Anevrism de aorta: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Anevrismul de aorta constituie o dilatare a aortei, cea mai mare artera a organismului uman care asigura transportul sangelui oxigenat de la inima catre toate tesuturile si organele corpului. Odata cu inaintarea in varsta, aorta isi pierde flexibilitatea si poate fi afectata de aparitia dilatatiilor, insa in conditii fiziologice, diametrul maxim al vasului nu trebuie sa fie mai mare de 4 cm. Dilatarile patologice ale aortei depasesc cu 50% diametrul initial al zonei afectate, indiferent de localizarea lor, anevrismele prezentand risc de ruptura spontana in cazurile severe.
Anevrism de aorta: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Cuprins

Tipuri de anevrisme ale aortei

Anevrismele pot fi clasificate in mai multe categorii, in conformitate cu aspectul si localizarea dilatarii, dupa cum urmeaza:

  • Anevrism de aorta fusiform, cand dilatarea este simetrica si afecteaza intreaga circumferinta a vasului
  • Anevrism aortic sacciform, cand dilatarea este asimetrica si afecteaza doar o anumita portiune a circumferintei aortei
  • Anevrism al aortei toracice descendente, al aortei abdominale sau toraco-abdominal extins.

Anevrism aortic - particularitati

Probabilitatea de deces in cazul ruperii unui anevrism de aorta este estimata a fi de aproximativ 90%. La nivel mondial, in anul 2019 au fost inregistrate 172.427 de decese ca urmare a acestui tip de sindrom aortic acut (aproximativ 1/201 de persoane). Studiile desfasurate pana la momentul actual au demonstrat o preponderenta mai mare a deceselor la pacientii de sex masculin si in cazul varstnicilor.

Din punct de vedere al distributiei la nivel global al deceselor survenite ca urmare a disectiei de aorta, se observa o crestere a numarului de cazuri la nivelul populatiei din Europa de Est, Asia centrala si de Sud si Japonia, in comparatie cu Europa de Vest si America.

Aceasta particularitate referitoare la numarul crescut al deceselor asociate disectiei de aorta este explicata prin accesul limitat la serviciile medicale si lipsa preventiei efectuate in cadrul populatiei generale de catre medicii de familie cu privire la patologiile cardiovasculare. Fumatul, obezitatea si hipertensiunea arteriala constituie factori de risc modificabili pentru anevrism, respectiv disectia de aorta, a caror actiune poate fi modulata, astfel incat sa fie prevenite cu succes evenimentele nefaste asociate acestei patologii vasculare. Afla mai multe despre cum ne protejam sanatatea cardiovasculara?

Cauze anevrism de aorta

Patologiile genetice cauzeaza in mod frecvent aparitia dilatatiilor de aorta, dintre acestea sindromul Marfan constituind o boala cu transmitere autozomal dominanta, care implica existenta unei mutatii la nivelul genei care asigura sinteza fibrilinei (glicoproteina care intra in alcatuirea tesutului conjuctiv) care poate genera anevrisme aortice. Sindromul Ehlers Danlos vascular, anevrismul de aorta toracica de tip familial, sindromul Loyes Dietz si bicuspidia aortica reprezinta alte patologii cu transmitere ereditara care pot asocia de-a lungul evolutiei dilatari ale aortei.

Factori de risc

Factorii de risc nemodificabili pentru anevrismele aortice sunt reprezentati de:

  • Apartenenta pacientului la varsta mai mare de 65 de ani
  • Sexul masculin.

Factorii de risc modificabili include:

  • Fumatul
  • Obezitatea
  • Consumul de stimulente (cocaina).

Patologiile asociate in mod frecvent cu anevrismul de aorta includ:

  • Hipertensiunea arteriala cronica
  • Boala pulmonara cronica obstructiva
  • Afectiunile renale cronice
  • Infectiile bacteriene
  • Feocromocitomul
  • Vasculitele.

Simptome anevrism de aorta

Anevrismele aortice de dimensiune redusa pot evolua asimptomatic pentru perioade indelungate de timp, fiind descoperite accidental de catre medic.

Manifestarile clinice asociate dilatatiilor aortei difera in conformitate cu localizarea modificarilor diametrului vasului si pot fi reprezentate de:

  • Durere brusc instalata, intensa, lancinanta (ascutita) in partea superioara a toracelui posterior, tuse, dispnee (respiratie dificila), fatigabilitate accentuata si tulburari de deglutitie in cazul anevrismelor de aorta toracica
  • Durere abdominala acuta profunda care poate iradia lombar, fesier la nivelul perineului sau chiar al membrelor inferioare, senzatia de plenitudine postprandiala dupa consumul unor cantitati reduse de alimente si senzatia de pulsatilitate in abdomen în cazul anevrismelor abdominale voluminoase.

Diagnosticul de anevrism de aorta

Alaturi de anamneza si examenul clinic al pacientului, investigatiile imagistice reprezentate de ecocardiografia transtoracica, ecografia transesofagiana, ecografia abdominala, aortografia cu substanta de contrast, tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN) constituie principalele metode de diagnostic ale anevrismului de aorta.

Tratament anevrism de aorta

Tratamentul variaza in conformitate cu dimensiunea anevrismului, localizarea si factorii de risc asociati de catre pacient. Scopul tratamentului este acela de a preveni aparitia unui eveniment acut de tipul rupturii sau disectiei si poate fi de tip farmacologic sau interventional. Antiagregantele plachetare, antihipertensivele, si statinele constituie o parte din variantele terapeutice medicamentoase recomandate pacientilor cu anevrism de aorta.

Interventia chirurgicala

Tratamentul interventional in cazul pacientilor cu anevrism de aorta poate fi de tip endovascular sau chirurgical clasic.

Repararea endovasculara a aortei prin procedeu EVAR are ca principal scop excluderea unei leziuni aortice din circulatia sangvina, cu ajutorul unui stent-graft care previne dilatarea suplimentara, si in cazuri severe, ruptura aortei. Complicatiile tehnicii EVAR includ infectii tisulare la locul de abord chirurgical, complicatii aortice, neurologice si endoleakuri.

Interventia chirurgicala clasica este utilizata pentru a preveni evenimentele acute reprezentate de ruptura si disectie de aorta si poate implica mai multe tehnici, in conformitate cu localizarea dilatarii vasculare. Bypassul inimii stangi, bypassul partial si circulatia extracorporeala, cu mentinerea pacientului in hipotermie profunda constituie tehnici utilizate in chirurgia arcului aortic care reduc semnificativ riscurile asociate acestui tip de interventii.

Repararea deschisa a aortei abdominale implica de regula o laparotomie mediana standard care poate fi efectuata si printr-un abord retroperitoneal stang.

Riscul de paraplegie in cazul interventiei chirurgicale clasice de reparare a aortei toraco-abdominale este de aproximativ 6-8%. Alte riscuri asociate tratamentului interventional al anevrismului aortic se refera la hipoxia diferitelor organe (rinichi, intestin) si tesuturi (membre inferiorare) ale organismului, tromboze, hemoragii gastrointestinale, tulburari ale ritmului cardiac, infectii ale graftului, accident vascular cerebral sau leziuni ale coloanei spinale care se poate solda cu paralizie.

Dupa interventia chirurgicala pentru tratarea unui anevrism aortic, pacientul isi poate relua mare parte din activitatile cotidiene la aproximativ 4-6 saptamani, insa este important de mentionat faptul ca recuperarea totala se poate extinde pentru o perioada de 2-3 luni.

Dupa efectuarea tratamentului chirurgical, pacientul trebuie sa adopte o serie de schimbari ale stilului de viata care sa includa obligatoriu:

  • Renuntarea la fumat
  • Implementarea unui regim alimentar sanatos
  • Mentinerea unei greutati corporale adecvate inaltimii.

Se recomanda respectarea programului de vizite indicat de catre medicul curant si efectuarea la 5 ani de la interventie a unui computer tomograf pentru excluderea unui eventual pseudoanevrism sau al unei dilatatii aortice tardive.

Complicatii ale anevrismului de aorta

Principalele complicatii ale dilatarilor aortei includ de regula ischemia membrelor inferioare, sindromul de compartiment abdominal, infarct miocardic, colita ischemica, insuficienta renala, limfocel, hemoragie semnificativa ca urmare a rupturii anevrismului, si in situatii grave, deces.

Principalele metode de preventie ale anevrismului aortic includ diminuarea factorilor de risc modificabili implicati in aparitia acestei patologii si se refera la:

  • Renuntarea la fumat - fumatul reprezinta un factor de risc major al bolilor cardiovasculare implicat in peste 75% din numarul total al cazurilor diagnosticate cu anevrism de aorta. Citeste mai multe - de ce este fumatul atat de daunator sanatatii?
  • Mentinerea unui stil de viata sanatos prin practicarea exercitiilor fizice zilnice in conformitate cu gradul de toleranta a fiecarei persoane in parte si cu recomandarile medicului cardiolog/chirurg cardiovascular
  • Mentinerea sub control a valorilor tensiunii arteriale - respectarea indicatiilor referitoare la tratamentul antihipertensiv si limitarea aportului de sare constituie principalele modalitati de mentinere a tensiunii arteriale in limite fiziologice, cu limitarea stresului exercitat asupra peretilor aortei
  • Mentinerea sub control al colesterolului seric prin modificarea regimului alimentar in conformitate cu indicatiile nutritionistului si al eventualelor patologii subiacente asociate.

Aplicate in mod corect sub indrumarea atenta a medicului ingrijitor, aceste metode de preventie diminueaza factorii de risc implicati in aparitia tuturor afectiunilor cardiovasculare, nu numai al anevrismelor aortice.

 

Referinte:

Data publicării 12.05.2025