Boala pilonidală, frecventă la bărbați - ce este și cum se tratează

Boala pilonidală este o afecțiune inflamatorie a tegumentului și țesutului subcutanat, provocată de creșterea anormală a firelor de păr din șanțul interfesier.
Deși mult timp s-a considerat că sinusul pilonidal este congenital, actualmente, este larg acceptat că boala pilonidala are un caracter dobândit, susținut de faptul că în cazul vestigiilor congenitale incriminate în teoria congenitală nu s-au identificat fire de par și nici tipul specific de celule epiteliale din boala pilonidala. Iar chistul pilonidal nu este un chist adevărat, neavând un perete epitelial și fiind mai mult o cavitate. În plus, în boala pilonidala, după excizia completă a țesutului bolnav până la fascia sacrococcigiana, chistul poate să reapară, fiind și mai frecvent la pacienții cu pilozitate excesivă.

 

În dezvoltarea sinusului pilonidal sunt implicați mai mulți factori predispozanți și dobândiți: tipul firelor de păr (dacă acesta este excesiv, are ritm de creștere rapid, felul în care crește, firul de păr mai gros etc), transpirațiile excesive concomitente cu șezutul prelungit, fricțiunea fesieră frecventă, igiena personală deficitară, obezitatea sau supraponderabilitatea și traumatismele locale.

 

De obicei apare la bărbații cu o vârstă de 18-40 ani, sedentari, cu exces ponderal și cu pilozitatea excesivă. Odată cu pubertatea, modificările hormonale acționează și asupra pilozității corporale, cu efect mai pregnant în cazul bărbaților, ceea ce explică de ce boala pilonidala e mai frecvența la bărbați (de 2-5 ori), decât la femei și de ce apare mai devreme la acestea (pubertatea debutează mai devreme la sexul feminin).

 

Foliculii din șanțul interfesier, sub influență hormonilor, se umplu cu keratină, apare foliculita, cu blocarea foliculului, mărirea și ruperea, din cauza tensiunii, în zona cu minimă rezistență către țesutul adipos. Rezultă un abces care împreună cu firele de par sapă un traiect (canal) pe sub piele până se formează o cavitate adâncă sub aceasta, un sinus, așa-zisul chist pilonidal, în sensul cefalic al creșterii firelor de păr. Ulterior, inflamația reușește, prin formarea unui canal granulos, să comunice cu exteriorul printr-un orificiu creat în piele, în general localizat lateral de linia mediană. Rezultă astfel o fistulă pilonidala. Fricțiunea constantă dintre fese și mișcările acestora, atunci când pacientul se așază sau ridică, produc o mișcare de adâncire și mai profundă a firelor de par, care creează o reacție de corp străin și infecție.

 

Formele sub care se prezinta boala pilonidala

Unii pacienți care dezvoltă sinus pilonidal pot să fie complet asimptomatici.

 

  • Chistul pilonidal (sinusul pilonidal)
De obicei, pacienții se prezintă la medic acuzând apariția în regiunea sacrococcigeana a unei mase uneori dureroase, fluctuenta, situată lateral sau la polul superior al șanțului interfesier. Uneori sinusul pilonidal se evidențiază prin găsirea orificiului tegumentar al foliculului pilos care generează sinusul, sub formă unei îndurații sub piele în regiunea sacrată, cu direcție cefalică, cu unul sau mai multe orificii aliniate median între fese, și tot uneori prin acest orificiu se pot exprima mici secreții.

 

  • Abcesul pilonidal
Aproape jumătate dintre pacienți ajung la medic prima dată ca urmare a infecției sinusului pilonidal, cu un abces pilonidal, care apare cranial de foliculul pilonidal generator. Pacienții prezintă durere intensă, uneori pulsatilă, imposibilitatea de a sta pe scaun, roșeața tegumentului supraiacent, febră uneori, frisoane, iar dacă abcesul găsește o cale de comunicare cu exteriorul (fistula), pot să apară și evacuări purulente. Înainte de dezvoltarea unui abces, sunt prezente numai celulita sau foliculita, care ulterior se vor extinde în țesutul subcutanat, și va apărea abcesul. Se impune intervenția chirurgicală de urgență.

 

  • Boala pilonidala recurentă
Poate să apară după abcesul pilonidal operat, sau după sinusul pilonidal operat. Cel mai frecvent apare după incizia și drenajul unui abces pilonidal, când sinusul pilonidal nu se excizeaza ca prima intenție, sau curățarea pereților cavității abcesului nu poate fi eficientă și rămâne pe loc foliculul pilonidal generator, amorsand astfel o recurență.

 

Dacă apare după excizia chirurgicală a chistului pilonidal, foliculul pilos nu mai este cauza care generează sinusul pilonidal cronic, ci baza plăgii chirurgicale nevindecate, care se umple cu țesut de granulație, fire de păr și resturi de piele, provocând o reacție de corp străin, rezultând boala cronică.

 

  • Sinusul endoanal pilonidal
Este o variantă rară de boală pilonidala care afectează pielea perianala, sau canalul anal, prin migrarea procesului inflamator interfesier, perianal sau endoanal.

 

Diagnostic pentru boala pilonidala

Pacientul care se prezintă la medic va fi examinat la nivelul regiunii afectate. Împreună cu istoricul bolii, examinarea stabilește practic diagnosticul. Un indiciu important pentru boala pilonidala este localizarea sa, în șanțul interfesier sau imediat deasupra să, pe linia mediană, suprapusă pe sacru și coccis, și la distanță de anus. Uneori, în timpul examinării, medicul poate să găsească și să extragă fire de păr din sinusul pilonidal sau din orificiul tegumentar al foliculului pilos nidal. Pe lângă acestea, de obicei se pot identifica frecvent factorii de risc asociați în mod obișnuit cu boala pilonidala: pacient bărbat, supraponderal sau obez, cu perioade lungi zilnice de stat în șezut, cu pilozitate excesivă și cu creștere particulară a firelor de par, cu șanț interfesier adânc, asociind perspirație intensă la acest nivel.

 

În general, pentru stabilirea diagnosticului, nu sunt necesare investigații imagistice.

 

Evoluția pe termen lung în general este limitată după vârstă de 40 de ani, însă există riscul dezvoltării de carcinom scuamos din tractul epitelial al sinusului pilonidal. Evoluția este fluctuantă cu acutizări și cronicizare, cu impact constant negativ asupra calității vieții pacientului. Instalarea abcesului pilonidal impune intervenția chirurgicală de urgență.

 

Care este tratamentul pentru boala pilonidala?

În cazurile asimptomatice nu se impune tratament chirurgical.

 

Tratamentul bolii pilonidale simptomatice este chirurgical și depinde de forma clinică a bolii pilonidale: abcesul pilonidal acut, boală pilonidala cronică sau complexă.

 

Abcesul acut pilonidal

Se tratează prin incizie, drenaj și curățarea cavității abcesului pentru a elimina cuiburile de păr și detritusurile.

 

Presupune efectuarea de rahianestezie, recomandată în cadrul Spitalului Medicover pentru un confort cât mai bun al pacientului intra - și postoperator, precum și pentru a permite o curățare cât mai eficientă a cavității abcesului.

 

Pacientul trebuie să știe că drenajul unui abces pilonidal nu este o procedură curativă definitivă, ci tratează doar episodul acut infecțios. Plaga trebuie toaletata zilnic la duș sau în baie călduță, pansată zilnic. În mai mult de 90% din cazuri, plaga se vindecă în întregime în aproximativ 1 lună. Rata de recidivă după drenajul unui abces pilonidal este în jur de 40-50%. Excizia sinusului pilonidal ar putea reduce rata de recurență, dar este dificil să se realizeze acest lucru, întrucât originea pilonidala nu poate fi identificată în timpul drenajului, din cauza inflamației înconjurătoare.

 

Boala pilonidală cronică

Este prezentă la pacienții care au avut deja cel puțin o procedură de drenaj al abcesului pilonidal și care continuă să dezvolte sinus pilonidal. Tratamentul chirurgical adecvat constă în excizia sinusului pilonidal, în țesut sănătos, cu sau fără sutură primară a plăgii. În cadrul Spitalului Medicover, aceste intervenții se realizează sub rahianestezie.

 

Excizia sinusului pilonidal și lăsarea deschisă a plăgii

Ca primă intenție, permite vindecarea secundară. Scopul este de a asigura un drenaj eficient al cavității, de a evita infecțiile de plagă care pot să apară după sutura primară. Plaga poate fi lăsată deschisă și în situația în care închiderea primară prin sutură ar crea o tensiune mare în plagă. Dezavantajele sunt inconveniență pentru pacient, schimbarea frecventă a pansamentelor și monitorizarea atentă a plăgii pentru a asigura o vindecare adecvată și pentru a evita o închidere prematură a marginilor plăgii. Timpul mediu de vindecare a plăgii este de aproximativ 6 săptămâni. Lăsarea tractului deschis este întotdeauna adecvată când celulita înconjoară sinusul pilonidal. Rata de recurență este redusă, între 8% și 21 %.

 

Excizia cu sutură primară

Presupune excizia cavităților pilonidale până la fascia presacrata, cu îndepărtarea minimă de tegument și sutura plăgii. Curățarea plăgii este esențială în vindecarea acesteia.

 

Deși închiderea primară a plăgii oferă posibilitatea unei vindecării mai rapide acesteia, dacă nu apare infecția, acest fapt impune o limitare importantă a activităților pacientului până când vindecarea este completă. Vindecarea prin sutură primară ajunge la o rată de eșec de 16% și este în general cauzată de tensiunea din sutură și de contaminarea plăgii în ciuda exciziei și debridarilor. Rată de recurentă poate să ajungă până la 40%.

 

În cazul bolii pilonidale complexe sau multiplu recidivate sunt necesare uneori intervenții chirurgicale mai ample cu plastii cutanate sau musculo-cutanate, care se realizează sub anestezie rahidiană sau generală.

 

Un rol important în vindecarea după operația de chist pilonidal, indiferent de tipul operației, îl are îngrijirea postoperatorie atentă și corect condusă:
  • Pacientul trebuie evaluat frecvent de către medicul curant
  • Firele de păr din zona operației trebuie frecvent îndepărtate, incluzând și epilarea definitivă
  • Toaleta locală zilnică cu apă și săpun neiritant, și cu antiseptice
  • Schimbarea frecventă a pansamentelor
  • Evitarea șezutului prelungit, a transpirației

 

Dr. Petru Petrișor, medic specialist Chirurgie Generală în Spitalul Medicover

Data publicării 05.11.2018