Medicover
Cuprins
- Diferenta dintre gingivita, parodontita si boala parodontala
- Gingivita – cauza si factori de risc
- Gingivita de sarcina
- Gingivita simptome
- Gingivita la copii
- Diagnosticul gingivitei
- Tratament gingivita
Diferenta dintre gingivita, parodontita si boala parodontala
Desi folosite ca sinonime, termeni ca „parodontita” si „boala parodontala” nu sunt identici din punct de vedere medical:
- Gingivita reprezinta o forma incipienta, reversibila, caracterizata printr-o inflamatie superficiala a gingiilor. In cazul gingivitei, osul si ligamentele parodontale care sustin dintii nu sunt afectate.
- Parodontita este forma avansata, inflamatorie, ce afecteaza profund structurile de sustinere ale dintilor.
- Boala parodontala (parodontopatia) reprezinta o patologie stomatologica care afecteaza intreg aparatul de sustinere al dintilor, denumit parodontiu. Parodontiul este alcatuit din gingie, ligament parodontal, osul alveolar (in care sunt pozitionate radacinile dintilor) si cement. Acest termen general include toate afectiunile parodontiului, de la stadiul initial, gingivita, la cel mai avansat, parodontita (forma inflamatorie).
Gingivita – cauza si factori de risc
Inflamatia gingiilor este favorizata de igiena orala precara care determina acumularea la nivelul cavitatii bucale de bacterii rezultate in urma descompunerii zaharurilor din resturile alimentare. Acumularea de placa dentara duce la cresterea numarului de bacterii si, in timp, mineralizarea (solidificarea) acesteia determina aparitia tartrului dentar.
Este bine de subliniat faptul ca placa bacteriana (biofilmul) se poate forma si in lipsa zaharurilor din alimentatie, din bacterii, saliva si proteine. Dar si in cazul acesta, igiena orala precara este cea care permite acumularea acestui biofilm.
Factorii de risc care favorizeaza inflamatia gingiilor sunt reprezentati de catre:
- Fumatul, deoarece substantele chimice din componenta produselor pentru fumat pot irita gingiile, reduc fluxul de sange catre acestea si subrezesc capacitatea de aparare a organismului (sistemul imunitar), favorizand totodata acumularea de tartru si bacterii la nivelul cavitatii bucale.
- Varsta inaintata prin modificarile suferite de sistemul imunitar, mai precis capacitatea organismului de raspuns la infectiile localizate in cavitatea orala, dar si printr-un flux salivar mai redus (saliva avand rol protector, deoarece mentine echilibrul ph-ului), igiena orala ingreunata de existenta unor implanturi, proteze etc. Prezenta unor comorbiditati, ca diabetul zaharat, afectiunile cardiovasculare, osteoporoza creste si ea riscul, alaturi de modificarile degenerative ale tesuturilor gingivale specifice varstei.
- Aportul alimentar scazut de vitamina C prin faptul ca un deficit sever poate afecta integritatea gingiilor si capacitatea de vindecare. Deficitul sever de vitamina C (scorbut) poate provoca sangerarea gingiilor.
- Implanturile dentare, aparate ortodontice care ingreuneaza indepartarea placii bacteriene prin periaj, folosirea atei dentare etc.
- Ereditatea, spre exemplu anumite gene influenteaza mineralizarea smaltului, genele pot fi responsabile si pentru compozitia salivei; de asemenea, forma dintilor, maniera in care sunt pozitionati pe arcada pot favoriza acumularea placii bacteriene
- Fluctuatiile hormonale care altereaza raspunsul imun al organismului la agresiunea placii dentare
- Deficientele sistemului imunitar.
Gingivita de sarcina
Potrivit CDC, gingivita afecteaza intre 60% si 75% dintre femeile insarcinate. Gingivita in sarcina este cauzata de cresterea nivelurilor de estrogen si progesteron. Acesti hormoni esentiali care ajuta la cresterea si dezvoltarea fatului provoaca si o serie de schimbari la nivelul organismului, iar inflamatia crescuta a gingiilor este una dintre ele.
Desi mecanismul exact nu este complet inteles, specialistii considera ca acest fenomen se datoreaza, pe de o parte scaderii capacitatii organismului de a raspunde la bacteriile din placa dentara, iar pe de alta parte, cresterii fluxului sanguin catre tesutul gingival.
Mai precis, nivelurile crescute de hormoni, in special progesteronul, duc la o vasodilatatie (crestere a fluxului sanguin) la nivelul tesutului gingival, facandu-l mai sensibil, rosu, umflat si predispus la sangerare.
Totodata, hormonii modifica modul in care organismul (inclusiv sistemul imunitar) reactioneaza la bacteriile din placa dentara, rezultand o reactie inflamatorie exagerata.
Gingivita simptome
Simptomele gingivitei sunt reprezentate de catre inrosirea si iritatia gingiilor care pot sangera usor in timpul periajului dentar, favorizand astfel patrunderea agentilor bacterieni prin solutiile de continuitate create la suprafata tesuturilor moi gingivale. Evolutia cronica a afectiunii poate favoriza aparitia cariilor dentare, a bolii parodontale sau chiar pierderea dentitiei.
Gingivita acuta necrotizanta este rara si se manifesta prin aparitia durerilor, sangerarilor si ulceratiilor cavitatii bucale care se pot infecta cu usurinta.
Principalele simptome ale gingivitei sunt reprezentate de catre:
- Inflamatia gingivala;
- Hiperemia gingivala;
- Sangerari gingivale;
- Respiratie urat mirositoare;
- Retractie gingivala.
Gingivita la copii
Desi este mai putin frecventa decat la adulti, gingivita poate aparea si la copii. Cauza principala a gingivitei la copii este acumularea placii bacteriene cauzata de o igiena orala insuficienta sau deficitara. Alte cauze pot include alimentatia bogata in zaharuri si anumite afectiuni medicale care afecteaza imunitatea copilului.
Simptomele gingivitei la copii sunt similare celor la adulti si includ:
- Inflamatia si roseata gingiilor;
- Sangerari usoare la periaj;
- Respiratie urat mirositoare;
- Uneori, retractie gingivala.
Tratamentul presupune in primul rand educarea copilului si a parintilor pentru o igiena orala corecta si regulata, periajul dentar efectuat de doua ori pe zi, utilizarea atei dentare si vizite periodice la stomatolog pentru control si detartraj, daca este necesar.
Retineti ca preventia este esentiala, iar obiceiurile sanatoase formate din copilarie pot reduce semnificativ riscul aparitiei gingivitei si a altor afectiuni parodontale pe termen lung.
Diagnosticul gingivitei
Diagnosticul gingivitei este stabilit de catre medicul stomatolog dupa examinarea cavitatii bucale si poate necesita in anumite situatii efectuarea unor radiografii dentare pentru aprecierea starii de sanatate a radacinilor dentare.
Tratament gingivita
Metodele de tratament utilizate in cazul gingivitei sunt reprezentate de catre periajul profesional si detartrajul cu ultrasunete efectuat in cadrul cabinetelor de stomatologie. Acestea pot fi completate de proceduri de restaurare si ajustare a protezelor dentare mai vechi care ingreuneaza igienizarea corecta a cavitatii bucale.
Sanatatea gingiilor poate fi mentinuta prin indepartarea placii bacteriene in timpul toaletei bucale, care trebuie sa includa utilizarea atei dentare si a apei de gura de doua ori pe zi, precum si prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat. Este foarte important ca si controlul stomatologic sa fie efectuat periodic, la 6 luni sau la 1 an.
Referinte:
- Epidemiology of gingivitis, John W. Stamm
- Experimental Gingivitis in Man, Harald Löe, Else Theilade, S. Börglum Jensen
- Gingivitis, Roy C. Page
- Pregnancy Gingivitis, Cleveland Clinic
