Fibrilatia ventriculara: cauze, simptome si tratament

Fibrilatia ventriculara reprezinta o tulburare de ritm cardiac cu potential de evolutie nefasta, care necesita diagnosticare de catre medicul cardiolog si instituire de tratament etiologic cat mai rapid posibil. Studiile desfasurate recent estimeaza faptul ca in anul 2019 prevalenta fibrilatiei ventriculare in cadrul populatiei generale de la nivelul intregului glob s-a situat in jurul cifrei de 59,7 milioane de cazuri si anticipeaza ca numai la nivel european aceasta va creste, atingand aproximativ 18 milioane pana in anul 2060.
Fibrilatia ventriculara: cauze, simptome si tratament

Aceasta tulburare de ritm cardiac prezinta risc inalt de evolutie nefavorabila, reprezentand principala cauza de deces (mai mult de 60%) a pacientilor cu afectiuni cardiace de la nivel mondial. Suplimentar, fibrilatia ventriculara asociaza potential crescut de aparitie al complicatiilor trombotice, cu alterarea calitatii vietii pacientului pe termen lung si scurt. Din aceste considerente, fibrilatia ventriculara constituie o urgenta medicala care necesita diagnosticare si instituirea prompta de tratament indiferent de varsta, sexul si eventuale comorbiditati ale pacientului.

Cuprins

Cauze fibrilatie ventriculara

Principala cauza de aparitie a fibrilatiei ventriculare este reprezentata de infarctul miocardic acut, tulburarea de ritm putand debuta inaintea sau la scurt timp dupa instalarea ischemiei cardiace. Hipoxia miocardica genereaza tulburari ale conducerii impulsului electric, crescand riscul de aparitie al tulburarilor de ritm cardiac cu potential letal inalt.

Ce trebuie sa stii despre tulburarile de ritm cardiac?

Alaturi de infarctul miocardic acut, insuficienta cardiaca, boala valvulara si hipopotasemia constituie alte cauze care pot fi implicate in aparitia fibrilatiei ventriculare.

Principalii factori de risc care pot contribui la aparitia fibrilatiei ventriculare includ:

  • Consumul de substante ilicite (in special cocaina si metamfetamina)
  • Patologii genetice de tipul sindromului Brugada si sindromului de QT lung
  • Cardiomiopatia
  • Existenta in istoricul de boala al pacientului al unui infarct miocardic anterior.

Simptome fibrilatie ventriculara

Pierderea starii de constienta constituie principala manifestare a fibrilatiei ventriculare si se datoreaza incapacitatii inimii de a furniza creierului sange oxigenat, in conformitate cu necesitatile sale fiziologice. Inainte de pierderea starii de constienta, pacientul poate acuza:

  • Angina pectorala
  • Tahicardie (cresterea frecventei cardiace)
  • Senzatie de ameteala
  • Greata
  • Varsaturi
  • Dispnee (respiratie dificila).

Fibrilatia ventriculara constituie o tulburare de ritm cardiac cu evolutie rapida care poate cauza deces in cateva minute daca nu se intervine prompt cu manevre de resuscitare sau tratament medicamentos pentru restabilirea ritmului sinusal.

Fibrilatia ventriculara vs. alte aritmii

Fibrilatia ventriculara (FiV) reprezinta o patologie care face parte dintr-o categorie mai ampla de boli cunoscute sub denumirea de aritmii cardiace sau tulburari ale ritmului cardiac in care sunt incluse fibrilatia atriala FiA, tahicardia ventriculara, flutterul atrial si tahicardia supraventriculara. Dintre toate aceste tulburari de ritm cardiac, fibrilatia ventriculara constituie aritmia care asociaza cel mai inalt risc de evolutie nefasta necesitand interventie medicala cat mai rapida.

Fibrilatia ventriculara reprezinta o tulburare de ritm cu potential de crescut de evolutie rapida nefavorabila ce necesita efectuarea manevrelor de resuscitare cardiopulmonara RCP manuala sau automata si cardioversie prin aplicare de soc electric extern. Cardioversia prin defibrilare are ca scop restabilirea ritmului sinusal si reluarea functiei de pompa cardiaca responsabila pentru furnizarea de oxigen si substante nutritive catre celulele organismului.

Protocolul in fibrilatia ventriculara: resuscitare cardiopulmonara (RCP) si aplicarea socului electric

Resuscitarea cardio respiratorie constituie un sistem standardizat de manevre care se aplica in cazul sistarii functiei cardiace si respiratorii si are ca scop livrarea artificiala a sangelui oxigenat catre creier si organele vitale. Suportul vital de baza presupune permeabilizarea cailor respiratorii aeriene, facilitarea ventilatiei si circulatiei fara echipamente medicale, in timp ce suportul vital avansat include totalitatea manevrelor realizate pentru asigurarea respiratiei si a functiei de pompa cardiaca prin intermediul echipamentelor medicale speciale.

Protocolul de resuscitare cuprinde o serie de pasi secventiali cunoscuti sub denumirea de „lantul supravietuirii ” care se refera la:

  • Recunoasterea prompta a urgentei, urmata de apelul la 112
  • Inceperea manevrelor de resuscitare cat mai rapid posibil; resuscitarea imediata poate dubla sau tripla supravietuirea dupa un episod de fibrilatie ventriculara
  • Defibrilarea cat mai rapida, efectuata de catre echipajul de urgenta creste rata de supravietuire a pacientului critic pana la 49-75%
  • Asigurarea unui suport vital adecvat.

Afla mai multe despre acordarea primului ajutor

Resuscitarea cardio-pulmonara asigura debit cardiac mic, dar esential, catre inima si creier, crescand posibilitatea transformarii unei fibrilatii ventriculare in ritm sinusal. Compresiile toracice manuale sau efectuate cu ajutorul dispozitivelor de tip LUCAS sunt vitale in situatiile in care cardioversia nu poate fi efectuata prin defibrilare in primele 5 minute dupa stop. Este important de mentionat faptul ca in primele minute dupa o defibrilare reusita, frecventa cardiaca poate fi diminuata, iar contractiile miocardului ineficiente astfel incat este necesara continuarea compresiilor toracice pana la stabilizarea functiei cardiace.

Riscuri fibrilatie ventriculara

FiV prelungita sau stopul cardiopulmonar asociat acestei tulburari de ritm pot cauza leziuni hipoxice (prin lipsa aportului de oxigen) la nivel cardiac, cerebral, renal si hepatic, mai mult sau mai putin reversibile, in functie de durata de timp pentru care aceste organe au fost private de oxigen. Leziunile de la nivel cerebral constituie cel mai mare risc asociat tulburarilor de rirm cardiac si apar ca urmare a ischemiei (lipsa circulatiei sangvine la nivel cerebral) si a reperfuzarii ulterioare care are loc ca urmare a manevrelor de resuscitare.

In ciuda dimensiunilor reduse care insumeaza aproximativ 2% din greutatea totala a corpului, tesutul cerebral necesita aport constant de oxigen si substante nutritive pentru a functiona in parametri optimi. Debitul cerebral reprezinta aproximativ 15-20% din nevoile bazale ale organismului, energia necesara activitatii neuronale, depinzand aproape in totalitate de metabolismul aerob al glucozei.

Scaderea gradului de oxigenare arteriala, a debitului cardiac si a substratului metabolic sub necesitatile fiziologice ale creierului pentru o perioada mai lunga de  4-5 minute cauzeaza instalarea leziunilor neuronale ireversibile cu pierderea definitiva a functiei acestora. Ischemia cerebrala instalata ca urmare a fibrilatiei ventriculare genereaza hipoxie care poate afecta creierul fie la nivel global, fie numai in anumite teritorii (focal sau regional).

Dupa reluarea activitatii cardiace si reperfuzarea zonelor cerebrale private de oxigen, sistemul imun al pacientului initiaza un raspuns inflamator acut prin sinteza de catre astroglii a citokinelor pro inflamatorii si chemokinelor care atrag monocite de la nivelul circulatiei sangvine. Activarea ulterioara a complementului contribuie la propagarea inflamatiei la nivel cerebral cu cresterea suplimentara a riscului de tromboza dupa reluarea circulatiei sangvine la nivel local.

Interventia terapeutica post resuscitare

FiV asociaza risc crescut de recurenta astfel incat persoanele care au fost diagnosticate cu aceasta tulburare de ritm sunt monitorizate atent pentru tot restul vietii de catre medicul cardiolog, prin vizite regulate la cabinet. Ingrijirea pe termen lung dupa remiterea episodului de fibrilatie ventriculara initial poate consta in tratament farmacologic, implantarea unui defibrilator special care poate asigura cardioversie rapida la nevoie, managementul corespunzator al afectiunilor subiacente si implementarea anumitor schimbari ale stilului de viata al pacientului in conformitate cu indicatiile cardiologului.

In timpul vizitelor medicale regulate, medicul cardiolog monitorizeaza evolutia pacientului cu ajutorul investigatiilor de specialitate care pot cuprinde EKG, ecocardiograma si analize de laborator care includ troponina I/T, CK-MB, BNP/NT pro BNP, ionograma si nu numai. Rezonanta magnetica nucleara cardiaca IRM, studiul electrofiziologic pentru maparea cailor de conducere aberante si testele genetice pentru identificarea mutatiilor asociate cu sindroame aritmogene permit stratificarea riscului orientand clinicianul in elaborarea planului de masuri preventive specific fiecarui pacient in parte.

Tratamentul pe termen lung al pacientilor cu fibrilatie ventriculara poate implica administrare de antiaritmice sau interventie chirurgicala pentru ablatia fasciculului aberant care genereaza aparitia aritmiei.

Mituri frecvente despre fibrilatia ventriculara

  • Fibrilatia ventriculara este sinonima cu infarctul miocardic acut – FALS: Fibrilatia ventriculara constituie o tulburare de ritm sinusal, in timp ce infarctul miocardic acut reprezinta un eveniment cardiac acut cauzat de obstructia arterelor coronare.
  • Fibrilatia ventriculara determina pierderea brusca a constientei pacientului fara alte simptome de avertisment - FALS: In cazul pacientilor cu acest tip de aritmie, pierderea starii de constienta este precedata, de regula, de o serie de manifestari care pot include angina pectorala, senzatie de ameteala, greata, dispnee si palpitatii.
  • Defibrilatorul poate deregla activitatea fiziologica a inimii – FALS: Defibrilatoarele moderne detecteaza intr-o etapa initiala tulburarea de ritm (in cazul in care aceasta exista intr-adevar) si abia ulterior recomanda persoanei care acorda primul ajutor administrarea de soc electric pentru restabilirea ritmului sinusal.

Principalele masuri preventive aplicate cu succes atat in cazul fibrilatiei ventriculare, cat si al altor patologii cardiace se refera la mentinerea unei greutati corporale adecvate inaltimii, adoptarea unui regim alimentar echilibrat si variat, evitarea sedentarismului si a stresului cotidian si renuntarea la fumat. Pe langa aceste masuri, planul de preventie al patologiilor cardiace in general presupune monitorizare periodica a sanatatii inimii prin respectarea programului de vizite regulate la cabinetul medicului de familie si/sau al cardiologului in conformitate cu particularitatile de boala ale fiecarei persoane in parte.

 

Referinte:

Data publicării 21.07.2025