice, leziunile tegumentare fiind datorate eliberarii de histamina si a altor compusi in urma degranularii mastocitare. Aceste substante determina dilatatie vasculara, extravazare de fluide in derm si aparitia edemului consecutiv.

Factorii etiologici implicati in mod frecvent in aparitia manifestarilor clinice specifice ale diferitelor tipuri de urticarie sunt reprezentati de catre:

  • Alimente: lapte de vaca, oua, alune, nuci, soia, fructe de mare, capsuni, fructe de padure, kiwi, cacao;
  • Aditivii alimentari si conservatii determina alergii alimentare insotite de urticarie;
  • Medicamente: aspirina, anumite antibiotice, analgezicele, medicatia antireumatica;
  • Infectiile virale reprezentate de raceala banala, mononucleoza infectioasa si hepatita;
  • Agenti chimici care intra in compozitia cosmeticelor, parfumurilor, detergentilor;
  • Factori externi: radiatii UV, frig extrem (urticaria cronica la rece este declansata de reincalzirea tegumentelor dupa expunerea la temperaturi scazute), apa, vibratii, presiune (haine stramte, ortostatism prelungit);
  • Intepaturile de insecte: viespi, albine, paianjeni, tantari, furnici;
  • Factori de stress emotional.

Urticaria acuta care se manifesta in contextul unei reactii alergice severe este insotita in mod frecvent de senzatia de ameteala, dificultati respiratorii, edem la nivelul buzelor, limbii si al mucoasei respiratorii, manifestari specifice anafilaxiei. Aceste manifestari constituie o urgenta medicala si necesita prezentarea cat mai rapida la camera de garda in vederea administrarii de tratament specific.

Urticaria idiopatica este o forma de urticarie a carei agent etiologic nu poate fi identificat prin intermediul anamnezei si al investigatiilor recomandate de catre medicul specialist alergolog. Majoritatea cazurilor de urticarie acuta idiopatica adresate medicului specialist apar dupa un episod de infectie virala, acest tip de urticarie fiind asociat extrem de rar cu alimente, medicamente sau expunerea la anumiti alergeni topici. 

Urticaria - de ce apare si cum o tratam

Diagnosticul urticariei

Diagnoscticul acestei afectiuni este stabilit de catre medicul alergolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza si examenul clinic amanuntit al pacientului cu eruptie tegumentara specifica. Anamneza pacientului trebuie sa cuprinda informatii detaliate asupra medicatiei de fond administrate in mod curent, alimentatia acestuia, istoricul alergic personal/familial al bolnavului si existenta eventualelor comorbiditati asociate.

In anumite situatii, dermatologul poate recomanda efectuarea unui set de analize care include hemoleugrama completa cu formula leucocitara, determinarea IgE total si realizarea de paneluri specifice de alergeni alimentari sau teste cutanate (prick test) pentru evidentierea agentului etiologic implicat in aparitia urticariei.

Formele atipice de urticarie cu durata de evolutie indelungata prezinta recomandare de efectuare a unei biopsii de la nivelul leziunilor in vederea realizarii diagnosticului diferential cu alte tipuri de patologii care asociaza simptomatologie similara: sindrom Gleich (angioedem episodic cu eozinofilie), sindrom Wells (celulita eozinofilica), pemfigus bulos aflat in stadiul de evolutie care precede constituirea leziunilor buloase sau sindroame inflamatoare de cauza autoimuna.

Care este tratamentul urticariei

Principiile tratamentului aplicat in cazul acestei afectiuni cuprind indepartarea agentului etiologic si a triggerilor care favorizeaza aparitia eruptiilor pruriginoase la nivelul pielii, obtinerea tolerantei la actiunea anumitor tipuri de factori implicati in aparitia urticariei induse (de expunerea la soare, contactul cu apa) si nu in ultimul rand preventia degranularii mastocitare care genereaza aparitia manifestarilor specifice ale patologiei.

Cea mai insemnata metoda de preventie a urticariei este reprezentata de identificarea corecta a agentului etiologic determina aparitia bolii si indepartarea acestuia pe cat posibil (realizabil in aproximativ 50% din cazuri). In cazul urticariei acute cu punct de plecare alimentar sau medicamentos este recomandat ca pacientul sa tina un “jurnal” al alimentelor consumate si a medicatiei administrate in care sa consemneze momentul aparitiei eruptiilor cutanate, pentru facilitarea izolarii agentului etiologic al afectiunii.

In cazul pacientilor care prezinta in antecedent episoade de urticarie acuta este recomandata evitarea administrarii de aspirina, antiinflamatoarelor nesteroidiene dar si a opiaceelor si alcoolului.

Tratamentul medicamentos al afectiunii cuprinde utilizarea antihistaminicelor H1 care blocheaza receptorii de histamina de pe suprafata celulelor, diminuand astfel pruritul si implicit starea generala de disconfort a pacientului. Medicul curant este cel care decide tipul si doza de antihistaminic care urmeaza a fi utilizat dar si intervalul orar la care se va administra.

Antihistaminicele de prima generatie prezinta efect anticolinergic pronuntat si actiune sedativa asupra sistemului nervos central putand genera reactii adverse importante in cazul asocierii cu analgezice, hipnotice sau sedative. Majoritatea efectelor secundare generate de antihistaminice asupra sistemului nervos implica diminuarea capacitatii de coordonare motorie, aspect deosebit de important in timpul sofatului si manevrarii utilajelor datorita riscului de aparitie al accidentelor.

In situatiile in care nu se obtine un rezultat favorabil dupa administrarea antihistaminicelor se poate recurge la terapia cortizonica (prednison sau metilprednisolon) dar pentru o durata scurta de timp, in general mai putin de 7 zile. Tratamentele corticosteroide orale pot fi aplicate la recomandarea medicului specialist si in cazul unui episod de urticarie acuta care se manifesta in perioadele de exacerbare ale formelor cronice.

Tratamentul cu imunomodulatoare implica administrarea de ciclosporine, substante active care actioneaza prin inhibarea sintezei limfocitare de interleukina 2. Inainte de initierea tratamentului imunomodulator este necesara efectuarea unor investigatii pentru evaluarea functiei renale deoarece ciclosporinele pot genera afectarea sistemului excretor.

Cazurile severe de urticarie insotite de angioedem sunt tratate cu adrenalina injectabila, hidrocortizon si antihistaminice datorita riscului de aparitie al anafilaxiei la acesta categorie de pacienti.

Afla mai multe: 

Data publicării 19.03.2021
Data ultimei actualizari 29.05.2023