Borrelia burgdorferi este un patogen bacterian (o spirocheta) transmisa la om prin muscatura de capusa, in special capusa cu picioare negre Ixodes scapularis. Incidenta maxima a acestei patologii este inregistrata la populatia pediatrica cu varsta de pana la 9 ani si la cea adulta de sex masculin situata in intervalul 45-59 de ani. Boala nu prezinta caracter contagios, deoarece borelioza nu se transmite interuman (spirocheta nu se transmite de la o persoana bolnava la una sanatoasa).
Artrita Lyme reprezinta inflamatia articulara care apare in contextul unei infectii cauzate de Borrelia si, in general, se manifesta la nivelul articulatiilor mari ale umarului, cotului, incheieturii mainii, soldului, genunchiului si gleznei, la aproximativ cateva luni de la contactul infectant (muscatura de capusa).
Un studiu recent publicat de catre National Academy of Sciences afirma faptul ca pacientii diagnosticati cu artrita Lyme prezinta resturi de peptidoglican (pereti celulari rigizi ai bacteriei constituiti din proteine si zaharuri) la nivel articular, chiar si dupa incheierea perioadei de tratament antibiotic, fara a asocia insa ADN bacterian in lichidul de punctie.
Majoritatea pacientilor in cazul carora au fost izolati peptidoglicani in fluidul provenit de la nivelul articulatiei afectate prezinta de asemeni anticorpi circulanti specifici, ceea ce indica faptul ca resturile bacteriene sunt implicate in mod direct in aparitia inflamatiei care genereaza artrita. Acesti anticorpi antipeptidoglican sunt inalt specifici artritei Lyme, ei nefiind izolati in cadrul altor patologii articulare de tip inflamator (artrita reumatoida, guta sau osteoartrita).
Cuprins
- Cum se manifesta artrita Lyme?
- Artrita Lyme la copii
- Evolutia artritei Lyme la copii si adulti
- Diferente intre artrita Lyme si alte tipuri de artrita
- Artrita Lyme versus boli reumatice autoimune
- Investigatii si analize artrita Lyme
- Tratamentul in artrita Lyme
Cum se manifesta artrita Lyme?
Principalele manifestari ale artritei Lyme includ:
- Tumefactia (umflarea articulatiei)
- Efuziunea (cresterea volumului de lichid intraarticular) care sunt insotite de impotenta functionala (limitarea miscarilor articulatiei afectate).
In mod paradoxal, acest tip de artrita nu genereaza disconfort algic local decat in cazuri rare, pacientul adresandu-se medicului ortoped in principal datorita tumefactiei accentuate. Articulatia cel mai des afectata este cea a genunchiului (in 2/3 din cazuri artrita Lyme se manifesta prin monoartrita a articulatiei genunchiului), insa poate afecta si alte articulatii mari si uneori mici.
In peste 95% din cazurile diagnosticate cu artrita Lyme, pacientii asociaza artrita oligoarticulara prezentand maxim 4 articulatii afectate dintre care cea a genunchiului ramane in mod frecvent afectata pe termen lung.
Artrita Lyme evolueaza de regula episodic si se remite spontan (dispare de la sine) dupa o perioda de cateva zile sau saptamani, insa exista si cazuri descrise in literatura de specialitate care asociaza amplificarea manifestarilor si cronicizarea inflamatiei articulare pe durata de 3 luni sau chiar mai mult.
Artrita Lyme la copii
Populatia pediatrica prezinta risc crescut de a contracta Borrelia si a dezvolta artrita Lyme datorita activitatilor desfasurate in habitatul natural al capuselor - locuri de joaca cu nisip, parcuri cu iarba, padure sau in curtea casei. Simptomatologia artritei Lyme la copil este similara cu cea descrisa la adult, cu mentiunea ca in cazul celor mici durata de evolutie a manifestarilor clinice este mai scurta, iar rata de succes a tratamentului antibiotic este mai crescuta.
Este important de mentionat faptul ca diagnosticul clinic al artitrei Lyme la copil poate fi mai dificil deoarece eritemul migrator (eruptie rosiatica a pielii cu punct de plecare de la nivelul muscaturii de capusa) specific primelor etape de evolutie ale infectiei cu Borrelia este inconstant intalnit sau trecut cu vederea de catre parinti, putand fi atribuit in mod eronat altor patologii care asociaza eruptii tegumentare.

Evolutia artritei Lyme la copii si adulti
Artrita Lyme se poate prezenta sub forma acuta cu un singur episod de artrita, episodica (recurenta) sau cronica atat la adult, cat si la copil. Artrita prezinta in mod frecvent o evolutie mai acuta la copiii mici, si sensibil mai lunga la adolescenti, asociind risc crescut de cronicizare odata cu inaintarea in varsta a pacientului.
Diferente intre artrita Lyme si alte tipuri de artrita
Chiar daca din punct de vedere clinic artrita Lyme poate evolua similar cu alte tipuri de inflamatii articulare (artrita reumatoida, artrita septica), exista o serie de diferente intre aceste patologii care includ:
- Evolutia autolimitata cu prognostic favorabil ale artritelor cauzate de Borrelia spre deosebire de artrita reumatoida care este o patologie cronica.
- Prezenta manifestarilor cu caracter intermitent la nivelul aceleiasi articulatii in comparatie cu disconfortul constant al pacientilor cu artrita (AR).
- Borrelia cauzeaza rar artrita Lyme simetrica cu localizare de ambele parti ale corpului, in timp ce AR se manifesta simetric (in oglinda).
- Prezenta inconstanta a durerii la pacientii cu artrita Lyme fata de cei cu artrita reumatoida.
- Absenta in cazul artritei Lyme a manifestarilor generale specifice artritei septice care include: febra, frisoane, stare generala alterata, inapetenta, pierdere in greutate, transpiratii abundente, stare de slabiciune si oboseala permanenta.
- Afectarea predominanta a genunchiului si articulatiilor mari, spre deosebire de AR care implica articulatiile mici ale degetelor.
- Remiterea simptomatologiei dupa administrarea de tratament antibiotic specific pentru Borrelia spre deosebire de artrita reumatoida care necesita antiinflamatoare nesteroidiene, medicatie corticosteroida sau alte tipuri de terapii non biologice sau biologice pentru incetinirea progresiei bolii.
Artrita Lyme versus boli reumatice autoimune
Artrita reumatoida si cea cauzata de Borrelia pot afecta atat sistemul nervos central cat si cel articular al pacientului, manifestarile clinice similare ale acestor doua entitati patologice putand induce in eroare clinicianul, intarziind diagnosticul de certitudine. Alaturi de anamneza detaliata a pacientului care poate cuprinde informatii cu privire la un eventual eritem migrator care sa indice posibilitatea unei borelioze, investigatiile paraclinice de laborator reprezinta principalele modalitati de orientare ale diagnosticului artritei Lyme.
Afla mai multe despre boli autoimune
Investigatii si analize artrita Lyme
Suspiciunea clinica de artrita Lyme trebuie confirmata prin investigatii de laborator care includ analize de sange (testarea serologica), si in anumite situatii punctie pentru recoltarea de lichid articular de la nivelul genunchiului. Depistarea la nivel circulator a anticorpilor anti Borrelia burgdorferi de tip IgM confirma diagnosticul de artrita Lyme la pacientii cu simptomatologie sugestiva, aceasta investigatie fiind recomandata in mod curent de catre medicul curant.
In anumite situatii, confirmarea diagnosticului necesita efectuarea unei punctii articulare pentru identificarea materialului genetic bacterian prin analiza PCR a lichidului, insa aceasta investigatie nu este realizata de rutina datorita caracterului invaziv al procedurii de recoltare si al costurilor aferente analizei.
Formular de programare
Tratamentul in artrita Lyme
Tratamentul artritei Lyme este etiologic si presupune administrarea de antibiotice in conformitate cu schema terapeutica eliberata de catre medicul pediatru, infectionist sau ortoped. Mai mult de 80% dintre pacientii cu acest tip de artrita prezinta evolutie favorabila cu remiterea in totalitate a bolii dupa administrarea de antibiotice orale sau parenterale. Exista insa si cazuri individuale care asociaza o evolutie complicata a bolii care implica aparitia de leziuni articulare definitive cu limitarea mobilitatii articulare sau osteoartrita prematura care necesita management reumatologic ce cuprinde medicatie nesteroidiana anti-reumatica si corticosteroizi pentru ameliorarea manifestarilor.
Managementul non-farmacologic al artritei Lyme cuprinde adoptarea unui regim alimentar sanatos si echilibrat care sa includa consumul de nuci, seminte, cereale integrale, fructe si legume proaspete cu efect de diminuare al inflamatiei articulare. Se recomanda evitarea consumului de alimente semipreparate bogate in sare, zaharuri si grasimi care pot intretine inflamatia articulara cu prelungirea evolutiei bolii si cresterea riscului de aparitie al complicatiilor.
Referinte:
- Lyme Arthritis: Pathogenesis, Clinical Presentation, and Management, Yoram A. Puius, Robert A. Kalish
- The Clinical Evolution of Lyme Arthritis, Allen C. Steere, Robert T. Schoen, Elise Taylor
- Therapy for Lyme Arthritis - Strategies for the Treatment of Antibiotic - Refractory Arthritis, Allen C. Steere, Sheryn M. Angelis
- Treatment of lyme arthritis, Allen C. Steere, Robert E. Levin, Philip J. Molloy, Robert A. Kalish, James H. Abraham Iii, Nancy Y. Liu, Christopher H. Schmid