Medicover
Cuprins
- Care este cauza ginecomastiei?
- Substante care pot duce la aparitia ginecomastiei
- Cum se stabileste diagnosticul de ginecomastie?
- Cum se trateaza ginecomastia?
Care este cauza ginecomastiei?
Ginecomastia poate surveni in mod fiziologic in 3 perioade specifice ale cresterii si dezvoltarii si anume:
- Ginecomastia imediat dupa nastere fiind cauzata de nivelurile serice crescute de estradiol si progesteron de provenienta materna care actioneaza in mod specific asupra tesutului glandular mamar al nou-nascutului;
- Ginecomastia la pubertate - mai mult de 60% dintre adolescenti asociaza ginecomastie in acest stadiu al dezvoltarii, ginecomastia fiind de regula asimetrica sau unilaterala; principalele mecanisme responsabile de aparitia ginecomastiei la aceasta categorie de varsta includ diminuarea sintezei de androgeni si cresterea reactiilor de aromatizare (reactie biochimica de transformare a hormonilor androgeni in estrogeni) care determina elevarea estrogenului seric;
- Ginecomastia dupa varsta de 60 de ani, ca rezultat al intensificarii activitatii aromatazei periferice care insoteste cresterea cantitatii de țesut adipos si al concentratiei serice de hormon luteinizant, alaturi de scaderea fiziologica a nivelului de testosteron care are loc odata cu inaintarea in varsta.
Ginecomastia patologica se datoreaza dezechilibrului hormonal care apare intre concentratia de estrogeni si androgen din organism si, de regula, se datoreaza:
- Cresterii procesului de conversie al precursorilor hormonali steroidieni in estrogeni (hormoni sexuali feminini) care este asociata tumorilor testiculare, secretiei ectopice de gonadotropina corionica umana (hCG) in neoplasmele pulmonare, renale, gastrointestinale sau tumorile cu celule germinale extragonadale;
- Aromatizarii in periferie a hormonilor androgeni, reactie biochimica asociata in mod frecvent insuficientei hepatice, malnutritiei, hipertiroidiei, tumorilor adrenale.
Alte afectiuni care pot asocia marirea in volum a sanului la barbat includ:
- Sindromul Klinefelter
- Anorhia congenitala
- Traumatismele testiculare
- Orhita virala
- Sindromul Kallmann
- Tumori hipofizare cu alterarea secretiei de LH
- Tumori maligne care cresc nivelul seric de hcg (neoplasm pulmonar, cancer gastric, cancer renal, cancer hepatic)
- Insuficienta renala
- Hipertiroidia (cresterea activitatii aromatazei si cresterea proteinei de legare a hormonilor sexuali SHBG)
- Malnutritia.
Substante care pot duce la aparitia ginecomastiei
Studiile desfasurate de-a lungul timpului asupra diferitelor efecte adverse ale anumitor medicamente si a mecanismului lor de actiune au demonstrat faptul ca ginecomastia poate fi favorizata de administrarea de:
- Antiandrogeni - flutamida, bicalutamida, nilutamida, finasterida, dutasterida, ciproteron acetat, ketoconazol, spironolactona
- Chimioterapice
- Medicamente antihipertensive si pentru afectiuni cardiovasculare - blocanti de canale de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), digoxin, alfa-blocante, amiodarona, metildopa
- Hormoni - androgeni, steroizi anabolizanti, estrogeni, hormon de crestere, gonadotropina corionica
- Substante farmacologice psihoactive - haloperidol, diazepam, antidepresive triciclice fenotiazine
- Antiinfectioase - antiretrovirale, izoniazida, metronidazol, ketoconazol
- Droguri recreationale - amfetamina, heroina, metadona, marijuana, alcool
- Altele - omeprazol, cimetidina, domperidon, heparina, metotrexat.
Cum se stabileste diagnosticul de ginecomastie?
Diagnosticul ginecomastiei este clinic si se stabileste cu ajutorul examenului fizic in timpul caruia la palpare se deceleaza o zona mai ferma in spatele areolei mamare sau dezvoltata concentric in jurul acesteia. Ginecomastia poate fi detectata atunci cand tesutul glandular depaseste 0.5 cm in diametru. Se vor observa modificarile areolei, prezenta sau absenta scurgerilor mamelonare, prezenta sau absenta adenopatiilor axilare.
Atunci cand ginecomastia este unilaterala, se vor lua in discutie posibile diagnostice diferentiale, cum ar fi lipomul sau neurofibromul. Existenta anumitor semne, cum ar fi nodulul fix, dur, retractia mamelonara sau a pielii, secretiile mamelonare, adenopatiile axilare, pot sugera existenta unui cancer mamar.
Evaluarea de laborator poate include la solicitarea medicului curant, pe langa testele pentru investigarea functiei hepatice si renale:
- Dozari specifice hormonale (testosteron, DHEAS, SHBG, estrogen, LH, prolactina, TSH, FT4)
- Markeri tumorali (beta HCG, alfa fetoproteina).
In functie de rezultate, pot fi necesare investigatii suplimentare (tomografie computerizata abdominala, teste genetice - cariotip, biopsie).
Cum se trateaza ginecomastia?
In cazul ginecomastiei fiziologice nu este indicat tratament. Ginecomastia pubertara se remite de obicei spontan in interval de cateva saptamani pana la maxim 3 ani, la 90% din pacienti. Totusi, ginecomastiile voluminoase (tesut glandular >4 cm diametru) pot sa nu regreseze complet, fiind necesara o intervenție chirurgicala pentru corectie.
Tratamentul ginecomastiei patologice este individualizat in conformitate cu mecanismele implicate in aparitia modificarilor glandei mamare si poate include:
- Tratament chirurgical in cazul tumorilor testiculare care includ celulele Leydig si Sertoli
- Chimioterapie cu administrare de cisplatina, bleomicina, vinblastina sau etoposid in conformitate cu recomandarile medicului specialist oncolog
- Tratamente medicamentoase cu androgeni (testosteron, danazol, dihidrotestosteron), anti estrogeni (tamoxifen) si inhibitori de aromataza letrozol si anastrozol
- Substitutie hormonala in cazul hipogonadismului
- Management farmacologic adecvat al afectiunilor renale, hepatice si tiroidiene.
Referinte:
- Gynecomastia
- Gynecomastia, Cleveland Clinic
- Gynecomastia, Masaya Jimbo, Leonard G. Gomella
- Gynecomastia: Etiology, Diagnosis, and Treatment
