Edem Quincke: ce este si cum se manifesta?

Edemul Quincke, cunoscut si sub denumirea de angioedem, reprezinta o inflamatie rapida si localizata a pielii, a tesuturilor subcutanate si a mucoaselor de la nivelul buzelor, ochilor, cavitatii orale, laringelui si tractului gastrointestinal care insoteste, de regula, urticaria (un tip de reactie alergica). Urticaria si angioedemul reprezinta simptome de tip alergic cu risc inalt de evolutie nefavorabila atunci cand sunt insotite de edem laringian.
Edem Quincke: ce este si cum se manifesta?

Cuprins

Tipuri de angioedema

Angioedemul poate fi clasificat in mai multe categorii, in functie de mecanismele patologice care ii determina aparitia:

  • Angioedem histaminergic (angioedem alergic), asociat de obicei, cu urticaria, este mediat in majoritatea cazurilor de IgE; descarcarea de histamina are loc ca urmare a degranularii mastocitare prin legarea specifica a antigenului (venin de insecte, alimente sau substante medicamentoase) de molecula IgE specifica;
  • Angioedemul mediat de bradikinina constituie cea mai frecventa forma de edem Quincke nonhistaminergic. Afla mai multe despre angioedem - tipuri, cauze, simptome si tratament

Cum se manifesta edemul Quincke?

De regula, angioedemul intereseaza tesuturile subcutanate de la nivelul ochilor si buzelor, mucoasa linguala si cea respiratorie fiind insotit de senzatia de arsura sau durere fara edem si eritem local.

Alte manifestari clinice care pot insoti edemul Quincke includ:

  • Edem al palatului moale (cerul gurii)
  • Dureri abdominale cauzate de inflamatia mucoasei digestive
  • Senzatie de greata
  • Varsaturi
  • Diaree
  • Deshidratare acuta
  • Edem al organelor genitale externe.

Cauze frecvente si factori declansatori ai angioedemului

In mod frecvent, edemul Quincke prezinta etiologie alergica, insa exista si situatii in care manifestarile specifice angioedemului se manifesta in absenta actiunii unui alergen specific.

In functie de cauzele care ii genereaza aparitia, angioedemul de cauza non alergica poate fi de tip:

  • Ereditar care apare ca urmare al unui deficit congenital al inhibitorului de esteraza C1-INH;
  • Idiopatic (de cauza necunoscuta);
  • Dobandit; patologiile severe sau cele care prezinta evolutie cronica de tipul bolilor limfoproliferative si autoimune, infectiile si neoplaziile pot cauza aparitia edemului Quincke;
  • Indus medicamentos - administrarea anumitor tratamente care includ inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei, antagonistii de angiotensina de tip II, contraceptive orale, inhibitori ai pompei de protoni si cei selectivi de recaptare ai serotoninei pot cauza in anumite situatii angioedem la persoanele care necesita astfel de terapii medicamentoase.

Factorii de risc care pot declansa aparitia angioedemului includ mai ales:

  • Alergenii alimentari
  • Infectiile virale
  • Expunerea la temperaturi extreme (caldura sau frig)
  • Marijuana
  • Perioada de sarcina
  • Traumele minore de tipul interventiilor stomatologice
  • Anestezia generala
  • Perioadele de surmenaj psihic.

Semne de alarma ale edemului Quincke

In cazul in care edemul laringian este pronuntat, apare stridorul laringian, o urgenta medicala manifestata printr-un sunet de frecventa inalta emis de catre pacient in timpul respiratiei care precede asfixia mecanica pe fondul angioedemului.

In prezenta edemului laringian cu risc inalt de asfixie mecanica se impune tratament de urgenta cu epinefrina injectabila sub forma de epipen, traheotomie sau cricotirotomie pentru asigurarea caii aeriene.

Diagnostic si investigatii edem Quincke

Diagnosticul edemului Quincke este clinic si nu necesita efectuarea de investigatii suplimentare. Ulterior, dupa stabilizarea pacientului pot fi prelevate probe biologice pentru efectuarea analizelor de laborator in vederea confirmarii unui deficit de C1 esteraza prin determinarea unor niveluri serice scazute de complement C4. Confirmarea etiologiei alergice poate fi obtinuta prin realizarea ulterioara de prick teste sau paneluri de alergeni specifici.

Tratamentul de urgenta in edemul Quincke

Repermeabilizarea cailor aeriene prin administrarea de epinefrina si mentinerea deschisa a acestora prin intubare constituie principala prioritate in cazul pacientilor cu edem Quincke. Prinderea unei linii venoase este necesara pentru administrarea de fluide, antihistaminice corticosteroizi, inhibitori de C1 esteraza pentru corectia deficitului enzimatic si blocanti ai receptorilor de bradikinina.

Pe durata perioadei de sarcina, terapia de urgenta recomandata in cazul edemului Quincke este reprezentata de antagonistii receptorilor de bradikinina care pot fi utilizati in siguranta si nu asociaza riscuri materne sau fetale.

La copiii cu varsta mai mica de 12 ani se pot administra in conditii de siguranta derivati plasmatici ai inhibitorilor de C1 esteraza pentru tratarea angioedemului.

Antihistaminicele si medicatia cortizonica in edemul Quincke

Medicatia antihistaminica reprezinta principala metoda de tratament in cazurile angioedemului indus de IgE si presupune administrarea de blocanti de tip H1 care includ cetirizina si loratadina pentru diminuarea inflamatiei.

Simptomatologia severa asociata angioedemului necesita administrarea concomitenta de steroizi orali alaturi de medicatia antihistaminica si epinefrina, pentru a preveni asfixia mecanica cauzata de edemul glotic acut. Afla mai multe despre histamina si rolul in raspunsul imun si reactiile alergice

Complicatii ale edemului Quincke

Edemul laringian, hipoxia si asfixia mecanica constituie complicatii cu risc vital care pot aparea in cazul evolutiei nefavorabile ale edemului Quincke. Nerecunoasterea manifestarilor clinice asociate edemului Quincke creste riscul de deces prin intarzierea efectuarii manevrelor si a tratamentului medicamentos salvator.

Tulburarea de anxietate si depresia constituie complicatii frecvent intalnite la persoanele cu angioedem ereditar care asociaza risc crescut de recurenta al episoadelor acute. Episoadele recurente de durere abdominala si manifestarile clinice digestive reprezentate de greata, varsaturi, diaree ingreuneaza stabilirea diagnosticului si cresc riscul de efectuare al interventiilor chirurgicale exploratorii nenecesare.

Corticosteroizii utilizati in tratamentul de lunga durata al angioedemului pot cauza aparitia efectelor secundare nedorite, iar androgenii atenuati asociaza risc crescut de hepatotoxicitate.

Evitarea factorilor declansatori si respectarea schemei de tratament de catre persoanele cu diagnostic de angioedem cronic idiopatic constituie principalele modalitati de preventie ale edemului Quincke.

De asemenea, recunoasterea prompta a manifestarilor clinice ale unui angioedem este vitala pentru persoana afectata, acestea putand fi dobandite in cadrul cursurilor de prim ajutor organizate de Crucea Rosie sau alte institutii medicale de stat sau private.

 

Referinte:

Data publicării 19.11.2025