Cum se transmite variola maimutei si care sunt simptomele bolii

Variola maimutei (monkeypox) este o boala infectioasa virala, fiind provocata de un virus ce apartine familiei poxvirusurilor. Poxvirusurile se transmit in mod direct sau indirect de la animale la om, iar comparativ cu alte virusuri, au un grad crescut de rezistenta in mediu uscat si la temperaturi ridicate, ceea ce le face sa persiste perioade lungi de timp pe suprafetele/ in materialele infectate. Spre exemplu lenjeria de pat a unei persoane infectate cu variola maimutei poate fi infectioasa vreme de cateva luni sau chiar ani. In ciuda rezistentei virusului, boala nu este inalt contagioasa, raspandirea de la om la om presupune un contact direct prelungit.
Cum se transmite variola maimutei si care sunt simptomele bolii

Cuprins

Variola vs. variola maimutei

O campanie de vaccinare la nivel mondial a avut ca efect eradicarea variolei la oameni in anul 1980. Aceasta boala contagioasa cauzata de virusul variolei se transmitea cu usurinta pe cale respiratorie si avea o rata a mortalitatii de circa 30%. Ultimul caz cunoscut de variola a aparut in 1977, trei ani mai tarziu, boala a fost declarata oficial eradicata.

Variola din perioada respectiva si variola maimutei de astazi sunt patologii distincte, cu mecanisme de transmitere si simptomatologie diferite.

Variola maimutei in Europa

Cazuri de variola maimutei (monkeypox) au fost raportate in mai multe state membre ale Uniunii Europene, inclusiv in Romania. Aparitia acestor cazuri a starnit ingrijorarea comunitatii medicale si institutiilor internationale prin caracterul neobisnuit al situatiei: de-a lungul timpului, focarele de variola maimutei au fost in mod normal raportate in randul populatiilor rurale de pe continentul african. Este vorba despre populatii care vaneaza, manipuleaza si consuma carne de vanat.

Primul caz de infectare cu variola maimutei la om a fost dignosticat in Republica Demograta Congo, in anul 1970, tot acolo s-a inregistrat majoritatea cazurilor de variola a maimutei la oameni. Preponderent, infectia cu variola maimutei s-a raspandit in cateva state din Africa Centrala si Vest (Camerun, Republica Centrafricana, Nigeria), Europa nu reprezenta o zona cu risc endemic.

Sporadic, boala a aparut si in alte regiuni, insa au fost episoade izolate, avand cauze cunoscute. Spre exemplu, in 2003, Centrul pentru Controlul Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention - CDC) din Statele Unite ale Americii a raportat cazuri de variola maimutei la om prin contact strans cu animale de companie, mai ales rozatoare. La vremea respectiva, mamiferele de mici dimensiuni ajunsesera in SUA prin import de animale vii din Ghana si au fost identificate ca o sursa probabila a raspandirii virusului. Virusul nu s-a transmis si interuman, astfel incat nu s-au inregistrat decese.

Referitor la cazurile de variola maimutei raportate in 2022, din informatiile diseminate de autoritati pe baza investigatiilor desfasurate pana in momentul de fata, nu toate persoanele diagnosticate cu variola maimutei au calatorit in tari unde boala este endemica. Motivele de ingrijorare ale autoritatilor sanitare rezida din imposibilitatea stabilirii cu exactitate a sursei de infectare. Cercetarile sunt inca in curs.

Cum se transmite variola maimutei

Variola maimutei se transmite prin contact direct prelungit cu o persoana infectata cu acest virus.

Virusul responsabil de aparitia bolii poate patrunde in organismul gazdei prin:

  • Pielea lezata
  • Tractul respirator
  • Ochi
  • Nas
  • Gura
  • Contact cu fluide corporale infectate.

Cea mai expusa categorie o reprezinta profesionistii din domeniul sanatatii care trateaza cazuri de variola maimutei, precum si membri ai familiei unei persoane infectate ori partenerii sexuali ai acesteia.

Variola maimutei nu este o boala cu transmitere sexuala, insa expunerea directa, prelungita, specifica contactului intim si expunerea la fluide corporale infectate favorizeaza raspandirea bolii intre oameni. Acesta constituie motivul pentru care cele mai multe cazuri de variola maimutei la om au fost depistate prin intermediul serviciilor de sanatate sexuala.

Variola maimutei se poate transmite intre oameni si prin picaturi din tuse si stranut, insa dupa un contact prelungit si de la mica distanta.
De asemenea, este posibila si transmiterea prin placenta de la mama la fat.

Cum se transmite variola maimutei

Simptome variola maimutei

Perioada de incubatie a variolei maimutelor este, de regula, intre 6 la 13 zile. Uneori poate varia de la 5 la 21 de zile. Cazurile de variola maimutei au debutat spontan in mai multe tari din diferite regiuni. Pacientii diagnosticati nu calatorisera in zone unde boala este endemica, ceea ce a condus la ipoteza ca exista o transmitere ce nu a fost detectata perioade mai lungi de timp, de cateva saptamani sau chiar mai mult.

Simptomele aparute sunt reprezentate de:

  • Eruptii cutanate veziculoase care provoaca prurit (mancarimi)
  • Leziuni in orice zona a corpului - inclusiv in jurul organelor genitale, anusului, leziuni in jurul gurii si al ochilor. Acestea se pot manifesta initial la nivelul fetei, ulterior se extind catre alte parti ale corpului
  • Febra
  • Durere in gat
  • Durere musculara
  • Durere de spate
  • Ganglioni limfatici mariti in volum.

Ganglionii limfatici mariti in volum constituie un semn distinctiv al infectiei cu variola maimutei comparativ cu infectiile cauzate de varicela (varsat de vant) sau rujeola.

Variola maimutei are manifestari usoare. Majoritatea pacientilor infectati se recupereaza in cateva saptamani, fara tratament. Virusul raportat in Regiunea Europeana este varianta vest-africana. Aceasta este fatala pentru aproximativ 1 din 100 de persoane infectate.

Formele severe ale bolii pot aparea in grupurile vulnerabile, asa cum sunt copiii de varste mici, femeile insarcinate sau pacienti imunodeprimati, in cazul carora organismul nu produce o reactie imunitara adecvata (persoane cu unele boli cronice, forme de cancer, persoane varstnice).

Masuri de preventie

Printre masurile de preventie contra variolei maimutei, se numara:

  • Izolarea persoanelor cu suspiciune si/ sau diagnostic de variola maimutei
  • Mentinerea igienei mainilor, folosirea de apa si sapun, dezinfectant pe baza de alcool
  • Vaccinarea contra variolei poate sa ofere protectie si contra variolei maimutei
  • La momentul actual a fost aprobat un alt vaccin pentru prevenirea variolei maimutei, insa nu este disponibil la scara larga.

O atentionare importanta din partea organizatiilor din domeniul sanatarii se refera la persoanele care au astazi varste sub 40-50 de ani si care nu au fost incluse in programele anterioare de vaccinare, prin urmare acestea nu beneficiaza de protectia vaccinului contra variolei.

In situatia in care prezentati simptome sau suspectati o infectie cu variola maimutei, adresati-va medicului. Comunicarea riscului si identificare contactilor directi este instrumentul prin care pot fi prevenite raspandirea virusului si gestionarea eficienta a cazurilor diagnosticate.

Referinte:

Data publicării 18.06.2022
Data ultimei actualizari 20.06.2022