Diferenta dintre infectiile virale si bacteriene

Bacteriile si virusurile reprezinta microorganisme cu structura si capacitate de multiplicare diferita care pot determina o variate tipuri de infectii in functie de tropismul (afinitatea) pentru anumite organe si sisteme ale corpului.
Diferenta dintre infectiile virale si bacteriene

Cuprins

Ce sunt infectiile virale?

Infectiile virale reprezinta patologii determinate de virusuri care dupa reprogramarea diferitelor tipuri de celule ale gazdei umane, se inmultesc si determina aparitia manifestarilor clinice specifice organului afectat. Virusurile pot prezenta afinitate pentru diferite tipuri de celule care intra in componenta sistemului respirator, circulator, hepatic sau a tegumentului, generand simptomatologie specifica organului afectat.

Virusurile sunt agenti patogeni inframicrobieni, care nu sunt capabile de autoreproducere, in acest scop, au nevoie de o celula gazda pentru multiplicare. Structura de baza obligatorie a virionului este compusa din nucleocapsida formata din miez-core care contine genomul viral si capsida care reprezinta un invelis proteic. Genomul viral este intotdeauna monocatenar de tip ARN sau ADN si contine toata informatia necesara replicarii particulei virale, reprezentand astfel suportul infectiozitatii virale.

Ce sunt infectiile bacteriene?

Infectiile bacteriene reprezinta patologii determinate de anumite tipuri de bacterii patogene sau conditionat patogene care, odata ajunse in organism, pot genera boli cu aparitia simptomatologiei specifice organului pe care il afecteaza.

Bacteriile constituie organisme monocelulare cu structura simpla care include nucleu difuz, citoplasma, membrana citoplasmatica si un perete celular. Bacteriile reprezinta microorganisme unicelulare ubicvitare care se regasesc peste tot in natura, dar si la nivelul organismului uman. Anumite tipuri de bacterii prezinta activitate benefica si colonizeaza tegumentele si mucoasele umane. Acestea sunt implicate in procese de digestie alimentara, de distructie a germenilor patogeni sau de sinteza a anumitor vitamine indispensabile omului. Doar 1% din bacterii sunt patogene si in anumite conditii favorizante, pot determina afectiuni specifice.

Transmiterea infectiilor virale si bacteriene

Modalitatile de transmitere ale celor 2 tipuri de patogeni implicati in aparitia infectiilor virale si bacteriene sunt similare in majoritatea situatiilor si includ:

  • Transmiterea pe cale aerogena intalnita in cazul microorganismelor virale
  • Transmitere prin contact direct cu secretiile si leziunile unei persoane bolnave, intalnita in ambele tipuri de infectie bacteriana si virala
  • Contactul intim poate favoriza transmitere a infectiilor cu Papiloma virus sau al celor determinate de anumite bacterii Treponema pallidum
  • Transmiterea parenterala are loc in timpul transfuziilor sangvine, interventiilor stomatologice, chirurgicale si exploratorii cu instrumentar medical nesteril. Poate fi favorizata de anumite proceduri cosmetice care presupun utilizarea de instrumentar nesteril, tatuaje, piercing sau utilizare de droguri cu administrare intravenoasa
  • Transmiterea transplacentara de la mama la fat poate avea loc in ambele tipuri de infectie, atat bacteriana, cat si virala
  • Contactul direct cu mucoasa respiratorie in timpul inotului a anumitor germeni bacterieni care rezida in apa lacurilor sau piscinelor nedezinfectate - Naegleria fowleri
  • Contactul pielii cu suprafete nedezinfectate sau obiecte de uz personal utilizate si de alte persoane (periute de dinti, prosoape, aparate de ras) reprezinta o alta modalitate de raspandire atat a germenilor bacterieni, cat si al celor virali - virusuri hepatitice, HIV sau Papilloma virus, S.aureus
  • Leziuni produse de muscaturi de animale sau ciupituri de insecte Borrelia, Zika virus, Rickettsia prowazekii (agent etiologic bacterian al tifosului transmis prin muscatura de purici), Yersinia pestis (agentul etiologic bacterian al ciumei)
  • Ingestia de alimente si lichide contaminate cu diverse tipuri de microorganisme bacteriene.

Cele mai frecvente infectii virale

Infectiile virale intalnite frecvent in practica medicala sunt:

  • Gastroenterite determinate de Norovirus, Rotavirus, Astrovirus, Adenovirus enteric
  • Gripa cauzata de virusurile Influenzae de tip A si B
  • Covid determinata de Coronavirus
  • Hepatite virale determinate de virusurile hepatitice A, B, C, D si E
  • Herpesul genital cauzat de infectia cu HSV de tip I si II
  • HIV/SIDA generata de virusul imunodeficientei umane
  • Condilomatoza acuminata si cancerul de col uterin determinate de infectia cu diferite tulpini de Humanpapilloma virus
  • Meningita virala poate fi cauzata de West Nile virus, Enterovirus, HSV, virusul urlian, HIV
  • Rujeola determinata de un paramixovirus
  • Varicela cauzata de infectia cu virusul Varicelo Zosterian.

Cele mai frecvente infectii bacteriene

Precum cazul virusurilor, bacteriile prezinta afinitate pentru anumite organe si sisteme ale organismului si pot genera aparitia diferitelor tipuri de infectii, cele mai frecvente fiind reprezentate de:

  • Infectii ale tractului respirator superior determinate de streptococul de grup A, C si G, Bordetella pertussis, S.aureus si cele pulmonare favorizate de Streptococcus pneumoniae, Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter, Pseudomonas aeruginosa si bacilul Koch
  • Otite cauzate de Streptococcus pneumoniae
  • Infectii ale tractului urinar favorizate de germeni bacterieni uropatogeni: E.coli, Klebsiella spp, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Enterococcus sau Staphylococcus spp
  • Infectii tegumentare determinate de aureus, streptococul de grup A, Pseudomonas aeruginosa
  • Infectii ale tractului digestiv cu Helicobacter pylori, Salmonella spp, Shigella, S.aureus
  • Gonoree determinata de infectia cu gonococ
  • Meningite bacteriene generate de Neisseria meningitidis, S.pneumoniae si Lysteria monocytogenes
  • Boala Lyme determinata de Borrelia
  • Infectii genitale - vaginita bacteriana cauzata de Gardnerella vaginalis, chlamydiaza determinata de Chlamydia trachomatis
  • Infectii gingivale si dentare cauzate de Streptococcus mutans si sanguinis, Actinomices, Prevotella, Pophyromonas si spirochete.

Cum ne putem da seama daca infectia este virala sau bacteriana?

Infectiile de tip viral si bacterian evolueaza in multe situatii cu simptomatologie clinica similara, fapt care ingreuneaza uneori stabilirea diagnosticului etiologic al bolii insa, diferentierea dintre cele 2 entitati patologice poate fi realizata cu ajutorul investigatiilor paraclinice de laborator reprezentate de catre:

  • Hemoleucograma cu formula leucocitara: infectiile bacteriene evolueaza cu leucocitoza (leucocite> 10000/µL) insotita de neutrofilie (polimorfonucleare > 8000/µL sau > 80% din numarul total de leucocite), cu sau fara devierea la stanga a formulei leucocitare (aparitia de precursori granulocitari). Infectiile de cauza virala determina modificarea valorilor formulei leucocitare care evidentiaza un numar crescut de limfocite >4000/µL sau >50% din leucocitele totale.
  • Teste rapide antigenice din secretii patologice ale pacientului (secretii nazale, materii fecale, exsudat faringian) care permit identificarea diferitelor proteine de suprafata ale particulelor virale, raspunzatoare de aparitia infectiilor: Rotavirus, Adenovirus, Virus respirator sincitial, Influenzae virus, Coronavirus.
  • Teste rapide antigenice pentru determinarea infectiilor bacteriene din secretii faringiene: Streptococcus pyogenes.
  • Analize de laborator care presupun prelucrarea produselor patologice ale pacientului in vederea izolarii si identificarii bacteriilor care determina patologii infectioase: insamantarea pe medii speciale de cultura, nediferentiate sau inalt selective a secretiilor nazo-faringiene, otice, oculare, uretrale, vaginale, urinei, a materiilor fecale si a colectiilor purulente recoltate de la nivelul leziunilor tegumentare sau prin intermediul punctiilor. Hemocultura reprezinta o investigatie de laborator care permite identificarea germenilor bacterieni de la nivelul torentului sangvin, implicati in aparitia starilor septicemice.
  • Tehnici de biologie moleculara care permit detectarea materialului genetic de tip ADN sau ARN bacterian din sange sau de la nivelul diferitelor produse patologice ale pacientului - materii fecale, exsudat faringian si nazal.
  • Investigatii biochimice pentru determinarea anticorpilor sau antigenelor virale circulante in cazul infectiilor cu virusuri hepatitice, citomegalovirus, HIV, HPV, virusul rubeolei, Parvovirus, si al infectiilor de cauza bacteriana cu Borrelia.
  • Teste de hemaglutinare pentru detectia titrului de anticorpi in infectii bacteriene cu Treponema pallidum, agentul etiologic al sifilisului.

Tratament recomandat in infectii virale

Tratamentul in cazul infectiilor virale este de regula simptomatic si suportiv si este administrat pentru ameliorarea starii generale a pacientului cu acest tip de patologie:

  • Analgezice
  • Aantiinflamatoare nesteroidiene
  • Antitermice
  • Decongestionante nazale
  • Mucolitice
  • Antitusive
  • Saruri de rehidratare
  • Stimulente imunitare.

Acestea reprezinta cateva dintre variantele terapeutice administrate pacientilor cu infectii virale usoare, care nu prezinta risc de aparitie a complicatiilor.

Medicamentele antivirale sunt eficiente atunci cand sunt administrate in primele zile de evolutie ale bolii, principalul scop fiind acela de diminuare a duratei de evolutie a simptomatologiei, prin scaderea ratei de multiplicare a microorganismelor virale.

In cazul pacientilor care asociaza imunodeficienta de diferite etiologii, tratamentul infectiilor virale cuprinde medicatie antiretrovirala specifica si antivirale. Vaccinarea reprezinta o metoda de tratament profilactic, recomandata in cazul persoanelor cu risc de a contracta o infectie de cauza virala determinata de virusurile Influenzae, Coronavirus, virusurile hepatitice, Papilloma virus, Poliovirus, Rotavirus, virusul Varicelo Zosterian, virusul rubeolic, Paramixovirus (rujeola) sau bacteriana Haemophillus influenzae.

Tratament recomandate in infectii bacteriene

Infectiile de cauza bacteriana sunt tratate cu antibioterapice selectate in conformitate cu rezultatele antibiogramei specifice germenilor implicati in aparitia bolii sau cu acoperire larga in cazul in care manifestarile sunt severe, iar tratamentul trebuie instituit cat mai repede cu putinta.

Rezistenta dobandita la antibiotice a diferitelor tipuri de bacterii S.aureus, Klebsiella spp., Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp., reprezinta un fenomen ingrijorator mai ales in cazul infectiilor nosocomiale si poate restrange disponibilitatea antibioterapicelor la anumite categorii de pacienti spitalizati sau cu infectii bacteriene cronice.

Calea de administrare a antibioticelor depinde de manifestarile si severitatea infectiilor, preparatele cu efect bactericid regasindu-se pe piata sub forma de solutii injectabile, comprimate ori capsule orale, topice, spray-uri, picaturi oftalmice sau ovule.

Antibioticele se prescriu cu prudenta si prezinta recomandare de administrare pentru perioade de minim 7 zile, pentru a preveni selectarea speciilor de bacterii rezistente la antibiotic si al riscului de recidiva al bolilor determinate de acestea.

Medicatia antialgica si antitermica este utilizata pentru ameliorarea disconfortului dureros si al inflamatiei pacientilor cu diferite tipuri de manifestari in cadrul infectiilor de tip bacterian. In anumite situatii, infectiile bacteriene care evolueaza cu formarea de colectii purulente inchistate sau necroza tisulara pot necesita tratament chirurgical pentru drenarea abceselor si debridare a plagilor.

Vaccinarea in cazul infectiilor bacteriene este utilizata pentru preventia anumitor tipuri de infectii bacteriene determinate de: Clostridium tetani, Bordetella pertusis, bacilul Koch, Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis.

Antibiograma – cand este recomandata?

Antibiograma reprezinta o investigatie de laborator realizata in cadrul departamentului de bacteriologie, necesara medicului curant pentru initierea tratamentului cu antibiotic al infectiilor de cauza bacteriana.

Administrarea tintita a antibioterapiei in conformitate cu sensibilitatea germenilor determinata prin intermediul antibiogramei, previne dezvoltarea germenilor multidrog rezistenti si scade riscul de recidiva al infectiilor si al complicatiilor determinate de acestia.

Antibioticele in infectiile virale

Antibioticele NU se administreaza in infectiile de etiologie virala deoarece mecanismul de actiune al acestora nu prezinta eficacitate asupra microorganismelor virale. Antibioterapia poate fi administrata insa la pacientii care prezinta suprainfectie bacteriana a unei patologii de etiologie virala, situatie frecvent intalnita in cazul bolilor sistemului respirator si al patologiilor care implica deficit sever al sistemului imunitar de tipul HIV ului.

 

 

Referinte:

 

Data publicării 04.11.2022
Data ultimei actualizari 27.04.2023