Exsudatul faringian: cand si de ce este recomandat?

Exsudatul faringian constituie o metoda de diagnostic microbiologic al patologiilor de tract respirator superior, utilizata in mod frecvent atat la copii, cat si la adulti. Procedura de recoltare a secretiilor respiratorii de la nivelul faringelui este nedureroasa si necesita o pregatire anterioara minima a pacientului. Principalul avantaj al culturii exsudatului faringian se refera la ghidarea planului de tratament in conformitate cu susceptibilitatea germenului izolat la diferite clase la antibioterapice si implicit eliminarea tratamentelor empirice care presupun administrarea de antibiotice cu spectru larg de actiune.
Exsudatul faringian: cand si de ce este recomandat?

Cuprins

Exsudat faringian – ce este?

Termenul de exsudat este utilizat pentru a descrie secretiile de la nivelul mucoaselor sau altor tesuturi care insotesc procesele inflamatorii din organism. Exsudatul poate contine leucocite (celule albe ale sangelui cu rol in asigurarea imunitatii organismului), proteine, bacterii, fungi, entitati virale, detritusuri celulare si alte substante, in funcție de localizarea procesului inflamator ce ii determina aparitia.

Exsudatul faringian reprezinta produsul de secretie care se formeaza in contextul inflamatiei mucoasei respiratorii superioare si a celei care captuseste mezofaringele (zona faringiana care corespunde cavitatii orale). Cultura din exsudatul faringian constituie o investigatie de laborator efectuata in cadrul departamentului de microbiologie al carei scop este acela de a identifica germenii patogeni implicati in aparitia infectiilor de tract respirator de tip bacterian si al celor fungice.

Cand este recomandata efectuarea unui exsudat faringian?

Principalele indicatii de realizare ale culturii din exsudat faringian se refera la:

  • Disconfortul algic persistent la nivelul gatului care nu se remite dupa administrarea de tratament simptomatic
  • Sindromul febril de etiologie necunoscuta
  • Amigdalita sau prezenta unor depozite la nivelul amigdalelor, faringita
  • Adenopatia (inflamatia ganglionilor limfatici) la nivelul gatului
  • Eruptia cutanata si alte modificari specifice scarlatinei
  • Contactul cu persoane diagnosticate cu infectie streptococica
  • Monitorizarea tratamentului antibiotic.

Faringitele si tonsilitele (amigdalitele) constituie cele mai frecvente afectiuni ale tractului respirator superior cauzate de regula de S.pyogenes, ale caror manifestari clinice indeamna pacientul catre medic si ulterior catre laboratorul de analize medicale pentru prelevarea unui exsudat faringian.

In lipsa diagnosticului etiologic al acestor infectii si implicit al tratamentului antibiotic, infectia streptococica se poate raspandi la nivelul intregului organism, cauzand aparitia complicatiilor care include sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abcese amigdaliene, flegmoane amigdaliene si celulita difuza a planseului bucal. Complicatiile postinfectioase datorate S.pyogenes includ reumatismul articular acut, glomerulonefrita acuta si cardita reumatismala.

In cazul manifestarilor clinice care ridica suspiciunea unei infectii streptococice la nivelul faringelui, recoltarea exsudatului faringian poate fi utilizata atat pentru diagnosticarea rapida a patogenului cu ajutorul testelor rapide imunocromatografice sau prin metoda PCR, cat si prin cultura pe medii speciale de crestere in laboratoarele de analize medicale care dispun de microbiologie.

Este important de mentionat faptul ca in afara infectiei cu streptococ de grup A, faringitele de cauza bacteriana pot fi generate de o multitudine de entitati patologice care pot include streptococii β hemolitici de grup C si G, arcanobacterium haemolyticum, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae si nu numai.

Scarlatina reprezinta o infectie cu streptococ β hemolitic de grup A, producator de toxina eritrogena (eritrotoxina) intalnita, in special, la populatia pediatrica cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani. Infectia prezinta contagiozitate ridicata si se manifesta sub forma de angina streptococica, insotita de rash scarlatiniform si modificari la nivelul mucoasei linguale. Identificarea streptococului prin intermediul testelor de laborator care se pot efectua dupa recoltarea exsudatului faringian, urmata de instituirea de tratament specific, scurteaza durata de evolutie a bolii, amelioreaza simptomatologia pacientului si scade riscul de aparitie al complicatiilor.

Exsudatul faringian ca metoda de screening in colectivitati

Recoltarea exsudatului faringian poate fi efectuata si pentru realizarea screeningului in colectivitatile de copii din unitatile de invatamant prescolar pentru depistarea eventualelor infectii streptococice inalt contagioase. In aceste situatii, analiza are ca scop prevenirea focarelor de infectie streptococica, diminuand necesitatea de administrare a antibioticelor si rata de absenteism prescolar.

Screeningul preoperator pentru portajul MRSA pentru depistarea colonizarii cu germeni rezistenti la antibiotice se efectueaza in scopul reducerii riscului de aparitie al infectiilor intraspitalicesti si presupune recoltarea unui exsudat faringian si/sau e swab din anumite zone anatomice, la recomandarea specifica a medicului. In mod similar, personalul medical, mai ales cel de specialitate chirurgicala, efectueaza periodic screening pentru depistarea portajului de MRSA pentru a preveni o eventuala contaminare intraoperatorie a pacientilor.

Ce patogeni poti fi depistati cu ajutorul exsudatului?

Principalele grupe de patogeni cu tropism respirator care pot fi depistati prin recoltarea exsudatului faringian includ:

  • Agenti virali - rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsachie A si Epstein Barr care pot fi depistate prin diferite metode de laborator din secretiile faringiene
  • Patogeni bacterieni - streptococi, stafilococ auriu, arcanobacterii, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae (agentul etiologic al faringitei gonococice), Corynebacterium diphteriae, fusobacterium, spirochete
  • Levuri - Candida spp (in special albicans).

Cum pregatim copilul pentru efectuarea exsudatului faringian?

Exsudatul faringian se recolteaza cu ajutorul unui tampon steril dupa un repaus alimentar si hidric de minim 2 ore si inainte de efectuarea igienei orale (periaj dentar si/sau utilizarea apei de gura). In cazul in care copilul se afla deja sub tratament antibiotic, recoltarea secretiilor faringiene se efectueaza la 48-72 de ore de la administrarea ultimei doze sau in conformitate cu recomandarile medicului specialist.

Diagnosticarea in urma exsudatului faringian

Diagnosticul infectiilor faringiene dupa recoltarea exsudatului poate fi efectuat atat prin cultura pe medii speciale de crestere ale secretiilor prelevate, cat si prin teste imunocromatografice rapide si de tip PCR, in funcție de patologia suspicionata si disponibilitatea metodelor.

Este important de mentionat faptul ca etajul supraglotic este populat de o multitudine de micoorganisme comensale care includ peste 200 de specii ce pot fi localizate la nivelul crevaselor gingivale, placii dentare, mucoasei jugale si linguale, oro-faringelui, criptelor amigdaliene sau nazofaringelui. Aceste bacterii alcatuiesc flora normala a oro-faringelui si se afla intr-o relatie de simbioza cu gazda, prevenind supradezvoltarea microorganismelor patogene prin diferite mecanisme de actiune.

Raportarea rezultatelor obtinute dupa cultura secretiilor faringiene include doar speciile strict patogene care pot genera diferite tipuri de infectii la nivel orofaringian si necesita administrarea de tratament etiologic, chiar daca metoda nu se rezuma doar la determinarea acestora.

 

Referinte:

Data publicării 09.07.2025