Boala pilonidala, frecventa la barbati - ce este si cum se trateaza

Desi mult timp s-a considerat ca sinusul pilonidal este congenital, actualmente, este larg acceptat ca boala pilonidala are un caracter dobandit, sustinut de faptul ca in cazul vestigiilor congenitale incriminate in teoria congenitala nu s-au identificat fire de par si nici tipul specific de celule epiteliale din boala pilonidala. Iar chistul pilonidal nu este un chist adevarat, neavand un perete epitelial si fiind mai mult o cavitate. In plus, in boala pilonidala, dupa excizia completa a tesutului bolnav pana la fascia sacrococcigiana, chistul poate sa reapara, fiind si mai frecvent la pacientii cu pilozitate excesiva.

In dezvoltarea sinusului pilonidal sunt implicati mai multi factori predispozanti si dobanditi: tipul firelor de par (daca acesta este excesiv, are ritm de crestere rapid, felul in care creste, firul de par mai gros etc), transpiratiile excesive concomitente cu sezutul prelungit, frictiunea fesiera frecventa, igiena personala deficitara, obezitatea sau supraponderabilitatea si traumatismele locale.

De obicei apare la barbatii cu o varsta de 18-40 ani, sedentari, cu exces ponderal si cu pilozitatea excesiva. Odata cu pubertatea, modificarile hormonale actioneaza si asupra pilozitatii corporale, cu efect mai pregnant in cazul barbatilor, ceea ce explica de ce boala pilonidala e mai frecventa la barbati (de 2-5 ori), decat la femei si de ce apare mai devreme la acestea (pubertatea debuteaza mai devreme la sexul feminin).

Foliculii din santul interfesier, sub influenta hormonilor, se umplu cu keratina, apare foliculita, cu blocarea foliculului, marirea si ruperea, din cauza tensiunii, in zona cu minima rezistenta catre tesutul adipos. Rezulta un abces care impreuna cu firele de par sapa un traiect (canal) pe sub piele pana se formeaza o cavitate adanca sub aceasta, un sinus, asa-zisul chist pilonidal, in sensul cefalic al cresterii firelor de par. Ulterior, inflamatia reuseste, prin formarea unui canal granulos, sa comunice cu exteriorul printr-un orificiu creat in piele, in general localizat lateral de linia mediana. Rezulta astfel o fistula pilonidala. Frictiunea constanta dintre fese si miscarile acestora, atunci cand pacientul se asaza sau ridica, produc o miscare de adancire si mai profunda a firelor de par, care creeaza o reactie de corp strain si infectie.

Unii pacienti care dezvolta sinus pilonidal pot sa fie complet asimptomatici.

De obicei, pacientii se prezinta la medic acuzand aparitia in regiunea sacrococcigeana a unei mase uneori dureroase, fluctuenta, situata lateral sau la polul superior al santului interfesier. Uneori sinusul pilonidal se evidentiaza prin gasirea orificiului tegumentar al foliculului pilos care genereaza sinusul, sub forma unei induratii sub piele in regiunea sacrata, cu directie cefalica, cu unul sau mai multe orificii aliniate median intre fese, si tot uneori prin acest orificiu se pot exprima mici secretii.

Aproape jumatate dintre pacienti ajung la medic prima data ca urmare a infectiei sinusului pilonidal, cu un abces pilonidal, care apare cranial de foliculul pilonidal generator. Pacientii prezinta durere intensa, uneori pulsatila, imposibilitatea de a sta pe scaun, roseata tegumentului supraiacent, febra uneori, frisoane, iar daca abcesul gaseste o cale de comunicare cu exteriorul (fistula), pot sa apara si evacuari purulente. Inainte de dezvoltarea unui abces, sunt prezente numai celulita sau foliculita, care ulterior se vor extinde in tesutul subcutanat, si va aparea abcesul. Se impune interventia chirurgicala de urgenta.

Poate sa apara dupa abcesul pilonidal operat, sau dupa sinusul pilonidal operat. Cel mai frecvent apare dupa incizia si drenajul unui abces pilonidal, cand sinusul pilonidal nu se excizeaza ca prima intentie, sau curatarea peretilor cavitatii abcesului nu poate fi eficienta si ramane pe loc foliculul pilonidal generator, amorsand astfel o recurenta.

Daca apare dupa excizia chirurgicala a chistului pilonidal, foliculul pilos nu mai este cauza care genereaza sinusul pilonidal cronic, ci baza plagii chirurgicale nevindecate, care se umple cu tesut de granulatie, fire de par si resturi de piele, provocand o reactie de corp strain, rezultand boala cronica.

Este o varianta rara de boala pilonidala care afecteaza pielea perianala, sau canalul anal, prin migrarea procesului inflamator interfesier, perianal sau endoanal.

Pacientul care se prezinta la medic va fi examinat la nivelul regiunii afectate. Impreuna cu istoricul bolii, examinarea stabileste practic diagnosticul. Un indiciu important pentru boala pilonidala este localizarea sa, in santul interfesier sau imediat deasupra sa, pe linia mediana, suprapusa pe sacru si coccis, si la distanta de anus. Uneori, in timpul examinarii, medicul poate sa gaseasca si sa extraga fire de par din sinusul pilonidal sau din orificiul tegumentar al foliculului pilos nidal. Pe langa acestea, de obicei se pot identifica frecvent factorii de risc asociati in mod obisnuit cu boala pilonidala: pacient barbat, supraponderal sau obez, cu perioade lungi zilnice de stat in sezut, cu pilozitate excesiva si cu crestere particulara a firelor de par, cu sant interfesier adanc, asociind perspiratie intensa la acest nivel.

In general, pentru stabilirea diagnosticului, nu sunt necesare investigatii imagistice.

Evolutia pe termen lung in general este limitata dupa varsta de 40 de ani, insa exista riscul dezvoltarii de carcinom scuamos din tractul epitelial al sinusului pilonidal. Evolutia este fluctuanta cu acutizari si cronicizare, cu impact constant negativ asupra calitatii vietii pacientului. Instalarea abcesului pilonidal impune interventia chirurgicala de urgenta.

In cazurile asimptomatice nu se impune tratament chirurgical.

Tratamentul bolii pilonidale simptomatice este chirurgical si depinde de forma clinica a bolii pilonidale: abcesul pilonidal acut, boala pilonidala cronica sau complexa.

Se trateaza prin incizie, drenaj si curatarea cavitatii abcesului pentru a elimina cuiburile de par si detritusurile.

Presupune efectuarea de rahianestezie, recomandata in cadrul Spitalului Medicover pentru un confort cat mai bun al pacientului intra - si postoperator, precum si pentru a permite o curatare cat mai eficienta a cavitatii abcesului.

Pacientul trebuie sa stie ca drenajul unui abces pilonidal nu este o procedura curativa definitiva, ci trateaza doar episodul acut infectios. Plaga trebuie toaletata zilnic la dus sau in baie calduta, pansata zilnic. In mai mult de 90% din cazuri, plaga se vindeca in intregime in aproximativ 1 luna. Rata de recidiva dupa drenajul unui abces pilonidal este in jur de 40-50%. Excizia sinusului pilonidal ar putea reduce rata de recurenta, dar este dificil sa se realizeze acest lucru, intrucat originea pilonidala nu poate fi identificata in timpul drenajului, din cauza inflamatiei inconjuratoare.

Este prezenta la pacientii care au avut deja cel putin o procedura de drenaj al abcesului pilonidal si care continua sa dezvolte sinus pilonidal. Tratamentul chirurgical adecvat consta in excizia sinusului pilonidal, in tesut sanatos, cu sau fara sutura primara a plagii. In cadrul Spitalului Medicover, aceste interventii se realizeaza sub rahianestezie.

Ca prima intentie, permite vindecarea secundara. Scopul este de a asigura un drenaj eficient al cavitatii, de a evita infectiile de plaga care pot sa apara dupa sutura primara. Plaga poate fi lasata deschisa si in situatia in care inchiderea primara prin sutura ar crea o tensiune mare in plaga. Dezavantajele sunt inconvenienta pentru pacient, schimbarea frecventa a pansamentelor si monitorizarea atenta a plagii pentru a asigura o vindecare adecvata si pentru a evita o inchidere prematura a marginilor plagii. Timpul mediu de vindecare a plagii este de aproximativ 6 saptamani. Lasarea tractului deschis este intotdeauna adecvata cand celulita inconjoara sinusul pilonidal. Rata de recurenta este redusa, intre 8% si 21 %.

Presupune excizia cavitatilor pilonidale pana la fascia presacrata, cu indepartarea minima de tegument si sutura plagii. Curatarea plagii este esentiala in vindecarea acesteia.

Desi inchiderea primara a plagii ofera posibilitatea unei vindecari mai rapide acesteia, daca nu apare infectia, acest fapt impune o limitare importanta a activitatilor pacientului pana cand vindecarea este completa. Vindecarea prin sutura primara ajunge la o rata de esec de 16% si este in general cauzata de tensiunea din sutura si de contaminarea plagii in ciuda exciziei si debridarilor. Rata de recurenta poate sa ajunga pana la 40%.

In cazul bolii pilonidale complexe sau multiplu recidivate sunt necesare uneori interventii chirurgicale mai ample cu plastii cutanate sau musculo-cutanate, care se realizeaza sub anestezie rahidiana sau generala.

Un rol important in vindecarea dupa operatia de chist pilonidal, indiferent de tipul operatiei, il are ingrijirea postoperatorie atenta si corect condusa: