Cancerul de prostata: cauze, diagnostic si tratament

Cancerul de prostata reprezinta o afectiune tumorala la nivelul prostatei, glanda care intra in alcatuirea sistemului reproducator masculin, asigurand secretia de lichid seminal cu rol in hranirea si transportul spermatozoizilor.
Cancerul de prostata: cauze, diagnostic si tratament

Cancerul de prostata se regaseste printre cele mai frecvente afectiuni oncologice, fiind des intalnita la persoanele de sex masculin cu varsta de peste 50 de ani. In etapele initiale ale dezvoltarii sale, cancerul de prostat evolueaza asimptomatic si poate fi depistat printr-un test de screening - testarea PSA, un marker tumoral denumit antigen prostatic specific, care in mod fziologic se regaseste in cantitati reduse la nivel sangvin.

Este important de retinut faptul ca nivelurile serice ale antigenul specific prostatic PSA pot fi crescute si in alte afectiuni asa cum este cazul hipertrofiei benigne de prostata (adenomul de prostata). Cresterile tranzitorii ale acestui marker mai pot fi cauzate si de alte afectiuni inflamatorii ale prostatei (prostatite bacteriene), tuseul rectal cu masaj prostatic sau activitati sexuale.

Cuprins

Cauze cancer de prostata

Dupa cancerul pulmonar, cancerul de prostata reprezinta a doua cea mai frecventa patologie tumorala la persoanele de sex masculin din intreaga lume. Incidenta cancerului de prostata este mai crescuta in randul populatiei de culoare. In prezent este estimat faptul ca tumorile maligne ale prostatei reprezinta aproximativ 15% din totalul patologiilor oncologice din intreaga lume, insa distributia geografica a acestuia nu este uniforma. La nivelul tarii noastre, incidenta cazurilor de cancer de prostată se situeaza pe locul 3 dupa cancerul pulmonar si cel colorectal.

Cancerul de prostata este ereditar in proportie de 9%, in timp ce in restul situatiilor,factorii de risc implicati in aparitia bolii sunt:

  • Obezitatea
  • Dezechilibrele hormonale
  • Expunerea la diverse substante toxice de a lungul vietii
  • Varsta mai mare de 50 de ani
  • Apartenenta la rasa.

Factorii genetici implicati in cresterea riscului de aparitie al cancerului de prostata sunt reprezentati de gena BRCA1 si BRCA2. Chiar daca aceste gene determina intr-un procent scazut aparitia cancerului prostatic (CP), prezenta lor creste riscul cu pana la de 5 ori de a dezvolta aceasta patologie.

Ereditatea ocupa un loc important printre factorii de risc ai cancerului prostatic, riscul de a dezvolta aceasta afectiune fiind mai mare la barbatii care au cel putin 3 rude afectate sau 2 rude diagnosticate cu cancer de prostata inainte de varsta de 55 de ani.

Dezechilibrele hormonale pot favoriza in anumite situatii aparitia cancerului de prostata in prezenta unei sinteze crescute de factor de crestere insulinic IGF-1, hormon implicat in dezvoltarea celulara, dar si in initierea proceselor de apoptoza (moarte celulara programata) ale acestora. Exista studii care atesta existenta unei legaturi intre nivelurile serice crescute ale IGF-ului si riscul de a dezvolta cancer de prostata in cazul barbatilor de peste 50 de ani.

Supraponderabilitatea reprezinta un factor de risc important care favorizeaza aparitia cancerului de prostata atunci cand indicele de masa corporala este mai mare de 30.

Expunerea profesionala la Cadmiu si fumatul reprezinta alti factori de risc implicati in aparitia cancerului de prostata, mortalitatea datorata acestei patologii fiind cu 43% mai mare in randul fumatorilor.

Diagnostic cancer de prostata

Diagnosticul cancerului de prostata este stabilit de catre medicul urolog cu ajutorul informatiilor obtinute din anamneza si examenul clinic al pacientului care include tuseu rectal. Investigatiile imagistice recomandate de catre medicul specialist pentru diagnosticarea cancerului de prostata sunt:

  • Ecografia transrectala de prostata
  • Rezonanta magnetica nucleara (RMN).
  • In anumite situatii, pot fi prelevate biopsii de tesut prostatic pentru efectuarea analizei histopatologice prin intermediul careia se confirma prezenta celulelor prostatice canceroase.

In situatia in care examenul histopatologic al biopsiei prostatice confirma prezenta celulelor canceroase, urmatoarea etapa in cadrul diagnosticului este reprezentata de clasificarea tumorii in functie de gradul de agresivitate al acesteia. Scorul Gleason utilizeaza indici de la 2 la 10 pentru a clasifica un cancer de prostata in functie de caracterul de invazivitate al acestuia, riscul de raspandire al tumorii catre alte sisteme si organe fiind direct proportional cu indicele scorului.

Testarea genetica reprezinta o investigatie prin intermediul careia tesutul tumoral prelevat prin biopsie prostatica este supus unor procedee prin care se urmareste evidentierea mutatiilor genetice ce determina aparitia tumorii. Informatiile furnizate sunt utile medicului pentru stabilirea planului de tratament la anumite categorii de pacienti.

Optiuni de tratament

Optiunile terapeutice ale pacientilor diagnosticati cu cancer de prostata variaza in conformitate cu simptomatologia si scorul Gleason obtinut in urma biopsiei de prostata, dupa cum urmeaza:

Cancerele de prostata cu scor Gleason mic sunt monitorizate regulat prin determinari seriate ale PSA-ului sau al biopsiilor transrectale de prostata. Medicul poate recomanda administrarea de tratament simptomatic in cazul in care pacientul prezinta manifestari specifice pe masura aparitiei acestora. Acest tip de supraveghere activa este recomandat pacientilor asimptomatici, celor cu tumori de mici dimensiuni limitate la nivelul prostatei care nu prezinta risc de diseminare si in cazul bolnavilor in varstă, care nu se preteaza la tratamente clasice din cauza comorbiditatilor asociate.

  • Tratamentul chirurgical (prostatectomie) presupune indepartarea integrala a prostatei si a ganglionilor limfatici din vecinatate, prin interventie minim invaziva sau incizie retropubiana clasica, pentru prevenirea raspandirii procesului tumoral.
  • Orhiectomia reprezinta interventia chirurgicala de indepartare a testiculelor pentru stoparea sintezei de testosteron care stimuleaza dezvoltarea celulelor tumorale prostatice.
  • Radioterapia poate fi aplicata extern prin directionarea radiatiilor din exteriorul corpului sau local prin brahiterapie, situatie care presupune introducerea prin incizie chirurgicala la nivelul prostatei, a unor microsfere care emit radiatii direct la nivelul tesutului tumoral. Radioterapia extracorporeala poate fi utilizata atat la pacientii care prezinta tumori neinvazive, cat si la cei cu metastaze osoase secundare pentru ameliorarea durerilor. Brahiterapia este recomandata tumorilor in situaia in care nu depasesc capsula prostatica.
  • Chimioterapia presupune administrarea orala sau parenterala de chimioterapice cu rol citotoxic si este indicata pacientilor cu tumori invazive de prostata.
  • Crioterapia locala cu azot lichid consta in introducerea agentului la nivelul tesutului tumoral prin intermediul unei interventii minim invazive.
  • Terapia cu ultrasunete de inalta intensitate sau HIFU (high intensity focused ultrasound) genereaza temperatura locala crescuta, cu distructia tesutului tumoral de la nivel prostatic; aceasta metoda de tratament este recomandata in cazurile in care tumorile prezinta mici dimensiuni, in situatiile in care nu se poate interveni chirurgical sau pacientilor care nu prezinta evolutie favorabila in urma radioterapiei;
  • Terapia imunologica are rol de stimulare a sistemului imunitar prin administrarea de agenti biologici care stimuleaza celulele cu rol antitumoral. Terapia imunologica poate reprezenta o alternativa de tratament in cazul pacientilor cu raspuns slab la tratamentele hormonale ale cancerului prostatic.
  • Terapia tintita vizeaza anumite proteine specifice din structura celulelor canceroase sau proteine mutante ce determina cresterea si dezvoltarea anormala a tumorilor, fara a afecta tesuturile sanatoase. Efectul in cazul acestui tratament tintit este posibil numai in situatia in care o celula tumorala contine proteina specifica sau gena targetata de substanta activa a medicamentului utilizat si poate fi administrat singur sau in asociere cu chimioterapia, radioterapia ori interventiile chirurgicale.
  • Terapia hormonala utilizeaza blocanti ai receptorilor de testosteron implicati in procesele de crestere si dezvoltare ale celulelor tumorale la nivelul prostatei sau inhibitori de testosteron de tipul LH relasing hormone sau Gn releasing hormone pentru stoparea sintezei de hormoni androgeni la nivel testicular. Tratamentul hormonal poate fi administrat si inainte de radioterapie pentru pacientii care prezinta procese neoplazice nediseminate la nivelul altor organe si tesuturi.
Data publicării 13.09.2022
Data ultimei actualizari 14.09.2022