Gastroenterita si enteroviroza: cauze, simptome, tratament

Gastroenterita reprezinta o afectiune mai frecvent intalnita la populatia pediatrica si poate fi determinata de bacterii, paraziti, virusuri cu tropism intestinal (gastroenterita virala sau enteroviroza) si mai rar, substante toxice si medicamentoase sau afectiuni alergice (gastroenterita eozinofilica).
Gastroenterita si enteroviroza: cauze, simptome, tratament

Indiferent de cauza, gastroenterita constituie o patologie cu puternic impact asupra calitatii vietii copilului si asupra membrilor familiei din cauza manifestarilor neplacute reprezentate de varsaturi, diaree si sindrom febril a caror evolutie se poate complica prin aparitia dezechilibrelor hidroelectrolitice (deshidratare severa a copilului) amenintatoare de viata.

Rotavirusul reprezinta principalul agent etiologic al enterovirozelor la copiii cu varsta mai mica de 5 ani, mortalitatea asociata acestei patologii fiind crescuta in tarile subdezvoltate unde populatia traieste in conditii de viata improprii si cu acces limitat la serviciile medicale.

In ultimii ani se estimeaza ca la nivel european, incidenta enterovirozelor pediatrice cauzate de rotavirus a fost cuprinsa intre 2.27 si 4.97 cazuri la 100 de copii, iar numarul total al spitalizarilor datorate acestei patologii se situeaza intre 72.000 si 77.000/ an raportat la 23 de milioane de copii cu varsta mai mica de 5 ani.

Atat gastroenteritele, cat si enterovirozele reprezinta patologii determinate de patogeni ce se pot raspandi prin contact direct cu o persoana infectata, prin transmitere fecal-orala (maini nespalate) si/sau apa si alimente contaminate.

Cuprins

Cauze gastroenterita

Principalii agenti bacterieni implicati in aparitia gastroenteritelor la copii sunt reprezentati de:

  • Campylobacter
  • Clostridium difficile
  • Escherichia coli
  • Salmonella
  • Shigella
  • Stafilococi producatori de enterotoxine
  • Yersinia.

Acesti patogeni pot contamina cu usurinta preparatele din carne depozitate necorespunzator sau gatite insuficient, in special carnea de pasare si crustaceele, insa pot fi regasite si in lapte sau suc nepasteurizate ori in apa provenita din surse neamenajate corespunzator (fantani, izvoare).

Tipuri de gastroenterita

Gastroenteritele la copii mai pot fi cauzate de Giardia intestinalis si Cryptosporidium parvum, paraziti ce sunt transmisi pe cale fecal-orala sau prin consumul de apa provenita din surse neamenajate.

Exista o serie de substante toxice sintetizate in special de anumite specii de ciuperci otravitoare (Amanita pantherina, A.muscaria, Inocybe, Agaricus xanthodermus, Boletus satanas, Entoloma lividum, Clavaria, Russula emetica) si fructe de mare exotice care pot genera aparitia gastroenteritelor prin ingerare accidentala, chiar si in situatia in care sunt preparate de persoane experimentate.

Administrarea de antiacide si anumite antibiotice pot genera in anumite situatii gastroenterita pediatrica, prin dereglarea florei intestinale saprofite ce favorizeaza inmultirea bacteriilor conditionat patogene de la nivelul tubului digestiv.

Exista cateva tipuri de gastroenterite (enterocolite) pediatrice specifice care pot fi mai dificil de manageriat datorita extinderii si severitatii proceselor patologice la nivel intestinal si anume:

  • Enterocolita necrotizanta mai frecvent intalnita la prematurii cu sistem imun insuficient dezvoltat, evolueaza cu inflamatie exacerbata a mucoasei intestinale dupa expunerea la bacterii saprofite provenite din alimentatie.
  • Enterocolita pseudomembranoasa cauzata de Clostridium difficile se manifesta dupa tratamente antibiotice indelungate care altereaza componenta microbiotei intestinale.
  • Enterocolita hemoragica cu E.coli enterohemoragic capabil sa genereze procese inflamatorii intestinale accentuate care cauzeaza sangerarea mucoasei intestinale.
  • Enterocolita indusa de anumite proteine alimentare - acest tip de enterocolita se manifesta mai ales la copiii cu varsta mai mica de 2 ani si apare ca urmare a unei reactii imune non IgE de tip alergic, declansate de sistemul imun, dupa ingestia anumitor tipuri de proteine alimentare.
  • Enterocolita neutropenica afecteaza copiii cu niveluri scazute ale neutrofilelor (celule ale sistemului imun specializate in apararea organismelor impotriva infectiilor). Enterocolita neutropenica este diagnosticata de regula la copiii care au fost supusi chimioterapiei pentru tratarea anumitor patologii hematooncologice (leucemie, limfom), insa poate fi intalnita si la cei cu HIV sau alte tipuri de afectiuni autoimune cu evolutie severa.

Cauze enteroviroza

Enterovirozele sunt determinate de patogeni virali cu tropism digestiv reprezentati in mod frecvent de rotavirusuri, norovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri sau astrovirusuri care se raspandesc extrem de usor in comunitatile din gradinite, scoli si alte medii aglomerate.

Manifestarile digestive specifice enterovirozei apar dupa o perioada de incubatie care poate fi cuprinsa intre 24 si 60 de ore, iar simptomatologia prezinta de regula evolutie autolimitata care se remite dupa 2-3 zile.

Simptome gastroenterite si enteroviroze

Atat gastroenteritele, cat si enterovirozele evolueaza cu:

  • Inapetenta (lipsa poftei de mancare)
  • Senzatie de greata
  • Varsaturi
  • Balonare
  • Dureri abdominale
  • Diaree apoasa
  • Sindrom febril
  • Stare generala alterata a copilului.

Scaunele diareice cu mucus si sange sunt mai frecvent intalnite in cazul gastroenteritelor bacteriene, in timp ce sindromul febril, durerile de cap si mialgiile sunt intalnite mai ales in evolutia enterovirozelor.

Call Center

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Diagnostic gastroenterite si enteroviroze

Gastroenteritele de cauza bacteriana si parazitara sunt diagnosticate in cadrul departamentului de microbiologie prin intermediul coproculturii si al examenului coproparazitologic.

Testele rapide imunocromatografice pot fi utilizate atat pentru determinarea gastroenteritelor parazitare, cat si al celor virale, iar tehnicile moderne de biologie moleculara pot depista rapid cu ajutorul metodei PCR materialul genetic al patogenilor virali, bacterieni si parazitari de la nivelul materiilor fecale ale pacientului.

Coprocitograma evidentiaza prezenta leucocitelor si a hematiilor in scaunul pacientului.

Testele rapide pentru hemoragii oculte pot depista prezenta sangelui in materiile fecale. Investigatiile imagistice reprezentate de ultrasonografia abdominala si computer tomografia (CT) sunt utilizate pentru evaluarea pacientilor pediatrici cu forme severe de gastroenterita care asociaza inflamatie intestinala accentuata cu risc de aparitie al formelor necrotizante de enterocolita.

Gastroenteritele datorate ingestiei accidentale de substante otravitoare (ciuperci, fructe de mare) sunt diagnosticate pe baza anamnezei bolnavului sau al membrilor familiei si al manifestarilor clinice ale pacientului care prezinta o serie de particularitati specifice (prezenta sindromului muscarinic, resinoidian, colinergic, mycoatropian, coprinian, narcotidian, giromitrian, helvetian, orelanian sau faloidian) ce variaza in functie de specia de ciuperca otravitoare ingerata.

Tratament gastroenterita si enteroviroza

Tratamentul gastroenteritelor si enterovirozelor pediatrice usoare este suportiv si implica administrarea de:

  • Solutii si lichide de rehidratare
  • Antiemetice
  • Antidiareice
  • In anumite situatii, antibiotice pentru eradicarea agentului bacterian care determina simptomatologia pacientului.

Gatroenteritele si enterovirozele cu evolutie severa care asociaza deshidratare accentuata si pun in pericol viata copilului necesita spitalizare pentru corectia dezechilibrelor hidroelectrolitice cu ajutorul solutiilor parenterale (preparate farmaceutice care se administreaza prin injectare sau perfuzie).

Protocolul de tratament in cazul gastroenteritelor toxice este mai elaborat si cuprinde asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii, administrarea de oxigen pe masca/cateter nazal pentru corectia hipoxemiei, efectuarea de lavaj gastric (in maxim 1 ora de la ingestia ciupercilor), administrarea de carbune activat, resuscitare volemica prin acces vascular central pentru corectia hipovolemiei si tratament antitoxic.

Cazurile severe de enterocolita necrotizanta pot necesita tratament chirurgical pentru indepartarea tesuturilor devitalizate, montarea unei ileostome sau colostome temporare sau drenarea cavitatii peritoneale, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

Complicatii gastroenterite si enteroviroze

Principalele complicatii ale gastroenteritelor si enterovirozelor severe sunt reprezentate de:

  • Deshidratarea acuta datorata varsaturilor, sindomului diareic si al celui febril
  • Deficitul nutritional
  • Sindromul de intestin iritabil postinfectios reprezinta o complicatie cronica a gastroenteritelor severe care poate afecta calitatea vietii copilului pentru perioade indelungate de timp
  • Obstructia intestinala
  • Ischemia si necroza intestinala
  • Perforatia intestinala
  • Septicemie, sepsis, soc septic.

Semne ale deshidratarii la copii mici

Deshidratarea severa care insoteste enterovirozele si gastroenteritele pediatrice se manifesta prin:

  • Pliu cutanat persistent
  • Transpiratie cleioasa
  • Oligurie/anurie (copilul urineaza putin sau deloc)
  • Plans fara lacrimi
  • Deprimarea fontanelei anterioare
  • Ochi infundati in orbite
  • Respiratie accelerata
  • Somnolenta accentuata sau stare de letargie.
  • Dezechilibrele electrolitice (pierderea de sodiu, potasiu si clor) determina aparitia tulburarilor de ritm cardiac si diminuarea tonusului muscular, necesitand corectie rapida pentru a preveni evolutia nefasta.

Regim alimentar gastroenterita si enteroviroza

Regimul alimentar recomandat in cazul gastroenteritelor si enterovirozelor pediatrice prevede cresterea consumului de lichide si reducerea alimentatiei solide prin introducerea in ordine a:

  • Apei de orez
  • Iaurturilor probiotice
  • Orezului fiert
  • Piureului de cartofi si morcov
  • Banane
  • Afine
  • Chimen
  • Anason
  • Coriandru
  • Supe degresate de carne.

Ulterior, dupa ameliorarea sindromului diareic se pot introduce treptat carne fiarta, peste la abur, albus de ou fiert, branza de vaci slaba, telemea nesarata, fructe si legume cu continut scazut de fibre, ovaz, orez, paine alba prajita sau pesmet. Compensarea pierderilor lichidiene se efectueaza prin consumul de apa si ceaiuri neindulcite de menta, chimen sau cimbrisor.

 

Referinte:

Data publicării 10.01.2024
Data ultimei actualizari 15.01.2024