Mononucleoza - cauze, simptome, diagnostic, tratament

Mononucleoza infectioasa sau “boala sarutului“ reprezinta o boala contagioasa acuta frecvent intalnita, produsa de virusul Epstein Barr (un herpes virus).
Mononucleoza - cauze, simptome, diagnostic, tratament

Cuprins

Ce este mononucleoza infectioasa

Mononucleoza  este o afectiune care apare mai frecvent in randul adultilor tineri (care nu au prezentat o expunere anterioara la virus), fiind caracterizata de o evolutie limitata in urma careia apar anticorpi cu rol de protectie pe tot parcursul vietii. Pacientii cu sistem imunitar competent care reintra in contact cu virusul nu mai dezvolta simptomatologie, infectia ramanand subclinica.

In cazul pacientilor imunocompromisi, infectia evolueaza cu aparitia de limfoame (tumori) datorita lipsei reglatorii din partea sistemului imun prin intermediul limfocitelor T.

Cum se transmite virusul Epstein Barr

Virusul se localizeaza la nivelul epiteliului orofaringian si in saliva astfel ca o eventuala contaminare se produce prin contact direct cu secretiile bolnavului de aici si denumirea de „boala a sarutului”, prin tuse sau stranut, dar si prin contactul cu vesela utilizata in comun, incorect igienizata (tacamuri, cani, pahare).

Mai putin frecvente sunt cazurile de transmitere a infectiei prin intermediul transfuziilor de sange, plasma sau masa trombocitara, transplantului de organ sau prin intermediul lichidului seminal in timpul contactelor intime.

Mononucleoza - cauze, simptome, diagnostic, tratament

Care sunt simptomele cele mai frecvente ale bolii

Sindromul mononucleozic este reprezentat de:

  • Febra;
  • Stare de slabiciune accentuata;
  • Faringita (inflamatie dureroasa a faringelui);
  • Adenopatiile laterocervicale (inflamatia ganglionilor limfatici);
  • Eczeme sau eruptii cutanate (pete rosii pe corp);
  • Hepatosplenomegalia (cresterea in dimensiuni a ficatului si a splinei).

Complicatii rare care pot aparea in evolutia bolii si care afecteaza in special persoanele cu sindroame imunodeficiente sunt:

  • Anemia (hemoglobina scazuta);
  • Trombocitopenia (trombocite scazute apare riscul de sangerari spontane);
  • Miocardita (inflamatie la nivel cardiac);
  • Meningita (inflamatia foitelor meningeale);
  • Ruptura de splina (cauzata de marirea brusca in volum a organului) - urgenta chirurgicala;
  • Aparitia icterului datorat afectarii virale hepatice.

Simptomele enumerate nu sunt specifice infectiei cu Epstein Barr, ele fiind comune si altor agenti patogeni asa cum sunt Toxoplasma gondii, virusurile hepatice sau Citomegalovirusul.

Cum se stabileste diagnosticul de infectie cu Epstein Barr

Semnele clinice (febra, faringita, adenopatii) asociate cu date hematologice care indica limfocitoza (numar crescut de limfocite in cadrul hemoleucogramei) sunt de obicei suficiente pentru stabilirea infectiei virale insa nu au specificitate inalta.

Diagnosticul de certitudine al infectiei cu Epstein Barr este dat de prezenta in sange a anticorpilor

  1. heterofili si/sau
  2. specifici fata de proteinele virale:
  • Antigenul capsidei virale VCA (proteina din invelisul viral) induce sinteza de anticorpi Ig G dar si Ig M;
  • Antigenul precoce difuz EBNA induce sinteza de anticorpi tip Ig G.

Tratamentul optim in mononucleoza

Tratamentul in mononucleoza infectioasa este strict simptomatic si presupune repaos si consum de lichide in cantitate crescuta, la nevoie putand fi administrate antialgice (scad durerea din gat) si antipiretice (scad febra). Utilizarea antibioticelor nu este necesara.

Afla mai multe: 

Data publicării 23.03.2021