Tulburari de personalitate | Personalitatea antisociala

Tulburarile de personalitate sunt tipare nesenatoase si constante de gandire, simtire si actiune, care pot duce la disfunctii in viata personala, profesionala si sociala a unei persoane. Personalitatea antisociala face parte din categoria mai larga a tulburarilor de personalitate, asa cum sunt si tulburarea de personalitate dependenta, tulburarea de personalitate evitanta, tulburarea de personalitate narcisista si altele. Fiecare dintre aceste tulburari are caracteristici specifice care influenteaza in mod unic comportamentul si relatiile individului.
Tulburari de personalitate | Personalitatea antisociala

Merita mentionat faptul ca uneori, termeni ca „antisocial”, „fobie sociala” sunt utilizati in vocabularul cotidian pentru a descrie anumite stari si preferinte, ca de exemplu nevoia de singuratate la un moment dat. Folosirea neadecvata a acestor termeni medicali a contribuit cumva la o intelegere superficiala sau chiar gresita a unor afectiuni mintale cu impact semnificativ asupra indivizilor care se confrunta cu astfel de probleme. Tulburarile de personalitate afecteaza relatiile interpersonale, performanta profesionala si bunastarea generala.

Cuprins

Care sunt tulburarile de personalitate?

Clasificarea si intelegerea tulburarilor de personalitate au suferit modificari de-a lungul anilor. La momentul actual, cel mai des utilizat este in Manualul Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM) care imparte tulburarile de personalitate in 3 mari grupuri:

  • Grupul A - excentrice, ciudate, aici se incadreaza spre exemplu, tulburarea de personalitate schizoida, tulburarea de personalitate paranoida
  • Grupul B - dramatice, emotionale sau impredictibile, de exemplu, tulburarea de personalitate antisociala, tulburarea de personalitate borderline, tulburarea de personalitate narcisista, tulburarea histrionica de personalitate (teatralismul)
  • Grupul C - anxioase, tematoare, precum tulburarea de personalitate dependenta, tulburarea de personalitate evitanta.

Deoarece au multe similaritati pot aparea confunzii, spre exemplu intre tulburarea de personalitate evitanta si fobia sociala. Sau, anumite trasaturi de personalitate, precum timiditatea, pot fi confundate cu tulburarile de personalitate, asa cum este tulburarea de personalitate evitanta.

Tulburarea de personalitate evitanta si timiditatea

Desi prezinta suprapuneri, sunt concepte complet distincte. Timiditatea in copilarie este un precursor comun al acestei tulburari, insa in majoritatea cazurilor, ea dispare ori se estompeaza progresiv pe masura ce individul inainteaza in varsta. Un copil timid nu evolueaza neaparat catre un adult timid sau si mai timid. In cazul tulburarii de personalitate evitanta, pe masura ce trece timpul, comportamentul devine tot mai rezervat si evitant, tinzand sa se agraveze.

Tulburarea are in centru, ca element esential, un pattern de inhibitie sociala, sentimente de inadecvare si hipersensibilitate la evaluare negativa, care poate fi remarcat intr-o multitudine de contexte.

Persoanele cu aceasta tulburare:

  • Evita munca sau activitatile scolare/ academnice/ profesionale care implica un contact interpersonal semnificativ din cauza fricii de critica, dezaprobare sau din teama de a fi respinsi.
  • Sunt inclinate spre exagerarea eventualelor pericole in situatii cotidiene, iar din necesitatea lor de certitudine si siguranta poate rezulta o restrangere a stilului de viata.
  • Au o preocupare de a nu fi respinsi si ridiculizati atat de mare, incat si o usoara critica la adresa lor ii raneste.
  • Cand cineva este usor dezaprobator la adresa lor, tind sa devina tacuti, timizi, inhibati pentru a fi siguri ca nu mai primesc vreo remarca degradanta.
  • Sunt refractare in a-si asuma riscuri personale ori de a se angaja in activitati necunoscute deoarece stima lor de sine este scazuta, cred despre ei ca sunt inferiori celor din jur.
  • Ofertele de promovare la job sau noi oportunitati pot fi respinse din ideea ca noile responsabilitati vor duce la critici din partea colaboratorilor.

Persoanele timide sunt capabile de a avea relatii sociale satisfacatoare cu un cerc restrans de persoane, iar funcționarea globala a individului nu este afectata la fel de sever ca in cazul tulburarii de personalitate evitanta.

Tulburarea de personalitate antisociala – simptome TPA

In al primul rand, personalitatea antisociala nu trebuie confundata cu comportamentul infractionat motivat de obtinerea beneficiilor (bani etc).

In al doilea rand este de remarcat ca persoanele care au rude de gradul I cu tulburare de personalitate antisociala au un risc crescut de a dezvolta si ele aceasta tulburare. In special, rudele femeilor cu aceasta afectiune par a fi mai vulnerabile.

Indivizii cu tulburare de personalitate antisociala sunt caracterizati ca fiind:

  • Lipsiti de empatie
  • Cruzi
  • Cinici si dispretuitori fata de sentimentele, drepturile si suferintele celor din jur
  • Aroganti
  • Incapatanati
  • Mult prea siguri pe ei, plini de sine
  • Acestia pot manifesta si o stima de sine exagerata (spre exemplu considera munca care nu necesita o inalta calificare drept o activitate ordinara, mai prejos de statutul meritat de ei
  • Au un farmec aparent, superficial, sunt foarte volubili (de exemplu, folosesc termeni tehnici care impresioneaza pe oricine care nu este familiarizat cu subiectul).

Lipsa de empatie, stima de sine exagerata si farmecul superficial sunt elemente care au fost incluse frecvent in conceptele traditionale de psihopatie.

Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala acorda prea putina atentie distinctiei: bine - rau. Actioneaza insensibil, mint, se pot implica intr-un comportament agresiv sau violent si participa la activitati infractionale, nereusind sa se conformeze normelor sociale referitoare la comportamentul legal.

Exemple de comportament antisocial

  • Comportamentul antisocial se poate manifesta inca din copilarie prin dificultati in a respecta figurile de autoritate, rebeliune in fata autoritatii parintilor, educatorilor, adultilor in general, cruzime fata de animale
  • Problemele cu legea, cu autoritatile atatului, survin adesea in contextul in care care conformarea la normele sociale este dificila sau chiar imposibila
  • Actiunile impulsive - de cele mai multe ori nu iau in calcul consecintele actiunilor intreprinse
  • Arata agresivitate si stare de iritare inalta care adesea conduc la agresiuni fizice
  • Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala eu dificultati in a simti empatie in situatii in care alti oameni dau dovada de sensibilitate
  • Nu manifesta remuscari daca ranesc o alta persoana sau au produs rau prin comportamentul lor, aratand ca nu au constiinta
  • Au relatii interpersonale abuzive, toxice si sunt mai predispusi sa isi neglizeze ori sa isi abuzeze copiii
  • Mint si ii dezamagesc pe altii in folosul personal.

Incapacitatea de a lua in calcul gandurile, emotiile si motivatiile celor din jur le creeaza dificultati de adaptare pe toate planurile; relatia cu ei este greu de gestionat atat pentru familie si apropiati, cat si pentru cei care intra in contact cu ei in diferite medii (cultural, social, profesional etc).

Diagnosticarea tulburarii de personalitate antisociala

Diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala nu se pune sub varsta de 18 ani. Se poate stabili totusi acest diagnostic cu conditia sa existe un istoric de simptome de tulburare de conduita inainte de implinirea varstei de 15 ani. Afla mai multe despre tulburarile mintale diagnosticate in copilarie

Desi manifestarile tulburarii de personalitate antisociala au adesea debutul in copilarie (copiii cu TPA fiind descrisi ca hartuitori de colegii de scoala), afectiunea este diagnosticata, de regula, mai tarziu in viata adulta cand sunt prezente simptome evidente, severe, precum:

  • Nerespectarea regulilor in ceea ce priveste propria siguranta, dar si a altora
  • Nerespectarea legilor
  • Comportament impulsiv
  • Iritabilitate si agresivitate
  • Lipsa remuscarilor
  • Minciuna patologica sau manipularea celor din jur pentru beneficiul propriu sau pentru distractie
  • Iresponsabilitate dusa in extrem.

Este esential de subliniat ca nu toti cei care prezinta comportamente iresponsabile sau agresive sufera de tulburare de personalitate antisociala. Astfel de manifestari pot aparea si in alte tulburari sau in contexte precise, de exemplu in perioade de stres extrem, in lipsa educatiei, influentate de factori de mediu (spre ex., anturaj), traume nerezolvate sau alte dificultati psihologice.

Diagnosticarea precisa necesita o evaluare detaliata realizata de un specialist pentru a distinge intre comportamentele antisociale si alte cauze ale acestor manifestari.

Cauze al tulburarii de personalitate antisociala

Nu exista o cauza singurala cunoscuta, personalitatea, ca si tulburarile de personalitate fiind modelate de o serie de factori, de la genetica si legaturile neuronale, la traumele din copilarie si abuzul de substante la varsta adulta.

  • Genetica – TPA este mai frecventa la cei cu rude de gradul 1 diagnosticate cu TPA. Cercetarile sugereaza ca tulburarea de personalitate antisociala e strans legata de factorul eredicat, iar factorii de mediu probabil ca exacerbeaza dezvoltarea TPA.
  • Dezvoltarea ulterioara – abuzul suferit in copilarie, neglijenta parintilor si trauma sunt strans legate de aparitia tulburarii de personalitate antisociala. Un copil cu parinti abuzivi sau care creste intr-o familie disfunctionala poate invata astfel de comportamente agresive si lipsite de empatie de mic, reproducandu-le la varsta adulta cu proprii copii.

De asemenea, copiii neglijati, care au crescut in medii dezorganizate, rateaza oportunitatea de a invata disciplina, autocontrolul si compasiunea pentru altii din jur.
Studiile au indicat o serie de factori care pot creste riscul de aparitie a tulburarii de personalitate antisociala (TPA), printre care se numara fumatul in timpul sarcinii si anomalii in functionarea creierului.
Cercetarile sugereaza ca indivizii cu TPA prezinta adesea diferente la nivelul lobului frontal, o zona a creierului responsabila de planificare, judecata si reglarea comportamentului.

Tratamentul tulburarii de personalitate antisociala

Persoanele care sufera de TPA rar cauta ajutor medical pentru problema lor deoarece manifesta deseori dificultati in a recunoaste ori a accepta responsabilitatea pentru propriile comportamente si nu sunt motivate pentru schimbare.

In cazul persoanelor care au incalcat legea si executa pedepse privative de libertate, masurile punitive nu au impact asupra reglarii sau ameliorarii comportamentului acestora, dat fiind ca persoanele cu tulburare de personalitate antisociala (TPA) nu raspund, in general, la pedeapsa.

Psihoterapia si terapia cognitiv comportamentala se poate dovedi utila, insa rezultate efective se pot observa dupa un tratament de lunga durata.

Medicatia este prescrisa de medic, fiind rezervata pacientilor cu simptomatologie care necesita ameliorarea simptomelor, si include:

  • Anxiolitice
  • Antidepresive
  • Antipsihotice
  • Stabilizatori de dispozitie.

Retineti ca medicamentele ajuta in ameliorarea simptomelor asociate TPA, agresivitate sau anxietate, insa nu trateaza direct tulburarea de personalitate antisociala.

Poate fi prevenita TPA?

Nu exista o modalitate de a preveni aparitia tulburarii de personalitate antisociala la persoanele cu risc de dezvoltare a TPA. Aceasta tulburare are la baza un mecanism plurifactorial care implica factori genetici si de mediu pe care nu ii putem controla intodeauna. Descopera mai multe despre factorii care ne influenteaza sanatatea mintala si cum o putem proteja

Deoarece comportamentul social isi are radacinile in copilarie, parintii, profesorii sau pediatrii pot remarca semne timpurii ale TPA. Interventia terapeutica timpurie la copiii care prezinta semne de tulburare de conduita poate ajuta la prevenirea agravarii acestor comportamente si la reducerea riscului de dezvoltare a TPA. Terapia comportamentala, consilierea psihologica si suportul familial pot contribui la gestionarea problemelor de comportament, ajutand copilul sa dezvolte abilitati de relationare sanatoase si o mai buna gestionare a impulsurilor. Cu toate acestea, interventiile timpurii nu garanteaza prevenirea TPA, dar pot imbunatati prognosticul general si calitatea vietii individului.

 

Referinte:

Data publicării 26.11.2024