Amigdalita: cauze, simptome si tratament

Amigdalita reprezinta o inflamatie acuta a amigdalelor palatine, mase de tesut limfatic de forma ovala, localizate la nivelul gatului de o parte si de a uvulei (omusor) in perimetrul faringelui, cu rol important in secretia anticorpilor implicati in generarea raspunsului imun de aparare al organismului. Afectiunea este intalnita frecvent la copii prescolari si preadolescenti insa poate afecta si adultii, boala avand incidenta crescuta in special in lunile reci de toamna si iarna.
Amigdalita: cauze, simptome si tratament

Cuprins

Ce reprezinta amigdalita?

Amigdalita reprezinta o inflamatie acuta a amigdalelor palatine, mase de tesut limfatic de forma ovala, localizate la nivelul gatului de o parte si de a uvulei (omusor) in perimetrul faringelui, cu rol important in secretia anticorpilor implicati in generarea raspunsului imun de aparare al organismului. Afectiunea este intalnita frecvent la copii prescolari si preadolescenti insa poate afecta si adultii, boala avand incidenta crescuta in special in lunile reci de toamna si iarna.

Evolutia amigdalitelor este spontan favorabila indiferent de agentul etiologic implicat, majoritatea pacientilor prezentand o remitere a simptomatologiei in decurs de aproximativ 1 saptamana de la debut.

Care sunt cauzele amigdalitei?

Inflamatia amigdalelor palatine se datoreaza in mai mult de jumatate din cazuri unei infectii respiratorii cu adenovirus, rinovirus, influenzae virus, virus respirator sincitial sau coronavirus si in situatii mai putin intalnite virusului Epstein Barr, herpes simplex, citomegalovirusului sau virusului imunodeficientei umane HIV.

Agentii etiologici care genereaza amigdalita bacteriana sunt reprezentati majoritar de bacterii streptococice (streptococii beta hemolitici de grup A) care survin de obicei in urma unei infectii respiratorii virale initiale. Mai putin intalnite in practica medicala curenta sunt amigdalitele determinate de infectia bacteriana cu S. pneumoniae, tulpini rezistente de S. aureus MRSA, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Bordetella pertussis, Fusobacterium, Corynebacterium diphteriae, Treponema pallidum sau Neisseria gonorrhoeae.

Bacteriile anaerobe se afla printre cele mai putine cauze ale amigdalitelor, infectiile determinate de acestea determinand procese inflamatorii acute la nivelul mucoaselor faringiene si amigdaliene care necesita investigatii speciale suplimentare de diagnostic.

Simptomele amigdalitei

Tabloul clinic al pacientilor care sufera de amigdalita este constituit din semne si simptome care includ:

  • Odinofagie (durerea in gat la inghitit);
  • Eritem si edem al amigdalelor;
  • Febra;
  • Cefalee;
  • Frisoane;
  • Oboseala accentuata si stare generala alterata;
  • Depozite albicioase constituite din leucocite degradate si resturi celulare pe suprafata amigdalelor in formele de amigdalita pultacee de cauza bacteriana;
  • Adenopatii submandibulare;
  • Otalgie;

Simptome mai putin frecvente ale amigdalitelor sunt reprezentate de senzatia de greata, varsaturi, inapetenta, halitoza (respiratie urat mirositoare), modificari ale intensitatii vocii (datorate extinderii proceselor inflamatorii la nivelul laringelui), stare de anxietate si senzatia de lipsa de aer.

Amigdalita: cauze, simptome si tratament

Diagnosticul de amigdalita

Diagnosticul amigdalitei este stabilit pe baza anamnezei si examenului clinic al pacientului, in timp ce investigatiile de laborator reprezentate de exsudatul faringian au rolul de a identifica microorganismele implicate in inflamatia acuta a mucoasei amigdaliene.

Exsudatul faringian poate fi utilizat atat pentru realizarea testelor imunocromatografice rapide pentru detectia infectiei virale gripale sau virus sincitial si bacteriene cu streptococ beta hemolitic de grup A, cat si pentru efectuarea culturilor pe medii speciale, in vederea obtinerii cresterii bacteriene si efectuarii ulterioare a antibiogramei specifice germenilor patogeni obtinuti. Hemoleucograma completa poate orienta medicul curant asupra etiologiei virale sau bacteriene a amigdalitei in functie de modificarea anumitor parametri ai analizei.

Determinarea anticorpilor antistreptolizina O ASLO din sange la un interval de 3-6 saptamani de la debutul simptomatologiei poate oferi informatii retrospective cu privire la etiologia amigdalitelor cauzate de streptococul beta hemolitic de grup A. Serologia pentru virusul Epstein Barr, infectia treponemica si HIV stabileste diagnosticul etiologic al amigdalitei la pacientii care asociaza simptomatologie clinica specifica acestor afectiuni.

Tratamentul amigdalitei

Tratamentul simptomatic al amigdalitei prevede utilizarea antialgicelor, antitermicelor si uneori a corticosteroizilor pentru reducerea discomfortului dureros al pacientului, in timp ce terapia etiologica se adreseaza agentului care induce aparitia manifestarilor si cuprinde administrarea de antibiotice orale sau parenterale in functie de gravitatea cazului (celulita amigdaliana sau abcesele amigdaliene necesita supraveghere atenta si tratament antibiotic intravenos).

Tratamentul chirurgical pentru indepartarea amigdalelor (amigdalectomie) este rezervat pacientilor cu amigdalita cronica (mai mult de 7 episoade pe an) in cazul carora nu se obtine un raspuns terapeutic favorabil prin administrarea medicatiei specifice.

Afla mai multe:

Data publicării 13.01.2022
Data ultimei actualizari 14.01.2022