Depresia: factori de risc si simptome fizice

Depresia este cea mai comuna afectiune psihica. Potrivit estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, la nivel global, 5,7% (332 de milioane) dintre persoanele adulte sufera de depresie, femeile fiind afectate in mai mare masura, comparativ cu persoanele de sex masculin. Tulburarea depresiva, mai cunoscuta simplu, ca „depresie”, implica tristete, descurajare, pierderea placerii si a interesului pentru activitati obisnuite, pentru perioade lungi de timp, putand duce pana la suicid.
Depresia: factori de risc si simptome fizice

Spre deosebire de schimbarile de dispozitie obisnuite si emotiile legate de traiul zilnic, depresia poate afecta toate aspectele vietii, de la relatia cu familia, prietenii si colegii, pana la productivitatea in munca si sanatatea fizica, avand un impact semnificativ asupra a ceea ce numim calitatea vietii (starea de bine, fizic si psihic, relatiile sociale, mediul inconjurator etc).

  • Desi orice individ poate fi afectat de depresie, persoanele care au suferit abuzuri, pierderi majore si evenimente stresante prezinta o mai mare probabilitate de a dezvolta depresie.
  • Conform OMS, in 2021, aproximativ 727.000 de persoane si-au pierdut viata prin suicid; sinuciderea este a treia cauza principala de deces in randul tinerilor cu varste intre 15 si 29 de ani.
  • In tarile cu venituri ridicate, doar aproximativ o treime dintre persoanele cu depresie primesc tratament de specialitate, printre barierele in calea unei ingrijiri eficiente se numara lipsa investitiilor in sanatatea mintala, lipsa specialistilor in domeniul sanatatii si stigmatul social asociat tulburarilor mintale.

Cuprins

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare afectiva ce se intinde pe perioade mai lungi, de peste doua saptamani.  Episoadele depresive se repeta periodic la diferite intervale de timp de remisiune clinica. Aceste episoade apar si se desfasoara in absenta altor boli organice de fond sau al consumului de substante psihoactive.

Episodul depresiv

In timpul unui episod depresiv, persoana experimenteaza sentimente profunde de tristete, iritabilitate si gol interior. Concomitent, se pierde placerea si interesul pentru diferite activitati, care pot fi cotidiene (de exemplu curatenia in casa, aranjatul parului, pregatitul si mancatul meselor principale si lista continua) sau activitati ce odinioara erau considerate placute (iesitul la cumparaturi, plimbarea in parc, cafeaua cu prietenii).

Episodul depresiv difera de fluctuatiile obianuite de dispozitie pe care oamenii tind sa le aiba pe parcursul zilei. El se manifesta cea mai mare parte a zilei si dureaza de la doua saptamana in sus. De asemenea, sunt prezente si alte semne:

  • Capacitatea de concentrare diminuata
  • Sentimentele de vinovatie excesiva
  • Stima de sine scazuta
  • Lipsa sperantei
  • Gandurile legate de moarte, ganduri suicidare
  • Tulburarile de somn
  • Modificarile la nivelul apetitului (inclusiv modificari ale greutatii corporale)
  • Oboseala accentuata si lipsa de energie.

Aceste semne si simptome pot cauza dificultati in viata de zi cu zi, atat la scoala, cat si la munca, acasa ori, in general, in viata sociala.

In functie de numarul si intensitatea simptomelor resimtite, episodul depresiv se clasifica in:

  • Episod depresiv usor
  • Episod depresiv moderat
  • Episod depresiv sever.

Totodata, au fost identificate diverse tipare ale episoadelor depresive, acestea putant fi:

  • Unice - tulburarea depresiva cu episod unic inseamna ca persoana trece printr-un singur episod depresiv, fara sa existe ulterior recurente.
  • Recurente - tulburarea depresiva recurenta implica existenta in istoricul persoanei a cel putin doua episoade depresive
  • Tulburare bipolara, ceea ce inseamna ca episoadele depresive alterneaza cu perioade de simptome maniacale, ce includ euforie sau iritabilitate, activitate sau energie crescuta, precum si alte simptome, spre exemplu vorbirea accelerata, ganduri care se succed rapid, stima de sine exagerata, nevoia redusa de somn, distragerea atentiei si comportamentul impulsiv sau riscant.

Factori de risc depresie

In ceea ce priveste cauzele depresiei, mecanismele fiziopatologice care contribuie la instalarea starii depresive prezinta cauze multifactoriale si sunt reprezentate de conditiile de viata si mediu, apartenenta la sex, factori psihologici si genetici.

  • Genetica si istoricul familial al sindroamelor depresive reprezinta factori majori implicati in aparitia acestei tulburari afective, riscul de mostenire al afectiunii fiind de 40-50%.
  • Expunerea prelungita la stres este o cauza care determina aparitia afectiunii prin stimularea activitatii axului hipotalamo hipofizar si al glandelor suprarenale ce asigura secretia de adrenalina si cortizol implicate in modularea afectiva.
  • Experientele traumatice, in special cele care survin in perioada copilariei (abuzuri fizice si de tip psiholgic, moartea unei persoane dragi) reprezinta principalii factori de risc care contribuie la aparitia depresiei si favorizeaza dezvoltarea personala deficitara in viata adulta, cu prezenta unor comportamente abuzive. Afla mai multe despre abuzul suferit in copilarie si consecintele acestuia la varsta adulta
  • Fluctuatiile hormonale fiziologice ale persoanelor de sex feminin cresc riscul de manifestare al sindroamelor depresive la aceasta categorie populationala, in special in perioada pubertatii si postnatal (baby blues). Potrivit OMS, depresia este de aprox. 1,5 ori mai frecventa in randul femeilor decat in ​​randul barbatilor.
  • Obiceiurile alimentare reprezentate de consumul carbohidratilor in cantitate crescuta si deficitul vitaminelor B9, B12, D sau al acizilor grasi omega 3 favorizeaza aparitia manifestarilor specifice sindroamelor depresive.
  • La anumite categorii populationale situate in emisfera nordica sau sudica extrema, limitarea expunerii la lumina solara poate determina aparitia tulburarilor afective sezoniere de tip depresiv.

Simptome depresie

Sindromul depresiv se manifesta sub forma unei prabusiri a trairilor afective care determina scaderea stimei de sine, pesimism si anxietate, descrise ca anestezie psihica dureroasa.

Manifestarile care alcatuiesc tabloul clinic al sindroamelor depresive cuprind simptome psihice, psihomotorii si psihosomatice.

SIMPTOME PSIHICE manifestate prin:

  • Tristete profunda
  • Anestezie psihica dureroasa acompaniata sau nu de anxietate
  • Neliniste
  • Pesimism
  • Inhibitie psihica
  • Bradipsihism (desfasurare lenta a proceselor psihice si a actiunilor motorii)
  • Bradilalie (incetinirea ritmului articularii cuvintelor)
  • Asociatie ideativa lenturoasa (incetinirea activitatii ideative cu aparitia dificultatilor decizionale) dominata de idei delirante; vorbirea este lenta, de tonalitate joasa, cu propozitii scurte si comunica in mod frecvent ganduri si angoase neverosimile.

SIMPTOME PSIHOMOTORII reprezentate de:

  • Hipokinezie (scaderea capacitatii de miscare)
  • Hipomimie crispata (expresii faciale reduse, limitate la incruntare si adoptarea pozitiei garbovite) sau la polul opus agitatie psihomotorie
  • Hipobulie (reducerea activitatii voluntare si scaderea fortei de munca)
  • Diminuare marcanta a randamentului profesional.

SIMPTOME PSIHOSOMATICE (numite si simptomele fizice ale depresiei) se manifesta prin:

  • Diminuarea elanului vital cu perceperea senzatiei de gol si energie fizica
  • Dereglari ale ritmului cardiac
  • Constipatie
  • Tulburari de somn
  • Senzatie de frig
  • Lipsa poftei de mancare cu scadere ponderala
  • Pierderea interesului pentru activitate sexuala
  • Cefalee
  • Artralgii
  • Parestezii
  • Transpiratii
  • Oboseala diurna.

Poate fi prevenita depresia?

Depresia reprezinta rezultatul unei interactiuni complexe de factori multipli: sociali, psihologici si biologici, iar prevenirea acesteia presupune abordarea acestor factori prin intarirea suportului social, dezvoltarea unor mecanisme sanatoase de adaptare la stres, promovarea unui stil de viata sanatos, echilibrat si, nu in ultimul rand, acces la servicii de sanatate mintala adecvate.

Persoanele care au trecut prin evenimente precum somajul, doliul si alte intamplari traumatice, cauzatoare de stres urias, sunt mai predispuse la dezvoltarea depresiei. La randul ei, depresia poate conduce la si mai mult stres, agravand atat situatia de viata a persoanei afectate, cat si depresia insasi.

De asemenea, depresia este strans legata si influentata si de sanatatea fizica a persoanei in cauza. Dintre factorii care contribuie la aparitia depresiei enumeram:

  • Inactivitatea fizica
  • Consumul cronic, nociv de alcool.

Factorii de risc pentru sanatate in general, enumerati mai sus, implica si risc crescut de boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat si afectiuni respiratorii. La randul lor, pacientii cu astfel de patologii pot suferi de depresie pe fondul dificultatilor asociate afectiunii lor.

Autoingrijirea poate juca un rol important in gestionarea simptomelor depresive si in promovarea bunastarii, in general. Cum? Prin:

  • Continuarea activitatilor care anterior produceau emotii pozitive, placere
  • Pastrarea legaturii cu familia, cu prietenii
  • Adoptarea unui stil de viata activ care sa includa exercitiu fizic in mod regulat, prin exercitiu fizic intelegandu-se inclusiv plimbari scurte in parc
  • Respectarea, pe cat posibil, a unui program de masa si somn
  • Evitarea sau reducerea consumului de alcool
  • Inlaturarea consumului de substante ilicite
  • Discutiile despre propriile sentimente, greutati, obstacole intalnite
  • Solicitarea ajutorului profesionist in domeniul sanatatii mintale.

In cazul gandurilor de suicid:

  • Amintiti-va ca nu sunteti singur(a), multe persoane au trecut prin experiente similare si au primit ajutor
  • Vorbiti cu cineva in care aveti incredere despre cum va simtiti
  • Vorbiti cu un medic, un consilier, un profesionist in domeniul sanatatii mintale
  • Alaturati-va unui grup de sprijin.

Daca considerati ca va aflati in pericol imediat de a va face rau, contactati serviciile de urgenta.

Diagnosticul de tulburare depresiva majora

Diagnosticul de tulburare depresiva majora/ sindrom depresiv este stabilit de catre medicul psihiatru cu ajutorul anamnezei si al examenului clinic al pacientului.

In urma acestora sunt stabilite gradul de severitate si asociatiile somatice sau psihotice ale afectiunii. In anumite situatii, medicul psihiatru poate solicita efectuarea unor investigatii paraclinice de laborator pentru evaluare tiroidiana si determinarea concentratiilor serice de vitamina B, D sau zinc ale pacientului.

Tratamentul depresiei

Tratamentul depresiei este instituit in conformitate cu intensitatea manifestarilor si corespunde fazei acute si fazei de stabilizare. Pacientii aflati in faza acuta de boala beneficiaza de tratament cu antidepresive si in anumite situatii de antipsihotice, cazurile neresponsive la tratament putand fi tratate prin asocierea de anticonvulsivante si/sau hormoni tiroidieni.

Dupa obtinerea remisiunii urmeaza tratamentul fazei de stabilizare, care are ca scop mentinerea si consolidarea rezultatelor obtinute in faza anterioara, cu mentinerea dozelor care au indus remisia pentru o perioadă de 6 luni.

Psihoterapia sau terapia prin vorbire poate ameliora simptomatologia clinica a pacientului depresiv prin tehnici de psihanaliza, de invatare a tehnicilor de asertivitate si pregatirea reinsertiei socio profesionale. Terapia cognitiv comportamentala TCC pentru schimbarea modului de gandire autodistructiv si prevenirea tendintelor suicidale este utilizata cu succes mai ales in cazul copiilor si adolescentilor.

 

Referinte:

 

Data publicării 23.09.2025