Pecingine (tricofitie): infectia cu ciuperci dermatofite

Denumita si tinea, dermatofitoza sau pecinginea, tricofitia reprezinta o infectie dermatologica determinata de fungi, reprezentati in mod frecvent de Tricophyton, Microsporum si Epidermophyton. Infectia poate fi localizata atat la nivelul tegumentelor, cat si al fanerelor (par, unghii), la ambele categorii de sexe, la adulti si copii. Dermatofitii afecteaza cu precadere populatiile din regiunile geografice calde cu umiditate crescuta, insa in ultimii ani a fost observata o crestere a incidentei tricofitiei la nivel mondial, ca urmare a schimbarilor climatice si al numarului de persoane care calatoresc din regiunile endemice acestor patogeni.
Pecingine (tricofitie) infectia cu ciuperci dermatofite

Cuprins

Cauze pecingine

Dermatofitii implicati in aparitia infectiilor fungice la om apartin genurilor Trichophyton, Microsporum si Epidermophyton, aceste levuri fiind capabile sa sintetizeze keratinaze (enzime care descompun keratina din unghii si piele) pentru a obtine nutrientii necesari cresterii si dezvoltarii.

Speciile antropofile de fungi se transmit prin contact direct cu o persoana bolnava sau indirect prin lenjerie si obiecte contaminate, in timp ce levurile zoofile se transmit prin contactul direct al omului cu animalul bolnav. Exista si situatii cuprinse in literatura de specialitate care descriu cazuri de tricofitie determinate de specii telurice de fungi, care se transmit prin contactul leziunilor cutanate cu pamant.

Genul Tricophyton afecteaza parul, pielea si unghiile, in timp ce levurile care apartin genului Microsporum prezinta tropism doar pentru par si tegumente, iar cele apartinand genului Epidermophyton se localizeaza doar la nivelul pielii si al unghiilor.

Principalele specii de levuri de importanta umana includ T.rubrum, T.mentagrophytes, E.flocossum, T.tonsurans, M.canis si T. verrucosum.

Factori de risc ai tricofitiei

Principalii factori de risc care contribuie la raspandirea infectiilor fungice ale pielii si fanerelor includ:

  • Interactiunea cu animale de companie bolnave
  • Umblatul descult la pisicine, bazine de inot, saune, vestiarele salilor de sport
  • Utilizarea obiectelor personale la comun (prosoape, perii de par, bureti de baie)
  • Imprumutarea sepcilor, palariilor, aparatelor de tuns parul si barba sau a hainelor
  • Practicarea sporturilor de contact (wrestling, karate, judo).

Achizitionarea de incaltaminte second hand sau imprumutarea acesteia unei persoane cu tricofitie, purtarea de sosete din materiale sintetice si igiena deficitara reprezinta alte cauze de aparitie ale infectiilor fungice ale piciorului si unghiilor de la picior.

Contactul frecvent al pielii cu apa (bucatari, patiseri, angajati in spalatorii de rufe/masini, hair stylisti), desfasurarea activitatilor profesionale in conditii de temperatura si umiditate crescuta si existenta unui sistem imunitar slabit sau al unei patologii de fond care diminueaza capacitatea de aparare a organismului (diabetul zaharat), constituie alti factori de risc care predispun la aparitia tricofitiei.

Tipuri de pecingine

In functie de localizarea la nivelul diferitelor regiuni ale corpului, tricofitia poate fi determinata de o serie de levuri care implica:

  • Tinea capitis - tricofitia scalpului cunoscuta si sub denumirea de pecinginea parului este cauzata frecvent de genul Trichopyton si Microsporum si poate fi raspandita prin utilizarea de perii, masini de tuns sau alte accesorii incorect igienizate din frizerie sau de la domiciliu.
  • Tinea corporis - localizata mai ales la nivelul membrelor superioare si/sau inferioare cu posibilitate de raspandire si la nivelul altor regiuni ale corpului.
  • Tinea cruris manifestata prin leziuni care apar in regiunea inghinala atat la barbati, cat si la persoanele de sex feminin, mai frecvent in perioada adolescentei.
  • Onicomicoza sau infectia fungica a unghiilor poate afecta atat degetele de la maini, cat si de la picioare, fiind favorizata de purtarea incaltarilor stramte si a sosetelor din material sintetic care nu permit aerisirea corespunzatoare a piciorului, achizitionarea de incaltaminte second hand, imprumutarea incaltamintei unei persoane cu onicomicoza si mersul descult in vestiarul salii de sport, la sauna sau piscina.
  • Tinea pedis sau piciorul de atlet reprezinta o infectie fungica localizata la nivelul plantei (talpii).

Semne si simptome ale infectiei fungice

La nivelul tegumentului, tricofitia determina aparitia de leziuni cu forma rotunda, in acelasi plan cu pielea, de culoare rosie, delimitate de piele cu aspect solzos predispusa la descuamare, care sunt insotite de prurit (mancarime a pielii afectate).

Piciorul atletului se manifesta prin senzatie intensa de mancarime si arsura la nivelul talpii, piele crapata si uscata cu aspect solzos si blistere (vezicule) localizate in special interdigital, insotite de un miros neplacut.

La nivelul palmelor, tricofitia determina aparitia aspectului de piele solzoasa care se exfoliaza cu usurinta si al fisurilor adanci care sangereaza spontan si predispun la suprainfectare bacteriana.

In cazul in care infectia fungica se extinde la nivelul unghiilor, aceasta determina ingrosarea si deformarea patului unghial (unghia se ingroasa si se ridica de pe patul unghial), schimbarea culorii unghiilor si sfaramitarea in timp, pana la disparitia partiala sau totala a acestora. Onicomicoza unghiilor de la picioare afecteaza in mod frecvent halucele (degetul mare de la picior), insa se poate extinde si la celelalte fanere ale degetelor de la picior si/sau mana prin utilizarea ustensilelor de manichiura incorect sterilizate.

La nivel inghinal, tricofitia se manifesta sub forma unor leziuni eritemato edematoase (piele rosie si inflamata) care se descumeaza cu usurinta, sunt insotite de prurit si prezinta tendinta de extindere graduala catre fese, coapsa interioara si zona genitala. In anumite situatii, tricofitia zonei inghinale poate asocia crapaturi in profunzimea pielii care genereaza disconfort dureros pacientului si predispune la aparitia complicatiilor reprezentate de suprainfectia bacteriana cu germeni de pe suprafata tegumentului.

Tinea barbae cunoscuta ca tricofitia barbii afecteaza obrajii, barbia si gatul, determinand aparitia leziunilor solzoase, eritematoase, insotite de prurit si caderea parului facial la persoanele de sex masculin.

Pecinginea sau tricofitia la copii

Tricofitia copilului se manifesta similar celei intalnite la adult, fiind frecvent datorata interactiunii cu animale bolnave, imprumutului de haine si/sau incaltaminte intre colegi de clasa sau prieteni ai celui mic care prezinta infectie fungica. Umblatul descult la bazinul de inot sau sala de sport si practicarea activitatilor sportive care implica contactul strans cu alti copii constituie alte modalitati de raspandire ale infectiilor fungice la aceasta categorie de varsta.

Diagnostic tricofitie

Diagnosticul tricofitiei este stabilit de catre medicul dermatolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si cele furnizate din analiza microscopica a tesuturilor recoltate de pe suprafata pielii sau a unghiei.

Recoltarea de tesut lezional este nedureroasa si presupune raclarea blanda a celulelor de la suprafata pielii, a unghiilor afectate de onicomicoza si uneori prelevarea unor fire de par de pe scalp sau barba, sau in vederea examinarii microscopice ulterioare si confirmarea tricofitiei.

Formular de programare

PROGRAMEAZA-TE ACUM

Tratament tricofitie

Tratamentul infectiilor fungice ale pielii si fanerelor este etiologic (se adreseaza cauzei care ii determina aparitia) si implica administrarea de medicatie antifungica orala sau topica, in functie de localizarea si severitatea leziunilor.

Topicele (creme, unguente, prafuri), sampoanele si solutiile antifungice sunt destinate tratamentului local al infectiilor fungice ale pielii si unghiilor, in timp ce medicatia orala se adreseaza cazurilor severe care afecteaza regiuni extinse ale corpului. Griseofulvina, terbinafina, clotrimazolul si itraconazolul reprezinta cateva dintre preparatele antifungice care pot fi prescrise de catre dermatolog pentru tratarea infectiilor fungice.

Este important de mentionat faptul ca infectiile fungice implica administrarea de tratamente de lunga durata (in anumite situatii pana la 3 luni) si necesita complianta crescuta a pacientului care trebuie sa respecte indicatiile oferite de catre dermatolog pentru a obtine rezultatele scontate.

In anumite situatii, medicul dermatolog poate opta pentru indepartarea chirurgicala a anumitor zone afectate de tricofitie pentru prevenirea raspandirii infectiei si grabirea timpului de vindecare al pacientului (indepartarea unghiilor deformate si a portiunilor de scalp suprainfectate).

Alaturi de tratamentul etiologic, medicul poate prescrie pacientului medicatie corticoida pentru ameliorarea pruritului si inflamatiei si antibiotice orale in cazul in care se asociaza prezenta unei infectii bacteriene la nivel lezional.

Complicatii ale infectiilor fungice

Infectiile bacteriene constitue principala complicatie asociata tricofitiei si apar ca urmare a constituirii de solutii de continuitate la nivel tegumentar care favorizeaza patrunderea germenilor in profunzimea pielii. In unele cazuri, infectia fungica poate evolua nefavorabil cu aparitia abceselor, la nivelul scalpului, acestea purtand denumirea de kerion (dat de infectia cu tinea capitis) care asociaza alopecie (pierderea defintiva a parului in zona afectata) si necesita drenaj chirurgical urmat de terapie medicamentoasa. 

 

Referinte:

Data publicării 07.10.2024