Hiperparatiroidism: cauze, diagnostic si tratament

Hiperparatiroidismul reprezinta o patologie a glandelor paratiroide, localizate de o parte si de alta a glandei tiroide. Acestea asigura reglarea echilibrului fosfo-calcic din organism prin sinteza de hormoni paratiroidieni, manifestata prin cresterea productiei de parathormon. Glandele paratiroide sintetizeaza un hormon cu structura polipeptidica, numit parathormon, al carui rol fiziologic este acela de mentinere in limite fiziologice a raportului dintre calciul si fosforul existente in organism prin actiune directa asupra oaselor si asupra rinichilor.

Principalul factor de reglare al functiei glandelor paratiroide este reprezentat de nivelurile circulante ale calciului ionic plasmatic. Hipocalcemia are efect de stimulare, in timp ce hipercalcemia inhiba functia tesutului glandular paratiroidian. Ionii fosfat nu participa in mod direct in reglarea functiei glandelor paratiroide, ci prin modificarea concentratiilor ionilor de calciu. Cresterea concentratiei serice a ionilor fosfat determina scaderea calciului si activarea secretiei de PTH si viceversa. De regula, reglarea secretiei de PTH este cuplata cu cea a calcitoninei, mai ales la populatia pediatrica si la adultii tineri.

Cuprins

Sumar:

Hiperparatiroidismul este o afectiune caracterizata prin secretia excesiva de parathormon, care determina cresterea nivelului de calciu din sange.
Cea mai frecventa cauza a hiperparatiroidismului primar este adenomul paratiroidian.
Boala poate afecta oasele, rinichii, sistemul digestiv si starea neuropsihica.
Tratamentul poate include monitorizare, medicamente sau interventie chirurgicala, aceasta fiind singura metoda curativa.

Rolul PTH-ului

Principalul rol al PTH-ului este acela de a mentine concentratia calciului ionic in lichidul extracelular prin:

  • Stimularea resorbtiei osoase cu eliberarea calciului si fosforului din oase
  • Stimularea reabsorbtiei calciului si inhibarea reabsorbtiei fosforului la nivelul tubilor renali
  • Stimularea sintezei de 1 alfa hidroxilaza renala cu cresterea consecutiva a productiei de 1.25 OH vitamina D care la randul sau intensifica absorbtia intestinala de calciu si fosfor.

Tipuri de hiperparatiroidism

  • Hiperparatiroidismul primar constituie cea mai frecventa forma a bolii si se datoreaza, in aproximativ 80-85% din situatii, unui adenom paratiroidian, o tumora benigna non-canceroasa sau unei hiperplazii generalizate a glandelor paratiroide.
  • Hiperparatiroidismul secundar reprezinta o patologie reactiva, in cadrul careia hiperfunctia paratiroidelor apare ca raspuns la o alta afectiune medicala de fond, care genereaza scaderea calciului seric. Insuficienta renala cronica reprezinta cea mai frecventa cauza de aparitie a hiperparatiroidismului secundar si este urmata de afectiunile digestive care genereaza malabsorbtie de calciu si deficitul sever de vitamina D.

Cauze hiperparatiroidism

In conformitate cu tipul de hiperparatiroidism prezent, cauzele pot fi urmatoarele:

  • Adenoame paratiroidiene in cazul hiperparatiroidismului primar
  • Insuficienta renala cronica, mutatii inactivatoare ale CASR, interventii chirurgicale la nivelul glandei tiroide, cauze autoimune in cazul hiperparatiroidismului secundar.

Simptome hiperparatiroidism

Manifestarile clinice ale hiperparatiroidismului se datoreaza efectelor hipercalcemiei asupra diverselor organe si sisteme ale corpului si pot fi descrise conform unei expresii clasice anglo saxone sub forma de bones, stones, abdominal groans and psychic moans.

  • Afectarea osoasa implica extractia cronica a calciului din oase cu pierderea densitatii matricei osoase si aparitia osteopeniei sau osteoporozei secundare, care predispune la aparitia fracturilor spontane pe os patologic.
  • Afectarea renala apare ca o consecinta a nivelurilor crescute de calciu din sange si se manifesta prin aparitia de calculi renali ce determina colica renala, hematurie (sange in urina), tulburari mictionale (imperiozitate urinara, emisia de urina in cantitate redusa, arsuri sau durere), miros neplacut sau aspect tulbure al urinii, sindrom febril, febra si frisoane.
  • Manifestarile clinice digestive nespecifice ale hiperparatiroidismului pot include senzatie de greata, varsaturi, constipatie si inapetenta.
  • Manifestarile neuropsihice includ, de regula, oboseala cronica, slabiciune musculara, depresie, anxietate, stare de iritabilitate, dificultati de concentrare si afectarea memoriei descrisa de catre pacienti sub forma de ceata mentala.

Cum se diagnosticheaza hiperparatiroidismul?

Diagnosticul hiperpratiroidismului este stabilit de catre medicul endocrinolog pe baza informatiilor obtinute din examenul clinic si investigatiile de laborator. In multe situatii, diagnosticul este stabilit prin intermediul unor investigatii biochimice de rutina care evidentiaza existenta unor cantitati crescute ale calciului in sange.

Analizele de laborator recomandate de catre endocrinolog pentru stabilirea diagnosticului de hiperparatiroidism includ, in principal determinarea PTH-ului parathormon, confirmarea hipercalcemiei prin determinarea calciului ionic si a hipofosfatemiei (scaderea fosforului din sange). Determinarea nivelului de vitamina D serica poate confirma sau infirma existenta unui hiperparatiroidism secundar, iar ureea si creatinina evalueaza functia renala cu scopul de a exclude o eventuala insuficienta renala cronica care ar putea genera o hiperfunctie a glandelor paratiroide.

Dupa confirmarea patologiei cu ajutorul investigatiilor biochimice, evaluarea impactului general al afectiunii asupra organismului necesita efectuarea unei osteodensitometrii DXA pentru confirmarea demineralizarii matricei osoase, ecografie renala sau alte investigatii imagistice abdominale. Ecografia cervicala de glanda tiroida si paratiroide are ca scop depistarea unor eventuale formatiuni tumorale care ar putea genera hiperparatiroidism primar, gold standardul in imagistica functionala fiind reprezentat la momentul actual de scintigrafia paratiroidiana cu Technetiu Sestamibi (trasor radioactiv utilizat in medicina nucleara care este captat si retinut de catre tesutul paratiroidian hiperactiv).

Optiuni de tratament hiperparatiroidism

Optiunile de tratament in cazul pacientilor cu hiperparatiroidism pot include monitorizare atenta a evolutiei bolii prin intermediul investigatiilor regulate, terapie farmacologica si paratiroidectomie minim invaziva.

Variantele de tratament variaza in conformitate cu particularitatile clinice ale fiecarui caz adresat in parte, care de regula includ severitatea manifestarilor, prezenta sau absenta factorilor de risc, a complicatiilor secundare si varsta pacientului.

Indicatii interventie chirurgicala – paratiroidectomia

Interventia chirurgicala reprezinta singura metoda de tratament curativ in cazul hiperparatiroidismului si implica indepartarea glandelor paratiroide prin paratiroidectomie. Interventia se adreseaza atat pacientilor simptomatici, cat si celor care prezinta deja afectarea altor sisteme si organe ale corpului de tipul litiazei renale sau osteoporozei.

Interventia chirurgicala se adreseaza in egala masura si pacientilor asimptomatici care asociaza risc crescut de aparitie a complicatiilor in viitor, in aceasta categorie fiind incluse persoanele care prezinta un nivel al calciului seric semnificativ crescut - calciurie, sau se regasesc in intervalul de varsta de pana la 50 de ani (la aceasta varsta se considera ca boala netratata va genera inevitabil aparitia de complicatii).

Interventia chirurgicala se realizeaza in prezent prin abord minim invaziv si presupune realizarea unei incizii de dimensiuni reduse (2-3 cm) la baza gatului pentru eliminarea glandei afectate (din cele 4 glande sunt indepartate doar cele hiperactive) cu monitorizarea intraoperatorie atenta a secretiei de PTH. O diminuare cu mai mult de 50% din valoarea serica a PTH-ului inregistrata intraoperator, fata de o determinare anterioara interventiei, confirma succesul interventiei prin eliminarea glandei hiperactive.

Tratamentul medicamentos si monitorizarea hiperparatiroidismului

Managementul farmacologic al hiperparatiroidismului se efectueaza in conformitate cu recomandarile medicului endocrinolog si poate include calcimimetice care diminueaza sinteza de parathormon, bisfosfonati care previn demineralizarea matricei osoase si substitutie hormonala pentru femeile intrate la menopauza (substitutia hormonala nu trateaza hiperparatiroidismul insa poate diminua demineralizarea osoasa).

Riscuri si complicatii ale hiperparatiroidismului netratat

Evolutia nefavorabila a hiperparatiroidismului include, de regula, osteoporoza, litiaza renala si rigidizarea vaselor de sange cu aparitia patologiilor cardiovasculare prin depunerea de calciu la nivelul endoteliului (invelisul intern al vaselor de sange). Principalele riscuri asociate hiperparatiroidismului sunt:

  • Fracturile osoase spontane pe os patologic
  • Colica renala
  • Hipertensiunea arteriala
  • Tulburari ale ritmului cardiac
  • Evenimentele cardiace acute.

Efectuarea analizelor periodice uzuale ce includ determinarea nivelului de calciu din organism sunt deosebit de importante deoarece hiperparatiroidismul este diagnosticat in multe situatii incidental. Manifestarile clinice nespecifice ale acestei patologii sunt cele care intarzie, de obicei, diagnosticul, parametrii biochimici fiind deosebit de importanti in depistarea precoce a acestei afectiuni.

 

Bibliografie:

 

Intrebari Frecvente (FAQ)

1. Ce simptome poate provoca hiperparatiroidismul?

Hiperparatiroidismul poate determina oboseala cronica, slabiciune musculara, constipatie, greata, depresie, dificultati de concentrare, calculi renali si fragilizarea oaselor.

2. Cum este descoperit de obicei hiperparatiroidismul?

In multe cazuri, afectiunea este depistata accidental prin analize de rutina care evidentiaza valori crescute ale calciului in sange.

3. Cand este recomandata operatia pentru hiperparatiroidism?

Interventia chirurgicala este indicata pacientilor simptomatici, celor cu osteoporoza sau litiaza renala, dar si unor pacienti asimptomatici cu risc crescut de complicatii.

4. Ce se poate intampla daca hiperparatiroidismul nu este tratat?

Boala poate duce la osteoporoza, fracturi spontane, calculi renali, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac si alte complicatii cardiovasculare.

4. Ce se poate intampla daca hiperparatiroidismul nu este tratat?

Boala poate duce la osteoporoza, fracturi spontane, calculi renali, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac si alte complicatii cardiovasculare.


Despre autor
Echipa Editoriala Medicover

Transformam informatiile medicale complexe in continut clar si usor de inteles pentru pacienti! Suntem o echipa de specialisti in comunicare medicala care documentam, structuram si redactam articole despre sanatate, preventie si stil de viata responsabil, cu informatii revizuite si validate de catre experti.

Urmarim constant actualizarile din ghidurile si protocoalele medicale, care evolueaza odata cu noile dovezi clinice si ultimele cercetari, pentru ca informatiile publicate sa fie cat mai relevante si usor de parcurs. Punem pacientul in centrul activitatiii noastre si urmarim sa oferim informatii de incredere, care sa sustina luarea deciziilor informate pentru starea de bine si sa incurajeze responsabilitatea si grija pentru propria sanatate.

Data publicării 07.10.2026