Evaluarea psihiatrica la copii

Psihiatria pedriatrica este un domeniu foarte putin cunoscut la noi. Cu toate acestea, este foarte important sa stim care sunt semnele care ar trebui sa dea de gandit unui parinte, legat de comportamentul copilului. Iar intalnirea la timp cu psihologul sau medicul psihiatru poate fi, uneori, salvatoare.
evaluare psihiatrica copii

Semne de ingrijorare pentru parinti

Cand vorbim despre semne si simptome care apar la copilul mic, mai ales, si care ar trebui sa atraga atentia parintelui vis-a-vis de o evaluare psihiatrica, vorbim frecvent de o intarziere a achizitiilor psiho-motorii si sociale, subliniaza dr. Cornelia Paraipan, medic specialist psihiatru.

Mai simplu spus, vorbim despre copilul care nu vorbeste la timp ori care nu socializeaza la fel cu ceilalti copii, copilul care nu face un contact vizual de buna calitate, care nu zambeste adultului, care se jaoca intr-o maniera stereotipa, care nu ne atrage atentia, pe care nu stim ca il avem in casa. Insa exact acel copil care nu ne atrage atentia, ar trebui sa ne puna un semn de intrebare.

Trebuie sa ne atraga atentia, ca parinti, copilul care:

  • uda patul dincolo de varsta de 5 ani
  • este impulsiv
  • super- kinetic
  • nu poate sa tina pasul cu ceilalti copii la scoala
  • are ticuri- clipeste des, tuseste frecvent, scoate tot felul de zgomote care ar putea fi niste ticuri vocale
  • este iritabil
  • se spala frecvent pe maini si odata intrerupt are un discomfort vizibil foarte mare, resimtit atat emotional, cat si comportamental
  • este opozitionist, se tavaleste pe jos in mijlocul magazinului
  • nu pleaca din fata calculatorului- are tulburari comportamentale, emotionale si cognitive cauzate de acest consum compulsiv de tehnologie
  • nu mananca bine, nu se dezvolta corespunzator, desi s-au exclus cauze organice
  • spune ca vrea sa moara
  • se antreneaza sau se angajeaza in comportamente autovatamatoare- se automutileaza, consuma bautura, droguri, intra in gasca, fura din magazine, sare repede la bataie, se enerveaza rapid

Dr. Cornelia Paraipan precizeaza, insa, ca toate aceste lucruri trebuie interpretate intr-un context. Nu toate simptomele enumerate inseamna, de fiecare data, psihiatrie, dar este nevoie de o evaluare care exclude alte cauze si in acelasi timp arata tabloul corect al starii ori comportamentului copilului sau adolescentului.

Un exemplu dat de medicul specialist este al unui bebelus care la 6 luni nu are un somn de cea mai buna calitate si din cauza aceasta achizitiile lui, atat pe parte motorie, cat si pe parte cognitiva si psihica, nu sunt la nivelul asteptarilor. Si atunci trebuie excluse intai patologiile organice.

Diferentele intre un copil si altul se observa de la varste foarte mici. La un an deja, un parinte ar trebui sa vada un specialist in cazul in care copilul nu face achizitiile sau nu are achizitiile la acelasi nivel cu ceilalti copii, fie ca vorbim de socializare, de diferente de comportament, de nivelul de dezvoltare, limbaj, emotionalitate, spune medicul.

Ce sunt achizitiile psiho-socio-emotionale?

Achizitiile psiho-socio-emotionale ale copilului presupun:

  • Din punct de vedere motor - a stat copilul la timp, a mers la timp, a vorbit la timp. In momentul in care copilul are o dezvoltare motorie normala, dar si una de limbaj adecvata, reuseste sa socializeze mai usor.
  • Reuseste copilul, la varsta lui, sa arate cu degetul, sa intre in interactiune cu parintele suficient de des incat sa ii atraga atentia, sa ii spuna de ce are nevoie, sa ii arate prin joc ceea ce face, sa ii spuna uite, vino aici sa te uiti la ceea ce eu am lucrat. In momentul in care parintele se bucura, asta insemna o socializare buna. Copilul se uita la parinte si se bucura, ulterior repeta actiunea respectiva. Asta inseamna ca isi dezvolta o abilitate sociala buna, in relatie cu parintele, cel putin.
  • Abilitatile socio-emotionale se refera si la cum interactioneaza copilul in cadrul familiei, dar si in alte contexte. La locul de joaca, la gradinita, cum se adapteaza, cum interactioneaza cu ceilalti copii, cum se joaca, cum intelege contextele acestea, cum isi gestioneaza emotiile. Poate se infurie frecvent si nu reuseste sa se calmeze aproape deloc sau cu foarte mare dificultate. Asta poate sa fie ceva normal la o anumita varsta, dar de la o anumita varsta incolo, nu mai e normal si poate intra in categoria de patologic.

Patologiile varstelor mici

Cele mai multe patologii sau tablouri clinice intalnite la copilul de varsta mica sunt legate de tulburarile de neuro-dezvoltare. In categoria aceasta intra tulburarea de spectru autist, tulburarea de hiper-kinetica cu deficitul de atentie sau asa-numitul ADHD, tulburarile de invatare, de vorbire, de dezvoltare a limbajului, intarzierea mintala.

La varsta mica putem intalni, frecvent, si ticuri, fobii, anxietate de separare (cand merge la gradinita sau la scoala), putem intalni ritualuri compulsive, maniera stereotipa de joaca, putem intalni inclusiv depresie la copilul mic, dar care are un tablou foarte diferit fata de tabloul de la adolescent si adult.

Pasii evaluarii psihiatrice

  • Indicii

Intre principalele semne care ar trebui sa ii indrume pe parinti catre evaluare este gradul de severitate- de afectare, de functionalitate. Daca copilul are un comportament problematic, care de cele mai multe ori poate fi gestionat, asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa ajungem la psihiatru.

Dar are un comportament care ii afecteaza dezvoltarea psihica, integrarea in colectiv, gradul de functionalitate acasa- nu se mai poate odihni, nu isi mai poate face rutina zilnica, nu se mai poate juca la fel de bine- atunci astea sunt semne de alarma. Un copil care are un distres emotional, comportamental, cognitiv nu mai invata la fel de bine, nu se mai dezvolta la fel de bine si asta inseamna ca ramane, din anumite puncte de vedere, intr-un regres pe o etapa de dezvoltare sau pe niste nevoi de dezvoltare specifice.

  • Interviul cu parintii

Evaluarea psihiatrica este o evaluare mai aparte fata de cea medicala comuna. Presupune in primul rand un interviu clinic cu parintii, unde acestia spun motivele pentru care cauta ajutor, si explica in ce contexte apar respectivele dificultati ale copilului.

In acelasi timp, printr-o anamneza amanuntita medicul afla care este istoricul patologic personal al copilului, cum a fost dezvoltarea lui, nasterea, daca au fost evenimente care au influentat manifestarile lui actuale. Cum a fost adaptarea lui la scoala, la gradinita. Care este contextul familial. Toate acestea sunt parte a interviului cu parintii.

  • Observatia directa a copilului

Este observant modul in care interactioneaza in diverse situatii, inclusive cu parintii, cu oamenii noi, cu personalul medical. De asmenea, ca parte a evaluarii psihiatrice poate fi modul cum scrie copilul, cum deseneaza, cum se joaca, cum interactioneaza cu cei din jur.

Specialistul poate cere, in anumite situatii, evaluari suplimentare de la profesori, de la mediul de gradinita.

In plus, se poate face si evaluarea psihologica, de catre un psiholog clinician, cu teste standardizate, care ajuta la obiectivarea diagnosticului, astfel incat sa nu fie doar o observatie clinica a copilului la un anumit moment T 0.

Cumva, toate datele astea sunt ca un puzzle, care realizeaza un tablou clinic.

In afara de toate aceste piese de puzzle, se mai adauga si excluderea unor cauze organice, care ar putea contribui la manifestarile pentru care parintii cer o expertiza. Aici se poate vorbi despre o imagistica cerebrala, un control de neurologie, excluderea unei patologii genetice, endocrinologice sau pediatrice- boli metabolice care pot da simptomatologie psihica, explica psihiatrul.

Cel mai important este insa faptul ca evaluarea psihiatrica este necesara atunci cand un copil ne atrage atentia ori comportamental ori emotional, pentru ca, de exemplu, un copil cu autism nediagnosticat la timp recupereaza foarte dificil. Explicatia, spune dr. Cornelia Paraipan, este ca, daca interventia nu se face intr-o perioada in care creierul lui e un pic mai elastic, in care poate achizitiona prin terapia necesara, exista riscul sa nu mai putem sa influentam un creier care s-a format. De la un anumit punct incolo, spune specialistul, creierul nostru a suferit deja un proces de dezvoltare si este din ce in ce mai greu sa achizitioneze noi abililtati, sa se formeze in alte directii. Si atunci asta se vede in tot ceea ce insemna emotie, cognitiv si abilitati.

Psiholog sau psihiatru? Cui ma adresez intai?

Atata vreme cat observati dificultati in dezvoltarea copilului, de orice natura, cognitiv-comportamentala sau emotionala, de dezvoltare, e bine sa va adresati oricaruia dintre cei doi, psiholog sau psihiatru.

Medicul, in plus fata de psiholog, ar avea capacitatea de a integra simptomatologia sau de a se gandi si la cauze organice (pentru ca este absolvent de medicina), care ar putea contribui la starea copilului.

Sunt probleme care pot fi rezolvate, dificultati depasite foarte usor, prin interventie psihologica. Recomandarea medicului specialist psihiatru, dr. Cornelia Paraipan, este insa ca demersul sa fie intai la medic. Oricum, de cele mai multe ori acesta va cere si o evaluare psihologica. Psihiatrul colaboreaza totdeauna cu un psiholog clinician.

Ulterior, specialistii vor decide daca este nevoie doar de interventie psihologica, poate de un anumit tip de conisiliere parentala, individuala, sau daca e nevoie si de interventie farmacologica din perspective psihiatrica. Ar putea fi chiar nevoie de investigatii suplimentare, pentru a exclude cauze ce ar putea contribui la tabloul clinic.

Consultant Medical Cornelia Paraipan Dr.
Data publicării 22.08.2019