Septicemie - o complicatie amenintatoare de viata

Septicemia sau starea septicemica reprezinta o conditie medicala amenintatoare de viata manifestata prin generarea de catre organism al unui raspuns imun exacerbat la contactul cu diferiti agenti patogeni. Sepsisul poate evolua nefavorabil cu aparitia starii de șoc septic care include scaderea accentuata a tensiunii arteriale cu hipoperfuzie tisulara si insuficienta multipla de organ.
Septicemie - o complicatie amenintatoare de viata

Cuprins

Ce este septicemia?

Septicemia constituie o stare infectioasa generalizata provocata de diseminarea la nivelul circulatiei sangvine, a unui patogen viral, bacterian sau fungic. In mod frecvent starile septice sunt precedate de existenta unui proces infectios localizat la nivelul unui organ specific (plaman, tractul urogenital, sistemul digestiv) in functie de tropismul patogenului care ii declanseaza aparitia.

Poarta de intrare la nivelul careia are loc patrunderea patogenului in organism poate fi reprezentata in anumite situatii de solutii de continuitate tegumentara (rani ale tegumentului) obtinute prin evolutia indelungata a ulcerelor de gamba, taiere, punctionare, in urma unor arsuri sau prin montarea unor dispozitive medicale de tipul cateterelor.

Sindromul de raspuns inflamator sistemic constituie principalul mecanism patologic care genereaza aparitia sepsisului. El reprezinta o reactie exacerbata a organismului care determina aparitia disfunctiei la nivelul diferitelor sisteme si organe ale corpului.

In evolutia sepsisului pot aparea modificari ale mecanismelor de coagulare care se manifesta prin aparitia sindromului de coagulare intravasculara diseminata CID. Acesta este caracterizat pe de-o parte de trombocitopenie si sangerare, si pe de alta parte de constituirea de cheaguri ce genereaza obstructie si ischemie in diferite teritorii vasculare.

Factorii de risc ai septicemiei

Principalii factori de risc implicati in mod frecvent in aparitia starilor septicemice sunt reprezentati de:

  • Varsta pacientului, mai mare de 65 de ani
  • Prematuritatea - sugarii cu varsta mai mica de 1 an
  • Existenta unui deficit imun dobandit in urma infectiei cu HIV
  • Asocierea de comorbiditati cronice de tipul diabetului zaharat, insuficientei renale sau bolii pulmonare obstructive cronice
  • Spitalizarea pentru perioade indelugate de timp care favorizeaza dezvoltarea infectiilor nosocomiale cu germeni multidrug rezistenti
  • Implantarea dispozitivelor medicale pentru suplinirea functiei respiratorii sau a celor necesare administrarii de solutii perfuzabile cu scop terapeutic
  • Administrarea de tratament antibiotic in ultimele 3 luni
  • Asocierea unei patologii care necesita administrare de tratament corticoid cu efect de deprimare al capacitatii de raspuns imun al organismului.

Cum evolueaza infectia?

Tabloul clinic al pacientilor cu septicemie este alcatuit din manifestari specifice focarului infectios primar (plaman, rinichi, dentitie, aparat urogenital) care sunt insotite de semne si simptome ale infectiei sistemice reprezentate de:

  • Febra inalta, ondulanta, a caror valori maxime corespund descarcarilor infectioase sau in platou fara variatii, in cazul in care patogenul se propaga prin intermediul sistemului circulator limfatic
  • Frisoane
  • Extremitati reci si palide
  • Senzatie de greata si varsaturi
  • Alterarea statusului mental
  • Tulburari de vorbire
  • Tulburari respiratorii (respiratie superficiala, rapida).

Socul septic se manifesta prin stare accentuata de confuzie temporo-spatiala, somnolenta excesiva si incapaciatatea de mentinere a ortostatismului (stat in picioare), la care se adauga manifestari specifice ale insuficientei multiple de organ.

Septicemie - cele mai frecvente cauze

Principalele cauze de aparitie ale septicemiei sunt reprezentate de infectiile organismului cu diferite tulpini virale, specii de fungi si bacterii. Cele mai frecvente infectii care pot determina generarea unui raspuns inflamator exacerbat din partea sistemului imun sunt localizate la nivelul:

  • Abdomenului - peritonita, patologiile hepatice si ale vezicii biliare, abcese, ocluzia intestinala, infectia lichidului de ascita.
  • Tractului urinar si genital - pielonefrita, abcesul renal, litiaza renala, prostatita, abcesul prostatic, febra puerperala.
  • Tegumentului - leziuni posttraumatice sau chirurgicale, escare, arsuri care favorizeaza patrunderea in profunzime a germenilor patogeni cu multiplicarea lor si aparitia celulitei bacteriene si a fasceitei necrozante.
  • Sistemului cardiovascular - endocardita bacteriana, abces valvular, infectii la nivelul cateterelor vasculare.
  • Sistemului nervos central (SNC) - meningita, encefalita.

Bacteriile implicate in mod frecvent in aparitia sepsisului sunt reprezentate de S.aureus meticilino rezistent MRSA, E.coli si unele specii ale genului Enterococcus si Streptococcus.

Lipidul A care intra in alcatuirea endotoxinelor sintetizate de catre anumite bacterii Gram negative interactioneaza cu monocitele si macrofagele circulatorii, favorizand eliberarea rapida si in cantitate crescuta de factori proinflamatori reprezentati de interleukina, citokina, factor de necroza tumorala si interferon gama, care mediaza manifestarile clinice ale sepsisului. Eliberarea acestor mediatori inflamatori genereaza aparitia unui proces imunologic distructiv cu afectare multiorganica care in lipsa interventiei medicale prompte poate evolua catre exitus.

Analize si diagnostic septicemie

Diagnosticul de sepsis este dificil de stabilit din cauza polimorfismului manifestarilor care alcatuiesc tabloul clinic evolutiv al pacientului si a lipsei de specificitate a rezultatelor obtinute dupa efectuarea investigatiilor de laborator. Diagnosticul sepsisului este unul diferential si se bazeaza pe efectuarea investigatiilor de laborator care cuprind in mod uzual:

  • Hemoleucograma completa cu formula leucocitara poate orienta diagnosticul catre o etiologie bacteriana sau virala a septicemiei.
  • Hemoculturi pentru izolarea si identificarea germenilor patogeni responsabili pentru aparitia bacteriemiei.
  • Cultura din lichid cefalorahidian la pacientii care prezinta simptomatologie sugestiva pentru o infectie bacteriana la nivelul sistemului nervos central.
  • Urocultura pentru identificarea germenilor care favorizeaza afectarea aparatului urinar.
  • Cultura varfului de cateter in situatia in care se suspecteaza ca poarta de intrare a patogenului se afla la sediul insertiei unui cateter venos central.
  • Determinarea de biomarkeri reprezentati de proteina C reactiva, procalcitonina (cel mai utilizat biomarker pentru diferentierea sepsisului bacterian) presepsina si premodulina (determinate la pacientii aflati in stadiile incipiente de evolutie ale starii septice pentru triaj si estimarea prognosticului evolutiv al bacteriemiei).
  • Investigatii de ultima generatie care includ utilizarea testelor PCR pentru detectarea rapida a patogenilor de la nivelul prelevatelor biologice: sange, lichid cefalorahidian, exsudate sau secretii prelevate din situsurile infectiilor (situsuri care ar trebui sa fie sterile in conditii fiziologice).

Investigatiile imagistice sunt utilizate la pacientii cu simptomatologie specifica starii septice pentru depistarea surselor de infectie de la nivelul toracelui sau abdomenului:

  • Ultrasonografia
  • Computer Tomografia (CT)
  • Rezonanta magnetica nucleara (RMN).

Aceste investigatii pot depista abcese si modificari ale organelor care sugereaza existenta unor mecanisme patologice infectiose.

Conduita terapeutica in caz de sepsis

Sepsisul constituie o urgenta medicala, astfel ca managementul terapeutic al acestei patologii este realizat frecvent in spital, in cadrul unitatilor de terapie intensiva, implicand participarea unei echipe multidisciplinare de medici in conformitate cu organele/sistemele afectate (medici de terapie intensiva, infectionisti, pneumologi, cardiologi, chirurgi, urologi, ginecologi).

Tratamentul etiologic al sepsisului presupune administrarea de antibioterapice intravenoase in conformitate cu sensibilitatea germenului bacterian care induce aparitia manifestarilor septice.

In fazele initiale de evolutie ale sepsisului se poate administra antibioterapie empirica precoce, urmand ca dupa finalizarea investigatiilor de laborator aceasta sa fie adaptata susceptibilitatii agentului patogen la anumite clase de antibiotice.

In unele cazuri, sepsisul poate necesita efectuarea de interventii chirurgicale terapeutice care implica indepartarea focarelor de infectie care genereaza si intretin bacteriemia. Tratamentul chirurgical al pacientilor cu septicemie poate implica manevre pentru debridarea tesuturilor necrozate, drenarea anumitor abcese si uneori amputatie de membru.

Complicatii ale septicemiei

In lipsa managementului terapeutic adecvat, sepsisul sever evolueaza nefavorabil generand aparitia hipotensiunii arteriale accentuate cu stare de hipercoagulabilitate si insuficienta multipla de organ, care poate determina deces. Rata de deces in randul pacientilor diagnosticati cu soc septic este curpinsa intre 30 si 40%, iar existenta in antecedentele de boala ale pacientului al unui episod septicemic, creste sansele de reaparitie ale patologiei si riscul de evolutie nefavorabila al bolii.

 

Referinte:

Data publicării 12.06.2023
Data ultimei actualizari 08.08.2023