Cum se transmite variola maimutei si care sunt simptomele bolii

Variola maimutei (monkeypox) este o boala infectioasa virala, fiind provocata de un virus ce apartine familiei poxvirusurilor. Poxvirusurile se transmit in mod direct sau indirect de la animale la om, iar comparativ cu alte virusuri, au un grad crescut de rezistenta in mediu uscat si la temperaturi ridicate, ceea ce le face sa persiste perioade lungi de timp pe suprafetele/ in materialele infectate. Spre exemplu lenjeria de pat a unei persoane infectate cu variola maimutei poate fi infectioasa vreme de cateva luni sau chiar ani. In ciuda rezistentei virusului, boala nu este inalt contagioasa, raspandirea de la om la om presupune un contact direct prelungit.
Cum se transmite variola maimutei si care sunt simptomele bolii

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a declarat recent epidemia de variola a maimutei drept o urgenta de sanatate publica de interes international. Decizia a fost luata in urma unei analize atente a datelor epidemiologice care indica o crestere semnificativa a numarului de cazuri si decese asociate bolii, in special in regiunea Africii Centrale si de Vest. In 2024 au fost inregistrate, in Africa, 14.000 cazuri de infectare si 500 de decese cauzate de complicatiile virusului.

In momentul de fata tarile endemice pentru variola maimutei sunt: Benin, Camerun, Republica Africana Centra, Republica Democratica Congo, Gabon, Ghana (identificate numai la animale), Coasta de Fildes, Liberia, Nigeria, Republica Congo, Sierra Leone si Sudanul de Sud.

Cuprins

Variola vs. variola maimutei

O campanie de vaccinare la nivel mondial a avut ca efect eradicarea variolei la oameni in anul 1980. Aceasta boala contagioasa cauzata de virusul variolei se transmitea cu usurinta pe cale respiratorie si avea o rata a mortalitatii de circa 30%. Ultimul caz cunoscut de variola a aparut in 1977, trei ani mai tarziu, boala a fost declarata oficial eradicata.

Variola din perioada respectiva si variola maimutei de astazi sunt patologii distincte, cu mecanisme de transmitere si simptomatologie diferite.

Desi se asteapta ca vaccinurile impotriva variolei sa ofere o anumita protectie impotriva variolei maimutei, datele clinice sunt limitate in momentul de fata.

Variola maimutei in Europa

In 2022 cazuri de variola maimutei (monkeypox) au fost raportate in mai multe state membre ale Uniunii Europene, inclusiv in Romania. Aparitia acestor cazuri a starnit ingrijorarea comunitatii medicale si institutiilor internationale prin caracterul neobisnuit al situatiei: de-a lungul timpului, focarele de variola maimutei au fost in mod normal raportate in randul populatiilor rurale de pe continentul african. Este vorba despre populatii care vaneaza, manipuleaza si consuma carne de vanat.

Primul caz de infectare cu variola maimutei la om a fost dignosticat in Republica Demograta Congo, in anul 1970, tot acolo s-a inregistrat majoritatea cazurilor de variola a maimutei la oameni. Preponderent, infectia cu variola maimutei s-a raspandit in cateva state din Africa Centrala si Vest (Camerun, Republica Centrafricana, Nigeria), Europa nu reprezenta o zona cu risc endemic.

Sporadic, boala a aparut si in alte regiuni, insa au fost episoade izolate, avand cauze cunoscute. Spre exemplu, in 2003, Centrul pentru Controlul Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention - CDC) din Statele Unite ale Americii a raportat cazuri de variola maimutei la om prin contact strans cu animale de companie, mai ales rozatoare. La vremea respectiva, mamiferele de mici dimensiuni ajunsesera in SUA prin import de animale vii din Ghana si au fost identificate ca o sursa probabila a raspandirii virusului. Virusul nu s-a transmis si interuman, astfel incat nu s-au inregistrat decese.

In mai 2022, a aparut un focar de variola maimutei ce s-a raspandit rapid in Europa, pe continentul american si in celelalte regiuni. La momentul respectiv, 110 tari au raportat 87 de mii de cazuri de variola maimutei si 112 decese.

Referitor la cazurile de variola maimutei raportate in 2022, din informatiile diseminate de autoritati, pe baza investigatiilor desfasurate, nu toate persoanele diagnosticate cu variola maimutei au calatorit in tari unde boala este endemica. Motivele de ingrijorare ale autoritatilor sanitare rezida din imposibilitatea stabilirii cu exactitate a sursei de infectare. Cercetarile sunt inca in curs.

Anul trecut cazurile raportate au crescut semnificativ. Numarul cazurilor raportate in acest an a depasit totalul de anul trecut cu peste 15.600 de cazuri si 537 de decese inregistrate in Congo si in tarile invecinate (Burundi, Rwanda, Uganda si Kenya).

In august 2024, Institutul National de Sanatate Publica (INSP) din Romania a elaborat un scurt ghid cu privire la reducerea riscului de infectare cu virusul variolei maimutei, vaccinarea impotriva variolei maimutei, ingrijirea si recuperarea dupa boala, materialul poate fi consultat aici - INSP Variola Maimutei.

Cum se transmite variola maimutei?

Variola maimutei se transmite prin contact direct prelungit cu o persoana infectata cu acest virus.

Virusul responsabil de aparitia bolii poate patrunde in organismul gazdei prin:

  • Pielea lezata
  • Tractul respirator
  • Ochi
  • Nas
  • Gura
  • Contact cu fluide corporale infectate.

Cea mai expusa categorie o reprezinta profesionistii din domeniul sanatatii care trateaza cazuri de variola maimutei, precum si membri ai familiei unei persoane infectate ori partenerii sexuali ai acesteia.

Variola maimutei nu este o boala cu transmitere sexuala, insa expunerea directa, prelungita, specifica contactului intim si expunerea la fluide corporale infectate favorizeaza raspandirea bolii intre oameni. Acesta constituie motivul pentru care cele mai multe cazuri de variola maimutei la om au fost depistate prin intermediul serviciilor de sanatate sexuala.

Variola maimutei se poate transmite intre oameni si prin picaturi din tuse si stranut, insa dupa un contact prelungit si de la mica distanta.
De asemenea, este posibila si transmiterea prin placenta de la mama la fat.

Cum se transmite variola maimutei

Simptome variola maimutei

Perioada de incubatie a variolei maimutelor este, de regula, intre 6 la 13 zile. Uneori poate varia de la 5 la 21 de zile. Cazurile de variola maimutei au debutat spontan in mai multe tari din diferite regiuni. Pacientii diagnosticati nu calatorisera in zone unde boala este endemica, ceea ce a condus la ipoteza ca exista o transmitere ce nu a fost detectata perioade mai lungi de timp, de cateva saptamani sau chiar mai mult.

Simptomele aparute sunt reprezentate de:

  • Eruptii cutanate veziculoase care provoaca prurit (mancarimi)
  • Leziuni in orice zona a corpului - inclusiv in jurul organelor genitale, anusului, leziuni in jurul gurii si al ochilor. Acestea se pot manifesta initial la nivelul fetei, ulterior se extind catre alte parti ale corpului
  • Febra
  • Durere in gat
  • Durere musculara
  • Durere de spate
  • Ganglioni limfatici mariti in volum.

Ganglionii limfatici mariti in volum constituie un semn distinctiv al infectiei cu variola maimutei comparativ cu infectiile cauzate de varicela (varsat de vant) sau rujeola.

Manifestarile clinice variaza de la pacient la pacient: in unele cazuri, eruptiile cutanate apar primele, in alte cazuri pacientii vor experimenta mai intai alte simptome precum febra. Unii pacienti vor prezenta doar cateva leziuni cutanate, altii vor avea cateva sute sau mai multe astfel de leziuni.

Eruptiile cutanate sunt veziculoase (pline cu lichid), provocand prurit (mancarime) si chiar durere. Pe masura ce eruptia se vindeca, leziunile se usuca, formand o crusta care va cadea, lasand loc unui nou strat de piele sanatoasa. In acest punct, boala nu mai este contagioasa.

Variola maimutei are manifestari usoare. Majoritatea pacientilor infectati se recupereaza in cateva saptamani, fara tratament. Virusul raportat in Regiunea Europeana este varianta vest-africana. Aceasta este fatala pentru aproximativ 1 din 100 de persoane infectate.

Formele severe ale bolii pot aparea in grupurile vulnerabile, asa cum sunt copiii de varste mici, femeile insarcinate sau pacienti imunodeprimati, in cazul carora organismul nu produce o reactie imunitara adecvata (persoane cu unele boli cronice, forme de cancer, persoane varstnice).

Reducerea riscului de infectie cu variola maimutei - recomandarile Institutului National de Sanatate Publica

>> Descarca recomandarile INSP

Diagnostic si tratament variola maimutei

Diagnosticul infectiei se confirma prin teste de laborator prin recoltarea de probe biologice din leziunile cutanate (RT-PCR pozitiv pentru MPXV).

Pacientul diagnosticat cu variola maimutei este esential sa ramana in izolare pana cand eruptia cutanata este complet vindecata.
Cand toate veziculele s-au uscat, formand cruste, cruste care au cazut si au fost inlocuite cu un nou strat de piele sanatoasa este semn ca boala s-a vindecat si nu mai poate fi transmisa altei persoane.

Tratament specific pentru variola maimutei NU exista. Tratamentul administrat dupa infectare are ca scop ameliorarea simptomelor (reducerea febrei, calmarea pruritului etc), dar nu elimina virusul din organism.

  • Majoritatea pacientilor se recupereaza in cateva saptamani, fara tratament.
  • Formele usoare de boala se trateaza la domiciliu sub supravegherea medicului de familie, impun izolare pana la caderea ultimei cruste si inlocuirea acesteia cu un nou strat de piele sanatoasa.
  • Formele medii/ severe impun izolarea in spital pe sectia de boli infectioase cu posibilitate de externare dupa ameliorarea simptomelor. Se mentine izolarea la domiciliu pana la caderea ultimei cruste.

Vaccinul impotriva variolei maimutei - in Romania, persoanele expuse riscului de a contracta virusul variolei maimutei se pot vaccina gratuit. Vaccinarea este recomandata si dupa expunere (dupa infectarea cu MPXV) cat mai curand posibil.

Complicatii si forme severe ale bolii

Mancarimile pot avea consecinte grave asupra pielii: prin zgariat, se creeaza leziuni care pot fi usor infectate cu bacterii, ducand la formarea de abcese sau alte complicatii dermatologice. Printre posibilele complicatii se numara si:

  • Pneumonia
  • Infectia corneei cu riscul de pierdere a vederii
  • Durere sau dificultati la inghitire, varsaturi si diaree care cauzeaza deshidratare ori malnutritie severa
  • Sepsis (infectie a sangelui cu un raspuns inflamator larg raspandit in organism)
  • Inflamatie a creierului (encefalita)
  • Inflamatie la nivelul inimii (miocardita)
  • Inflamatie la nivelul rectului (proctita)
  • Inflamatie organe genitale (balanita)
  • Inflamatie cai urinare (uretrita)
  • Deces.

Pacientii imunodeprimati, in cazul carora organismul nu produce o reactie imunitara adecvata (HIV, cancer etc) sunt mai susceptibili la dezvoltarea unor forme severe de boala.

Masuri de preventie

Printre masurile generale de preventie contra variolei maimutei, se numara:

  • Izolarea persoanelor cu suspiciune si/ sau diagnostic de variola maimutei
  • Mentinerea igienei mainilor, folosirea de apa si sapun, dezinfectant pe baza de alcool
  • Vaccinarea contra variolei poate sa ofere protectie si contra variolei maimutei
  • La momentul actual a fost aprobat un alt vaccin pentru prevenirea variolei maimutei, insa nu este disponibil la scara larga.

O atentionare importanta din partea organizatiilor din domeniul sanatarii se refera la persoanele care au astazi varste sub 40-50 de ani si care nu au fost incluse in programele anterioare de vaccinare, prin urmare acestea nu beneficiaza de protectia vaccinului contra variolei.

Daca ati intrat in contact cu o persoana cu diagnostic confirmat sau care este suspecta de variola maimutei, monitorizati-va starea de sanatate pentru identificarea simptomelor de variola maimutei timp de 21 de zile dupa ultimul contact apropiat cu respectiva persoana.

Daca ati fost infectat:

  • Izolati-va in camera dvs. si nu impartiti obiectele de uz personale (lenjerie de pat, prosoape, tacamuri/vesela, inclusiv dispozitivele electronice) cu alti membri ai familiei ori persoane din aceeasi locuinta.
  • Evitati contactul cu persoane imunodeprimate si alte persoane cu risc de boala severa pana cand eruptia se vindeca complet.
  • Daca sunteti nevoiti sa parasiti temporar locuinta, pentru o vizita la medic spre exemplu, este indicat sa purtati o masca medicala si sa va asigurati ca acoperiti regiunile corpului care prezinta eruptie inainte de a iesi din casa.
  • Mentineti o buna igiena respiratorie, o buna igiena a mainilor si purtati o masca de protectie atunci cand intrati in contact cu alte persoane.
  • Abtineti-va de la activitati sexuale pana cand eruptia se vindeca complet.

Vaccin variola maimutei in Romania

In Romania a fost adoptat un plan de vaccinare contra variolei maimutei. Vaccinul impotriva variolei maimutei se administreaza de catre personalul medical, in spitalele cu sectii de boli infectioase, ca masura de profilaxie post-expunere, pentru a preveni aparitia si raspandirea bolii, in urmatoarele doua situatii:

  • Contactilor directi ai cazurilor de imbolnavire confirmate, in primele 4-14 zile de la expunere (contactii directi insemnand persoanele identificate in cadrul anchetelor epidemiologice)
  • Personalului medico-sanitar daca a fost expus accidental virusului.

Vaccinul se administreaza in doua doze, la distanta de 28 de zile, cu mentiunea ca persoanelor nascute inainte de 1980 vaccinate impotriva variolei maimutei, li se va administra o singura doza.
Vaccinul impotriva variolei maimutei NU se administreaza:

  • Femeilor insarcinate
  • Copiilor
  • Adolescentilor cu varsta sub 18 ani.

Vaccinarea impotriva variolei maimutei, in masa, nu este necesara conform recomandarilor expertilor in sanatate. Vaccinarea impotriva variolei maimutei se efectueaza doar in urma unei evaluari si ca masura de profilaxie post-expunere.
In Romania vaccinul se administreaza gratuit in situatiile mentionate mai sus sau contra cost in cazul persoanelor care urmeaza sa calatoreasca in zone endemice si doresc sa se vaccineze ca masura de preventie.
Raspandirea variolei maimutei poate fi controlata prin adoptarea unor masuri sanitare publice. Acestea constau in identificarea timpurie a cazurilor, izolarea persoanelor care prezinta infectia, stabilirea diagnosticului si inceperea tratamentului, simultan cu identificarea si monitorizarea contactilor. 

 

In situatia in care prezentati simptome sau suspectati o infectie cu variola maimutei, adresati-va medicului. Comunicarea riscului si identificare contactilor directi este instrumentul prin care pot fi prevenite raspandirea virusului si gestionarea eficienta a cazurilor diagnosticate.

Referinte:

Data publicării 18.06.2022
Data ultimei actualizari 18.03.2025