Infectiile materne din timpul sarcinii

Infectiile congenitale si cele neonatale cu diferite tipuri de agenti patogeni pot surveni in diferite stadii de evolutie ale sarcinii, inclusiv in timpul nasterii, prin mecanisme de transmitere care includ:
Infectiile materne din timpul sarcinii
  • Pasaj transplacentar al patogenului de la mama la fat prin intermediul circulatiei materno-fetale - contaminare din aproape in aproape cu ascensionarea patogenului din vagin catre uter in cazul ruperii premature a membranelor amniotice. Aceasta modalitate de transmitere este specifica perioadei prenatale;
  • Contactul direct al fatului cu secretiile vaginale si sangele contaminat al mamei in timpul nasterii naturale - aceasta modalitate de transmitere este specifica perioadei intrapartum;
  • Prin contactul direct al nou-nascutului cu secretiile respiratorii, sangele sau laptele mamei infectat - aceasta modalitate de transmitere este specifica perioadei postpartum.

Cuprins

Membrana feto-placentara roluri

Placenta cu cele doua componente ale sale, fetala, dezvoltata in proportie de 80% din trofoblast si materna, care adera direct de peretele uterului prezinta functionalitate multipla ce include:

  • Functia respiratorie prin eliminarea dioxidului de carbon provenit de la fat si furnizarea acestuia de sange oxigenat provenit de la mama
  • Functia nutritiva realizata prin pasajul transplacentar al substantelor nutritive si participarea activa la metabolizarea anumitor compusi
  • Functia excretorie de eliminare a metabolitilor toxici proveniti de la fat
  • Functia de protectie si aparare impotriva agentilor patogeni si a toxinelor acestora
  • Functia de rezerva prin intermediul careia sunt stocate substante nutritive
  • Functia hormonala cu rol vital in mentinerea sarcinii si adaptarea organismului matern la gestatie.

Pasajul transplacentar al germenilor

Mecanismele de protectie ale placentei care impiedica pasajul germenilor de la mama la fat sunt incomplet elucidate, insa este cunoscut faptul ca sincitiotrofoblastul impiedica pasajul atat a patogenilor virali, cat si al celor bacterieni.

Decidua bazala (derivata din endometru) este alcatuita in proportie de aproximativ 40% din celule imune din care 70% sunt reprezentate de limfocite NK natural killer, 20-25% macrofage si 3% limfocite de tip T. Suplimentar, placenta asigura protectie antimicrobiana specifica prin intermediul unor celule specializate denumite defensine si proteine de tip NOD, cu rol important in reglarea apoptozei (moarte celulara programata) si a rezistentei la patogeni.

In ciuda acestor mecanisme inalt specializate de protectie ale placentei impotriva transmiterii infectiilor verticale de la mama la fat, exista o varietate de patogeni care pot cauza infectii congenitale printre care se regasesc:

  • Treponema pallidum agentul etiologic al sifilisului
  • Citomegalovirus
  • Rubeola
  • Listeria monocytogenes
  • Virusul varicelo zosterian
  • Herpes simplex
  • Hepatita B
  • Toxoplasma gondii.

Infectia transplacentara cu sifilis

Riscul de transmitere al unei infectii cauzate de Treponema pallidum in timpul sarcinii este cuprins intre 60 si 100%, cu o crestere semnificativa a acestuia pe durata celui de-al doilea trimestru de evolutie. In cazul sifilisului tertiar sau latent (o forma de boala cronica a carei evolutie poate cuprinde zeci de ani de la momentul infectiei primare), riscul de transmitere al patogenului la fat scade pana la 7-40%, insa nu este de neglijat din cauza complicatiilor severe pe care le asociaza.

Netratata, infectia cu T. pallidum poate cauza nastere prematura, nastere a unui fat neviabil sau moarte intrauterina a fatului.

La nou-nascut, manifestarile clinice ale sifilisului pot aparea:

  • Imediat dupa nastere pana la varsta de 2 ani ai celui mic, mai ales pe durata primelor 3 luni de viata si cuprind: leziuni veziculare, maculare sau sub forma de eruptie de culoarea cuprului la nivel palmo-plantar, leziuni papulare nazo-labiale sau in zona scutecului si petesii cu dispunere variabila. Limfadenopatiile, trombocitopenia, anemia hemolitica si hepatosplenomegalia constituie alte modificari patologice care pot fi asociate sifilisului congenital precoce, Mai rar, sugarul poate prezenta meningita, coroidita, hidrocefalie si intarziere in achizitia abilitatilor motorii. Pe durata primelor 8 luni de viata, sugarul poate dezvolta osteocondrita cu interesarea in special a oaselor lungi si coastelor care asociaza pseudoparalizie la nivelul membrelor;
  • Dupa varsta de 2 ani ai copilului mic, sifilisul congenital genereaza aparitia unor leziuni ulcerative caracteristice, denumite gome sifilitice la nivelul septului nazal al palatului dur si al oaselor fetei inclusiv ale craniului. Alaturi de aceste modificari, copilul asociaza dizabilitate intelectuala, pareza juvenila in diferite grade de severitate si tabes dorsal (neurosifilis care implica modificari ale coloanei vertebrale). Atrofia optica poate cauza pierderea vederii, in timp ce pierderea auzului poate surveni la orice varsta ca urmare a modificarilor patologice progresive neurosenzoriale.

Infectia congenitala cu Citomegalovirus (CMV)

Infectia cu citomegalovirus se poate produce pe toata durata sarcinii si constituie cea mai des intalnita infectie congenitala de etiologie virala. Studiile estimeaza faptul ca infectia congenitala cu citomegalovirus prezinta o incidenta la nivel mondial de aproximativ 5/1.000 de nasteri vii si apare ca urmare a pasajului transplacentar al patogenului, fie in urma unei infectii primare (gravida contracteaza pentru prima data virusului), fie in urma unei infectii recurente. Boala clinic manifesta la nou-nascut apare, de regula, secundar unei infectii primare a gravidei, in special daca aceasta are loc pe durata primului trimestru de evolutie a sarcinii.

Infectia perinatala cu CMV poate fi dobandita prin expunerea fatului la secretiile cervicale contaminate ale mamei sau sangele acesteia si ulterior, prin ingestia de lapte matern.

Citomegalovirusul poate cauza nastere prematura, aproximativ 13% din nou-nascuti prezentand la nastere greutate mica, microcefalie, icter sclero-tegumentar, leziuni petesiale, hepatosplenomegalie, calcificari periventriculare, corioretinita, hepatita, pneumonie si deficit de auz.

Rubeola congenitala

Rubeola congenitala apare ca urmare a infectiei primare a gravidei cu rubeola, riscul cel mai mare de aparitie al anomaliilor de dezvoltare la fat fiind asociat primelor 12 saptamani de gestatie. Efectele directe ale patogenului asupra produsului de conceptie includ leziuni directe ale endoteliului vascular, citoliza si perturbarea mitozei celulare. Totalitatea modificarilor patologice cauzate de infectia in timpul sarcinii cu rubeola sunt cunoscute sub denumirea de sindrom rubeolic congenital si includ:

  • Nasterea prematura
  • Restrictie de crestere si dezvoltare intrauterina
  • Microcefalie
  • Cataracta
  • Retinopatie
  • Deficit de auz
  • Defecte cardiace
  • Hepatosplenomegalie
  • Modificari la nivel osos.

Mai putin frecvente sunt trombocitopenia manifestata sub forma de purpura, adenopatiile, anemia de cauza hemolitica, deficit imunologic de tipul hipogamaglobulinemiei si pneumonia interstitiala a nou nascutului.

Listerioza neonatala

Listerioza neonatala se poate manifesta ca urmare a unei infectii cu Listeria monocitogenes care survine fie pe durata sarcinii, fie imediat in primele zile de dupa nastere. Contractarea infectiei in perioada de viata intrauterina poate cauza constituirea de granuloame la nivelul pielii, tesutului hepatic, glandelor adrenale, tesutului limfatic, plamanilor si creierului.

Eruptia tegumentara cauzata de infectia cu L. monocitogenes este cunoscuta sub denumirea de granulomatoza infantila septica. Aspiratia sau inghitirea de lichid amniotic contaminat in perioada de crestere si dezvoltare intrauterina poate genera afectare pulmonara perinatala clinic manifesta pe durata primelor zile de viata ale nou-nascutului, care asociaza insuficienta respiratorie acuta si stare de soc cu evolutie fulminanta frecvent nefavorabila pentru nou-nascut.

Listeria monocitogenes poate fi contractata de gravida prin ingestia de hrana contaminata, in special lapte nepasteurizat si produse derivate din lapte nepasteurizat, anumite tipuri de branza, legume si fructe nespalate consumate in stare cruda sau carne de pui insuficient preparata termic.

Infectia congenitala cu Virusul varicelo-zosterian (varicela)

Infectia congenitala cu virusul varicelo-zosterian apare ca urmare a pasajului transplacentar al patogenului la gravidele care contracteaza infectia in primele 2 trimestre ale sarcinii. Sindromul congenital varicelo-zosterian a fost descris pentru prima data in 1947 si include afectare multisistemica ce cuprinde corioretinita, malformatii cerebrale (atrofie corticala, hidrocefalie), hipoplazia de membre si leziuni cutanate, putand interesa in egala masura si sistemul digestiv, circulator si urinar.

Infectia congenitala cu VZV asociaza o rata de mortalitate inalta de aproximativ 30% pe durata primului an de viata al sugarului si un risc de aparitie a zonei zoster de aproximativ 15% in perioada cuprinsa intre 2 si 24 de luni.

Herpes neonatala cu simplex (genital)

De regula, infectia cu HSV se transmite de la mama la fat prin intermediul secretiilor vaginale contaminate ale mamei si prin contactul direct al fatului cu tegumentele din zona genitala a acesteia in timpul nasterii naturale si mai rar transplacentar. Tipul 2 de herpes virus este implicat in aparitia mai multor cazuri de imbolnavire la nou-nascut in comparatie cu tulpina 1 de HSV si poate cauza aparitia manifestarilor clinice la nou-nascut in primele 3 saptamani de viata ale acestuia.

Leziunile veziculare apar in aproximativ 70% dintre cazurile de infectie neonatala cu HSV si pot fi insotite de modificari patologice localizate la nivel ocular, oral sau ale sistemului nervos central. Forma diseminata de infectie neonatala cu HSV implica afectare hepatica, pulmonara sau a sistemului circulator cu sau fara encefalita si leziuni tegumentare. Sindromul febril, letargia, hipotonia, insuficienta respiratorie, episoadele de apnee si convulsiile tonico-clonice reprezinta alte manifestari care pot fi asociate infectiilor neonatale cu HSV.

Hepatita B neonatala

Infectia neonatala cu virus hepatic B se transmite de la mama la fat in timpul nasterii naturale, la contactul fatului cu secretiile vaginale contaminante. Riscul de transmitere al patogenului este cuprins intre 70-90% pentru femeile seropozitive in cazul carora s-au obtinut titruri pozitive ale antigenului de suprafata HBsAg si antigenului B HBeAg inainte de nastere.

Majoritatea nou-nascutilor care au contractat infectia in timpul nasterii sunt asimptomatici sau prezinta forme subclinice de hepatita B care pot fi depistate prin detectarea unor titruri crescute de HBsAg si transaminaze hepatice elevate. Mai putin frecvente sunt cazurile in care nou-nascutii dezvolta forme de hepatita B acuta si simptomatica cu evolutie autolimitata, manifestata prin icter sclero tegumentar, distensie abdominala si scaune moi si lipicioase deschise la culoare. Ocazional, hepatita B neonatala poate prezenta evolutie severa manifestata prin hepatomegalie, ascita si deces, in special la nou-nascutii din mame diagnosticate cu infectii cronice cauzate de virusul hepatic B.

Asigurarea unei preventii eficiente impotriva infectiilor cu transmitere transplacentara presupune o colaborare interprofesionala stransa intre medicul de familie, obstetrician, infectionist si pacienta care trebuie sa fie informata asupra tuturor riscurilor care decurg din refuzul vaccinarii in scop profilactic si efectuarea investigatiilor pentru depistarea precoce a acestor patologii.

 

Referinte:

Data publicării 15.12.2025