Onicomicoza cauze, manifestari si tratament

Micoza unghiei este o infectie micotica a unghiilor determinata de fungi, dermatofiti sau mucegaiuri non dermatofite, care se manifesta mai frecvent la persoanele varstnice, de peste 70 de ani.
Ce trebuie sa stiu despre micoza unghiilor

Cuprins:

Ce este micoza unghiilor

Micoza unghiei este o infectie micotica a unghiilor determinata de fungi, dermatofiti sau mucegaiuri non dermatofite, care se manifesta mai frecvent la persoanele varstnice, de peste 70 de ani. Onicomicoza poate afecta atat unghia cat si patul unghial si matrixul determinand modificarea culorii acesteia si onicoliza (descumarea sau faramitarea unghiei). In anumite situatii, unghia ingrosata se desprinde de patul unghial ca urmare a traumatismelor repetate cauzate de incaltaminte si poate genera leziuni cu risc crescut de suprainfectie bacteriana.

Ciuperca unghiei reprezinta cea mai frecventa patologie a aparatului unghial si constituie aproape jumatate dintre afectiunile fanerelor care sunt adresate medicului dermatolog. Prevalenta acestei afectiuni variaza direct proportional cu speranta de viata a populatiei generale, fiind influentata de gradul de urbanizare si stilul de viata cotidian care implica purtarea incaltamintei ocluzive in timpul desfasurarii activitatilor zilnice. Onicomicoza este diagnosticata in proportie majoritara la populatia adulta insa exista si situatii in care aceasta poate afecta si populatia pediatrica.

Principalii factori de risc care favorizeaza aparitia onicomicozei sunt reprezentati de catre:

  • Umezeala intalnita mai frecvent la unghiile de la picioare se datoreaza purtarii de incaltaminte neadecvata si sosete din materiale sintetice; micoza unghiilor mainilor este frecvent asociata cu anumite profesii ce presupun desfasurarea activitatii in medii care favorizeaza dezvoltarea agentului patogen si apare la persoanele care lucreaza in spalatorii si bucatarii;
  • Diabetul zaharat: micozele la diabetici se datoreaza scaderii capacitatii sistemului de imun de aparare locala;
  • Insuficienta renala cronica venoasa sau arteriala;
  • Imunodeficiente locale si sistemice cronice.

Alti factori care pot predispune la aparitia onicomicozei sunt reprezentati de existenta unei infectii fungice in alta zona a corpului (in special tinea pedis), paronichia cronica, istoricul personal de onicomicoza, hiperhidroza, psoriazis, obezitate, hallux valgus sau sindrom Down.

Frecventarea salilor de sport, a saunelor, spa urilor si bazinelor de innot fara a purta incaltaminte interioara de protectie favorizeaza transmiterea infectiei fungice care determina aparitia leziunilor unghiale. Traumatismele la nivelul unghiei si utilizarea in comun a incaltamintei cu alte persoane care sufera de onicomicoza sau o infectie fungica la nivelul pielii constituie alte modalitati de contaminare a unghiilor cu fungi, dermatofiti si mucegaiuri.

Cauzele onicomicozei

Onicomicoza se datoreaza infectiei cu un dermatofit sau o levura, cunoscute sub numele de “ciuperci” care afecteaza aparatul unghial. Agentii patogeni implicati in mod frecvent in aparitia onicomicozelor sunt reprezentati de catre:

  • Dermatofiti: Trichophyton rubrum si Trichophyton mentagrophytes sunt responsabili in proportie de 90% pentru micozele degetelor de la picior si 75% dintre cele care afecteaza unghiile mainilor; restul onicomicozelor cauzate de dermatofiti se datoreaza Epidermophyton floccosum, Microsporum spp., Trichophyton verrucosum, T.soundanense, T.violaceum, T. krajdenii si T.equinum;
  • Mucegaiuri non dermatofite: printre cele mai frecvente specii de mucegaiuri non dermatofite care pot determina onicomicoza se regasesc Aspergillus spp., Scopulariopsis spp., Fusarium spp., Alternaria spp. si Onychocola spp.;
  • Levuri: Candida albicans constituie agentul etiologic al onicomicozelor in proportie de 70% din numarul total al acestei patologii dermatologice cauzate de drojdii; Candida tropicalis si Candida parapsilosis reprezinta alte specii de drojdii care pot determina onicomicoza in special la pacientii care asociaza candidoza muco cutanata cronica si imunodeficite severe.

Ce trebuie sa stiu despre micoza unghiilor

 

Onicomicoza se dezvolta in urma unui contact direct al unghiei cu dermatofiti, mucegaiuri si drojdii, fiind favorizata de actiunea enzimatica a patogenilor asupra keratinei care in alcatuirea fanerelor. Activitatea enzimatica proteolitica, keratinolitica si lipolitica a patogenilor care determina onicomicoza afecteaza integritatea unghiei si favorizeaza invazia fungilor la acest nivel. Constituirea biofilmelor fungice favorizeaza dezvoltarea rezistentei patogenilor la medicatia antifungica si contribuie la aparitia unor subpopulatii dificil de tratat care genereaza infectii cronice ale fanerelor si anexelor acestora.

Care sunt simptomele micozei unghiale

Modificarile fanerelor specifice onicomicozei sunt diferite in functie de segmentul unghial afectat si sunt reprezentate de catre:

  • Aparitia unor dungi opace sau galbene in partea laterala a unghiei infectate in cazul onicomicozei laterale; in anumite situatii, unghia poate dobandi o coloratie verde, violacee sau chiar neagra in functie de patogenul implicat in aparitia onicomicozei;
  • Acumularea de material keratozic, sfaramicios sub unghie in onicomicoza subunghiala distala;
  • Elevarea marginilor libere ale unghiei de pe suprafata patului unghial, insotita de o descuamare usoara in cazul onicomicozei albe superficiale; onicoliza presupune desprinderea in totalitate a unghiei de pe patul unghial cu pierderea acesteia;
  • Aparitia unor discoloratii sau pete galbene la nivelul lunulei (albul unghiei) in onicomicoza proximala;
  • Ingrosarea unghiei este specifica onicomicomului si dermatofitomului.

Onicomicoza se localizeaza cel mai frecvent la nivelul unghiei halucelui (degetul mare de la picior), insa infectia fungica se poate extinde cu usurinta la celelalte unghii ale piciorului si/sau mainii in situatia in care pacientul asociaza tinea pedis sau utilizeaza instrumentar nesteril pentru efectuarea pedichiurii si/sau manichiurii.

Onicomicoza poate fi clasificata in functie de manifestarile pe care le asociaza dupa cum urmeaza:

  • Onicomicoza subunghiala distala: invazia fungica debuteaza la nivelul varfului unghiei si se extinde progresiv cuprinzand intreg patul unghial; acest tip de onicomicoza este caracteristic infectiei cu T.rubrum si se manifesta sub forma unei coloratii galbui sau maronii la capatul distal al unghiei;
  • Onicomicoza alba superficiala: acest tip de infectie fungica se manifesta la suprafata unghiei determinand aparitia unor puncte albe distincte usor de indepartat si este determinata de catre T.mentagrophytes;
  • Onicomicoza subunghiala proximala apare in situatia in care ciuperca invadeaza radacina unghiei (baza unghiei) in vecinatatea cuticulei si este mai frecvent intanita la persoanele care asociaza infectie cu virusul imunodeficientei umane HIV; acest tip de onicomicoza se datoreaza infectiilor cu T.rubrum si Fusarium spp. si se manifesta sub forma unei leukonichii care progreseaza lent, odata cu cresterea unghiei;
  • Onicomicoza endonyx este determinata de o infectie cu T. soundanense sau T.violaceum limitata la placa unghiala care nu se raspandeste la patul unghial; acest tip de onicoliza nu asociaza hiperkeratoza subunghiala, fiind manifestata sub forma unor puncte de culoare alba si indentatii ale unghiei;
  • Onicomicoza distrofica se manifesta prin distructia in totalitate a intregului aparat unghial si reprezinta de obicei ultima faza de evolutie a celorlalte tipuri de infectii fungice ale unghiei.

Diagnosticul onicomicozei

Diagnosticul infectiilor fungice ale unghiilor este in principal clinic si se stabileste pe baza aspectului unghiilor afectate, insa pentru certitudine, medicul dermatolog poate solicita efectuarea unor culturi fungice. Cultura fungica presupune recoltarea de material keratozic (unghia afectata se taie cat mai aproape de baza) si de material keratozic de sub unghie, care ulterior se insamanteaza pe medii speciale pentru identificarea agentului patogen si efectuarea antifungigramei. Este indicat ca recoltarea sa fie efectuata inaintea inceperii oricarui tratament antifungic (sistemic sau local) pentru obtinerea unor rezultate concludente.

Alaturi de cultura fungica, medicul specialist mai poate recomanda efectuarea unei biopsii unghiale clasice sau virtuale (cu ajutorul unui microscop confocal special), proceduri nedureroase prin care se poate confirma diagnosticul de onicomicoza.

Tratamentul pentru ciuperca unghiei

Tratamentul in infectia fungica a unghiilor este de durata, extinzandu se in mod frecvent pe o perioada mai mare de 3 luni consecutive si poate fi efectuata atat sistemic prin administrare orala de antifungice cat si local cu ajutorul topicelor (unguentelor si solutiilor locale) sau spray urilor cu antifungice. In marea majoritate a cazurilor, tratamentul se desfasoara pe o perioada de 12 luni pentru infectia unghiilor de la picioare si 6 luni pentru cele localizate la nivelul degetelor mainii.

Terapia orala cu antifungice este recomandata tuturor tipurilor de onicomicoza in special in situatia in care unghia este afectata in proportie de peste 50% sau atunci cand infectia este prezenta la nivelul mai multor unghii. Terapia fungica locala poate cuprinde utilizarea de unguente, solutii si lacuri de unghii pe baza de antimicotice, aceste tipuri de preparate fiind usor de tolerat de catre pacient cu un minim de efecte adverse asociate (eritem periunghial redus, senzatie usoara de arsura la nivelul unghiei).

In cele mai multe cazuri insa, schema terapeutica pentru tratarea micozei unghiale cuprinde o asociere a celor 2 modalitati de administrare a medicatiei (oral si local). Pe durata tratamentului este recomandat ca pacientul sa mentina o igiena adecvata a zonelor afectate prin schimbarea regulata a incaltamintei si mentinerea uscata a acesteia. Se recomanda utilizarea sosetelor de bumbac care prezinta capacitate crescuta de absorbtie a transpiratiei si spalarea acestora la o temperatura de 70 de grade pentru distrugerea microorganismelor.

Terapia non medicamentoasa presupune utilizarea laserului infra rosu, iontoforezei si a terapiei cu ultrasunete pentru tratarea onicomicozei. In anumite situatii in care nu se obtin rezultate satisfacatoare cu ajutorul terapiei antifungice, medicul poate recomanda avulsia unghiei (indepartarea chirurgicala a unghiei) dupa efectuarea de anestezie locala pentru indepartarea rezervorului care intretine infectia fungica.

Afla mai multe:

Data publicării 12.07.2021
Data ultimei actualizari 22.05.2023