Dislipidemiile si consecintele asupra sanatatii

Dislipidemiile reprezinta un dezechilibru al metabolismului grasimilor manifestat prin modificarea valorilor trigliceridelor si a colesterolului cu fractiunile sale. Dislipidemia se poate manifesta sub forma hiperlipidemiilor care asociaza niveluri ridicate ale colesterolului total si al lipoproteinelor cu densitate joasa - LDL (colesterol rau) in defavoarea lipoproteinelor cu densitate mare - HDL (colesterol bun).
Dislipidemiile si consecintele asupra sanatatii

Cuprins

Dislipidemia reprezinta o patologie cu manifestare multisistemica care contribuie semnificativ la aparitia sau agravarea bolilor cardiovasculare prin favorizarea proceselor de ateroscleroza (depunerea de grasimi la interiorul vaselor de sange).

Alterarea metabolismului lipidelor constituie un factor de risc major pentru cardiopatia ischemica alaturi de varsta, apartenenta la sex, fumat si hipertensiunea arteriala.

Ultracentrifugarea a permis identificarea a 5 clase importante de lipoproteine in functie de densitatea moleculara specifica, dupa cum urmeaza:

  • Chilomicronii: particulele cu cea mai mare concentratie de trigliceride-85%
  • VLDL: lipoproteine cu densitate foarte mica care contin pana la 55% trigliceride
  • IDL: lipoproteine cu densitate intermediara ce contin 23% TGL si 38% colesterol
  • LDL: lipoproteine cu densitate moleculara scazuta care contin 50% colesterol
  • HDL: lipoproteine cu densitate moleculara mare care contin 50% proteine si cantitati reduse de colesterol si trigliceride.

Afla mai multe despre riscuri si tratament colesterol marit si trigliceride mari

Tipuri de dislipidemii

In functie de mecanismul de aparitie, dislipidemiile pot fi genetice sau se pot manifesta secundar in cadrul altor afectiuni ale organismului.

  1. Dislipidemiile de cauza genetica se manifesta ca urmare a unor defecte ale genelor care sintetizeaza enzimele implicate in hidroliza grasimilor, reprezentate de lipoproteinlipaza si respectiv lipaza hepatica sau la nivelul genelor responsabile de sinteza apolipoproteinelor - particule proteice asociate lipidelor cu rol de transport al grasimilor in sange, lichid cefalorahidian si limfa.
  2. Dislipidemiile secundare insotesc alte tipuri de afectiuni si se manifesta in prezenta:
  • Obezitatii: cresterea in volum a tesutului adipos determina aparitia rezistentei la insulina si favorizeaza productia in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor LDL si VLDL.
  • Diabetului zaharat: diabetul zaharat favorizeaza aparitia dislipidemiilor datorate starilor hiperglicemice si a rezistentei la insulina.
  • Afectiunilor tiroidiene: hipotiroidismul determina valori crescute ale LDL-ului prin scaderea ratei de metabolizare ale acestor particule la nivel hepatic
  • Afectiunilor renale reprezentate in principal de sindromul nefrotic, determina hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie
  • Afectiunilor hepatice-boli hepatice cu evolutie cronica, ciroza biliara primitiva, icterul obstructiv, care determina o scadere a sintezei de apoproteine necesare transportului lipidelor in organism si implicit diminuarea ratei de metabolizare hepatica a grasimilor.
  • Sindromului Cushing - afectiunea implica existenta unor valori crescute ale glucocorticoizilor serici care determina cresteri ale VLDL, LDL si trigliceridelor.
  • Hiperestrogenismului: estrogenul intensifica sinteza de VLDL si HDL.

Dislipidemiile secundare pot aparea si ca urmare al unui stil de viata necorespunzator care implica consumul cronic de alcool, regim alimentar bogat in grasimi saturate si fumat. Anumite terapii medicamentoase care presupun administrarea de estrogeni, diuretice tiazidice, glucocorticoizi, derivati de acid retinoic, ciclosporina, antiretrovirale (inhibitori ai proteazei HIV) si betablocante pot favoriza aparitia dislipidemiilor prin aparitia dezechilibrelor intre diferitele fractiuni ale colesterolului si trigliceride.

O alta clasificare a dislipidemiilor intalnite in practica medicala poate fi efectuata in functie de spectrul tulburarilor fractiunilor lipoproteice, dupa cum urmeaza:

  1. Dislipidemia sau dislipoproteinemia care implica:
  • Cresterea fractiunilor LDL sau a TG
  • Reducerea HDL
  • Fara modificarea nivelului plasmatic al colesterolului total.
  1. Dislipidemia mixta sau combinata: se refera la prezenta unui dezechilibru care implica mai multe fractiuni lipidice si cuprinde valori crescute ale TG si LDL ului insotite in mod frecvent de HDL redus.

Efectele dislipidemiilor asupra sanatatii pe termen scurt

Hipertrigliceridemia este prezenta in aproximativ 7-12% din cazurile de pancreatita acuta, aceasta patologie fiind intalnita de obicei la pacientii cu dislipidemie care asociaza diabet zaharat dezechilibrat sau consum cronic de alcool. Pancreatita manifestata in contextul unei dislipidemii care include hipertrigliceridemie prezinta in mod frecvent severitate clinica accentuata si o rata de complicatii mai mare in comparatie cu pancreatita acuta de alta etiologie.

Acumularea lipidelor in pancreas se coreleaza cu dieta necorespunzatoare hiperglicemica/ hiperlipidica care determina afectarea parenchimului hepatic, prin distructie tisulara, inflamatie si necroza specifica pancreatitei acute.

Efectele dislipidemiilor asupra sanatatii pe termen lung

Pe termen lung, alterarea metabolismului lipidic reprezinta un factor de risc major pentru boala cardiovasculara, acest risc fiind calculat in functie de valorile colesterolului total si al fractiunilor sale, in conformitate cu recomandarile prevazute de ghidul HeartScore.

Sistemul SCORE estimeaza riscul cumulativ la 10 ani de aparitie al unui eveniment aterosclerotic, care poate fi reprezentat de un infarct miocardic acut, un accident vascular cerebral sau alte ocluzii arteriale care pot genera deces. Diagramele SCORE estimeaza riscul la 10 ani pentru boala cardiovasculara (BCV) letala pe baza unor criterii specifice care includ varsta, apartenenta la sex, fumatul, valorile tensiunii arteriale sistolice si ale colesterolului total.

Este de mentionat faptul ca diagrama SCORE este utilizata doar pentru persoanele care nu prezinta BCV cu semnificatie clinica, diabet zaharat, afectiuni renale cronice sau hipercolesterolemie familiala, deoarece in prezenta acestor afectiuni, se considera ca pacientul prezinta deja risc ridicat de evenimente cardiovasculare si necesita consiliere intensiva a factorilor de risc.

Diagnostic dislipidemie

Diagnosticul dislipidemiilor se bazeaza pe informatiile obtinute de catre medicul specialist dupa efectuarea:

  • Examenului clinic al pacientului care evidentiaza depuneri de grasimi la nivelul tegumentului sub forma de xantelasme si al tendoanelor-xantoameInvestigatiilor de laborator pentru determinarea profilului lipidic care evidentiaza valori ridicate ale trigliceridelor si colesterolului seric.
  • Valorile normale ale lipidelor sunt reprezentate de:
  • Colesterol total < 190mg/dl
  • HDL colesterol > 40mg/ml la sexul masculin si > 46mg/dl la sexul feminin
  • LDL colesterol < 115mg/dl;
  • Trigliceride < 150mg/dl.

Recomandarile recente cuprinse in ghidurile de diagnosticare a dislipidemiilor includ determinarea concomitenta a particulelor non HDL reprezentate apo B si apo A1 ca metoda suplimentara de apreciere a riscului cardiovascular, in special la pacientii cu sindrom metabolic sau diabet zaharat.

 

Tratament dislipidemie

Tratament dislipidemii

Principiile de tratament in cazul pacientilor diagnosticati cu dislipidemie includ:

  • Terapia nutritionala care prevede reducerea consumului de grasimi saturate, alcoolului si abtinerea de la fumat. Asigurarea unui aport corespunzator de fructe si legume proaspete si administrarea de suplimente vitaminice C si E. Terapia nutritionala aplicata pentru tratarea dislipidemiilor cuprinde 3 principii generale reprezentate de:
  • Restrictionarea aportului caloric pentru controlul greutatii corporale
  • Cresterea aportului de fibre alimentare din fructe, legume si cereale integrale, de acizi grasi polinesaturati si fitosteroli
  • Limitarea aportului de carbohidrati si grasimi saturate.
  • Scaderea ponderala si mentinerea unei greutati corporale adecvate inaltimii cu evitarea fluctuatiilor indicelui de masa corporala.
  • Practicarea exercitiilor fizice regulate pentru cresterea valorilor HDL colesterolului si reducerea proceselor de ateroscleroza care determina formarea de ateroame.
  • Tratamentul medicamentos - terapia farmacologica este instituita in situatia in care principiile de tratament anterior mentionate nu sunt suficiente pentru atingerea tintelor terapeutice in cazul dislipidemiei. Terapia medicamentoasa presupune administrarea de statine pentru inhibarea HMG-CoA reductaza si cresterea activitatii receptorului pentru LDL colesterol, stabilizarea placilor de aterom si diminuarea proceselor de formare a trombilor vasculari; derivatilor de acid fibric pentru scaderea nivelului de trigliceride si cresterea HDL ului; inhibitori ai absorbtiei colesterolului la nivel intestinal; acidului nicotinic pentru cresterea colesterolului HDL si acizilor grasi Omega3 pentru reducerea trigliceridelor serice.

Terapia medicamentoasa utilizata in cazul dislipidemiilor asociaza si efecte adverse care pot fi mai mult sau mai putin tolerate de catre pacient, astfel incat schema de tratament trebuie individualizata in functie de necesitatile fiecarui caz in parte.

Principalele efecte adverse ale terapiei medicamentoase administrate pacientilor cu dislipidemie sunt reprezentate de:

  • Hepatotoxicitate, mialgii, miozita, cefalee, tulburari gastrointestinale in cazul statinelor.
  • Tulburari ale tranzitului intestinal, dureri abdominale, vertij, cefalee, dupa administrarea de derivatilor de acid fibric.
  • Artralgii, epigastralgii, senzatie de oboseala, episoade diareice, cefalee, vertij in cazul administrarii inhibitorilor de absorbtie ai colesterolului.
  • Tulburari ale tranzitului intestinal, colici abdominale, senzatie de greata si varsaturi, tahicardie si hipotensiune arteriala la administrarea de acid nicotinic. 

Recent, a fost descoperit un tratament care implica utilizarea de inhibitori ai enzimei PCSK9 (subtilisin/kexin proprotein convertaza) penru scaderea colesterolemiei si a valorilor LDL ului seric. In prezent sunt aprobati doi inhibitori de PCSK9 - evolucumab si alirocumab, fiind indicati in terapia adjuvanta in cazul pacientilor cu hipercolesterolemie familiala heterozigota sau la copiii de peste 13 ani cu hipercolesterolemie familiala homozigota.

Plasmafereza reprezinta cea mai eficienta metoda de reducere rapida a nivelurilor de colesterol, insa este rezervata pacientilor cu forme severe de dislipidemie familiala care nu prezinta raspuns favorabil dupa schimbarea stilului de viata si administrarea medicatiei hipocolesterolemiante. Aceasta metoda de tratament este invaziva deoarece presupune realizarea unei circulatii extracorporeale si este realizabila doar in centre specializate care dispun de aparatura medicala necesara si de personal medical special instruit.

 

Metodele de preventie ale dislipidemiilor includ educarea populatiei cu privire la adoptarea unui stil de viata sanotis care sa cuprinda o alimentatie echilibrata cu aport scazut de grasimi saturate, alcool si dulciuri, evitarea fumatului si practicarea activitatilor fizice regulate pentru mentinerea unei greutati corporale adecvate.

 

Referinte:

 

Data publicării 20.12.2022
Data ultimei actualizari 26.04.2023